Proprietatea comuna pe cote parti. Proprietatea comuna in devalmasie
4 august 2012Efectele impartelii mostenirii. Obligatia de garantie intre copartasi
6 august 2012Actiunea revocatorie pauliana Actiunea oblica indirecta sau subrogatorie
Actiunea revocatorie - pauliana
Acţiunea revocatorie sau pauliană este acţiunea civilă prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice făcute în frauda drepturilor sale de către debitor.
Acţiunea revocatorie se mai numeşte şi acţiune pauliană, deoarece originea sa se află în dreptul roman, creatorul său fiind pretorul Paulus.
Sub aspectul naturii juridice, acţiunea pauliană este o acţiune în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în frauda creditorului său.
Domeniul de aplicare
În principiu, domeniul de aplicare al acţiunii pauliene este acelaşi cu al acţiunii oblice.
Condiţiile intentării
Exercitarea de către creditor a acţiunii pauliene se poate face dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
- existenţa unui act fraudulos al debitorului prin care s-a cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului, constând în micşorarea gajului general, de natură să determine sau să mărească insolvabilitatea debitorului;
- creanţa creditorului să fie anterioară actului atacat, deoarece dacă este ulterioară, acel act nu poate fi prejudiciabil şi nici fraudulos pentru creditor;
- creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă, iar în cazul actelor cu titlu oneros, terţul să fi participat în complicitate cu debitorul la fraudarea creditorului.
În practica judiciară s-a reţinut că „ pentru admiterea acţiunii pauliene, creditorul trebuie să facă dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile, anterioare actului pe care îl atacă, precum şi a prejudiciului şi conivenţei frauduloase dintre debitor şi terţul achizitor, care constă în faptul că acesta din urmă a cunoscut existenţa creanţei şi că a achiziţionat bunul urmăribil tocmai pentru a zădărnici încasarea ei. Prin urmare, creditorul nu va putea să ceară anularea unui act de vânzare – cumpărare încheiat anterior creanţei sale, prin care debitorul a înstrăinat bunul unui terţ.”
Prejudicierea creditorului se apreciază avându-se în vedere faptul dacă prin actul respectiv s-a micşorat patrimoniul debitorului, determinându-se insolvabilitatea lui sau agravarea acesteia.
Efectele acţiunii revocatorii
În cazul admiterii acţiunii pauliene, actul atacat, dovedit fraudulos, va fi inopozabil creditorului, care, astfel, va putea urmări bunul.
Terţul dobânditor al bunului poate să păstreze bunul oferind o sumă de bani creditorului pentru satisfacerea creanţei sale.
Acţiunea pauliană îşi produce efectele numai faţă de creditorul care a intentat o astfel de acţiune, nu şi faţă de ceilalţi creditori ai debitorului.
Actiunea revocatorie - pauliana. Actiunea oblica - indirecta
Actiunea oblica - indirecta sau subrogatorie
In principiu, creditorii pot exercita toate drepturile şi toate acţiunile debitorului lor, afară de acelea care ăi sunt exclusiv personale.
Acţiunea oblică este acţiunea în justiţie pe care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept care aparţine debitorului său.
Într-o altă formulare, acţiunea oblică a fost definită ca fiind acel mijloc juridic prin care creditorul exercită drepturile şi acţiunile debitorului său atunci când acesta refuză sau neglijează să şi le exercite.
Acţiunea oblică se mai numeşte şi indirectă sau subrogatorie deoarece este exercitată de creditor în numele debitorului, dar va duce la acelaşi rezultat ca şi cum ar fi fost exercitată de debitor.
Domeniul de aplicare
În principiu, creditorul poate exercita pe calea acţiunii oblice toate drepturile şi acţiunile ce fac parte din patrimoniul debitorului, cu următoarele excepţii:
- creditorul nu se poate substitui debitorului pentru a încheia acte de administrare şi nici nu au dreptul să încheie acte de dispoziţie;
- creditorul nu poate exercita acţiunile şi drepturile patrimoniale care au un caracter exclusiv şi strict personal, care implică o apreciere din partea titularului lor, cum ar fi, de exemplu, acţiunea în revocarea unei donaţii pentru ingratitudine;
- creditorul nu poate exercita drepturile patrimoniale incesibile, cum ar fi, de exemplu, dreptul la pensia de întreţinere, dreptul de uz, dreptul de abitaţie.
În practică, instanţele au reţinut că acţiunea de partaj poate fi intentată pe calea acţiunii oblice, cu motivarea că „acţiunea de ieşire din indiviziune nu este exclusiv personală a debitorului, deoarece prin drepturi cu caracter exclusiv personal se înţeleg acele drepturi a căror exercitare implică o apreciere subiectivă din partea titularului lor, ceea ce nu este cazul cu privire la acţiunea de partaj care aparţine deopotrivă tuturor coindivizarilor, fără ca nici unul dintre ei să nu se poată opune unei asemenea acţiuni”.
Condiţiile intentării
Pentru intentarea acţiunii oblice se cer întrunite următoarele condiţii:
- debitorul să fie inactiv;
- creditorul să aibă un interes serios şi legitim pentru a intenta acţiunea (de exemplu, debitorul este insolvabil);
- creanţa creditorului trebuie să fie certă lichidă şi exigibilă.
Efectele acţiunii oblice
Creditorul exercită acţiunea oblică în locul şi în numele debitorului, ceea ce produce următoarele efecte:
- pârâtul pe care creditorul îl acţionează în judecată, va putea să opună acestuia toate apărările şi excepţiile pe care le-ar fi putut opune şi debitorului;
- în cazul admiterii acţiunii, bunul asupra căruia exista dreptul care era ameninţat cu pierderea este readus în patrimoniul debitorului.
Pentru a afla cum va puteti proteja drepturile dumneavoastra accesati pagina Avocat.