Recurs inadmisibil. Incheiere de transpunere a cauzei.

 

Cod proc. civ., art. 299 alin. 1, art. 282 alin. 2

 

Incheierile premergatoare intrucat preced hotararea  si  presupun luarea unor masuri procesuale in vederea cercetarii si solutionarii cauzei, pregatind darea hotararii, sunt  susceptibile de a fi criticate doar cu ocazia exercitarii cailor de atac impotriva sentintei.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,

Decizia nr. 436 din  1 martie 2011.

 

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr. 5835/120/2010 reclamantul P A V a chemat in judecata Consiliul Judetean D, prin Presedinte, pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligat acesta la plata indemnizatiei egala cu trei salarii de baza, urmare a pensionarii sale, conform prevederilor art. 16 alin. 3 din Acordul colectiv de munca incheiat intre Consiliul Judetean prin presedinte si salariati, inregistrat sub nr. 12021/31.12.2007, valabil cu 01.01.2008 .

Prin incheierea de sedinta din data de  15 decembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Dambovita, s-a admis exceptia nelegalei compuneri a completului de judecata invocata de parat  si in baza art.99 alin.2 din Regulamentul de Ordine Interioara a Instantelor Judecatoresti,  s-a transpus cauza la Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ a Tribunalului Dambovita, avand in vedere precizarile partilor si inscrisurile dosarului, din care a rezultat ca reclamantul a avut calitatea de functionar public. Prima instanta a apreciat ca in cauza sunt incidente dispozitiile Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, privind competenta de solutionare a cauzei de catre Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ.

Impotriva acestei incheieri a declarat recurs reclamantul PAV.

Arata recurentul ca obiectul cauzei este un conflict de drepturi care deriva din contractul colectiv de munca si nu din raportul de munca in calitate de functionar public pe care a avut-o pana la data pensionarii.

Mai arata ca obiectul litigiului il constituie indemnizatia egala cu trei salarii pe ultima luna, nefiind prevazuta in legea functionarului public, ci numai in contractul colectiv de munca care trebuie sa-si produca efectul dupa pensionare si nu in timpul activitatii.

De asemenea, in prezent recurentul nu mai are calitatea de functionar public, ci de pensionar. Astfel, fiind un conflict de drepturi, considera ca trebuia  ca in componenta completului de judecata sa faca parte si asistentii judiciari.

In concluzie, apreciaza ca solutia pronuntata pe calea exceptiei nu este legala, intrucat competenta in solutionarea cauzei fiind Sectia Civila.

Intimatul Consiliul Judetean D, prin presedinte, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea ca declinarea competentei este temeinica si legala fata de calitatea de functionar public a reclamantului si de dispozitiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici actualizata.

Curtea de Apel a respins recursul ca inadmisibil pentru urmatoarele considerente:

Prin incheierea de sedinta din data de  15 decembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Dambovita, s-a admis exceptia nelegalei compuneri a completului de judecata invocata de parat  si in baza art.99 alin.2 din Regulamentul de Ordine Interioara a Instantelor Judecatoresti,  s-a transpus cauza la Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ a Tribunalului Dambovita, avand in vedere precizarile partilor si inscrisurile dosarului, din care a rezultat ca reclamantul a avut calitatea de functionar public. Prima instanta a apreciat ca in cauza sunt incidente dispozitiile Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, privind competenta de solutionare a cauzei de catre Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ.

Prin incheierea mai sus-mentionata nu s-a realizat o declinare de competenta in sensul  art . 158 C.pr.civ. potrivit  caruia „ cand in fata instantei se pune in discutie competenta instantei, aceasta este obligata sa stabileasca instanta competenta, ori, daca este cazul, un alt   organ cu activitate jurisdictionala competent”, declinare ce se pronunta prin sentinta, impotriva careia se putea declara recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.  

Prin Legea nr. 202/2010 au fost modificate aceste dispozitii, pentru procesele si cererile incepute, respectiv formulate, dupa data de 25 noiembrie  2010, in sensul ca „ daca instanta se declara necompetenta, hotararea nu este supusa niciunei cai de atac, dosarul fiind trimis de indata instantei competente, sau, dupa caz, altui organ cu activitate jurisdictionala”.

In speta, pe cale de incheiere premergatoare, s-a dispus nu declinarea competentei de la o instanta la alta ci doar transpunerea cauzei de la Sectia  conflicte de munca la Sectia comerciala si contencios administrativ, astfel ca recursul formulat  impotriva incheierii de sedinta este inadmisibil, nefiind reglementat de lege.  

Dispozitiile art. 299 alin. 1 Cod procedura civila incidente in materia recursului fac trimitere la dispozitiile art. 282 alin. 2 Cod procedura civila, care se aplica in mod corespunzator. Potrivit art. 282 alin. 2 Cod procedura civila, impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, in afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii. Denumite incheieri premergatoare intrucat preced hotararea, incheierile de sedinta avand un asemenea caracter presupun luarea unor masuri procesuale in vederea cercetarii si solutionarii cauzei, pregatind darea hotararii. Astfel de incheieri sunt susceptibile de a fi criticate cu ocazia exercitarii cailor de atac doar odata cu fondul.

Este si cazul incheierii de sedinta din data de 15 decembrie 2010 prin care s-a invocat  exceptia nelegalei compuneri a completului de judecata si , pe cale de consecinta, s-a dispus transpunerea cauzei la sectia comerciala si contencios administrativ  .

 

(Judecator Simona Lazar)