Relațiile dintre avocați

Relațiile dintre avocați

Sediul materiei:
Legea nr.51/1995, art.39 (2)
Statutul profesiei de avocat, art.9 (1), art.10 (3) si (4), art.75, art.142 (2), art.148, art.173-179, art.184, art.185, art.227 (1), art.234 (2) si (3), art.240 (1) si (3), art. 251-264.
Codul deontologic, art. 1.1, art. 2.7, art.3.6.2, art. 5.1-5.9

Confraternitatea și respectul reciproc
Exerciţiul liber al profesiei, demnitatea, conştiinţa, independenţa, probitatea, umanismul, onoarea, loialitatea, delicateţea, moderaţia, tactul şi sentimentul de confraternitate sunt principii esenţiale ale profesiei de avocat şi constituie îndatoriri ale acesteia.
Misiunea avocatului îi impune îndatoriri şi obligaţii multiple, uneori aparent contradictorii, faţă de client, tribunale şi celelalte autorităţi în faţa cărora avocatul îşi asistă sau îşi reprezintă clientul, profesia sa în general şi fiecare confrate în particular.
Relaţiile dintre avocaţi sunt bazate pe încredere şi respect reciproc şi impun un comportament adecvat menţinerii reputaţiei profesiei.
Confraternitatea impune ca relaţiile dintre avocaţi să fie bazate pe încredere, spre interesul clientului şi pentru a evita atât procesele inutile cât şi orice comportament susceptibil să impieteze reputaţia profesiei. Totuşi, ea nu trebuie să pună niciodată în opoziţie interesele avocaţilor şi interesele clientului.
Sub rezerva normelor legale şi deontologice, avocatul are obligaţia de a apăra întotdeauna cât mai bine interesele clientului său, chiar în raport de propriile sale interese, interesele vreunui confrate sau cele ale profesiei în general.
Avocatul recunoaşte drept confrate pe orice avocat dintr-un alt stat membru; el manifestă faţă de acesta un comportament colegial şi loial.
Avocatul este obligat să respecte solemnitatea şedinţei de judecată, să nu folosească cuvinte sau expresii de natură a aduce atingere autorităţii, demnităţii şi onoarei completului de judecată, procurorului, celorlalţi avocaţi şi părţilor ori reprezentanţilor acestora în proces.

Conlucrarea profesională
Între formele de exercitare a profesiei se pot stabili raporturi de conlucrare profesională. Convenţia de conlucrare profesională se înregistrează la barou. Regulile privind publicitatea profesională se aplică în mod corespunzător.
Obligaţia de a păstra secretul profesional este absolută şi nelimitată în timp. Obligaţia se întinde asupra tuturor activităţilor avocatului, ale asociaţilor săi, ale avocaţilor colaboratori, ale avocaţilor salarizaţi din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alţi avocaţi.
Orice avocat, indiferent de forma de exercitare a profesiei, poate să încheie convenţii de colaborare cu experţi sau cu alţi specialişti, în condiţiile legii. Societăţile civile profesionale şi societăţile profesionale cu răspundere limitată pot încheia astfel de convenţii numai cu acordul tuturor asociaţilor.

Comunicarea cu partea adversă.
Avocatul care este solicitat întro cauză în curs de rezolvare trebuie să verifice dacă unul sau mai mulţi confraţi au fost în prealabil angajaţi.
Avocatul care acceptă să succeadă unui confrate trebuie ca, înainte de a se angaja, să îi aducă la cunoştinţă această împrejurare.
Avocatul nu poate intra în relaţie directă cu o persoană, cu privire la o anume cauză, atunci când ştie că respectiva persoană este reprezentată sau asistată de un alt avocat, exceptând cazul în care el are acordul confratelui său şi cu obligaţia de a-l ţine la curent pe acesta din urmă.
Avocatul nu poate comunica autorităţilor jurisdicţionale acte, note sau alte documente fără ca acestea să nu fi fost comunicate avocatului părţii adverse, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.
Avocatul nu poate să divulge sau să supună instanţelor o propunere de soluţionare a cauzei făcută de partea adversă sau de către avocatul acesteia fără o autorizare expresă din partea avocatului părţii adverse.
Avocatul nu trebuie în niciun moment să prezinte cu bună ştiinţă o informaţie falsă ori să inducă în eroare.
În cazul negocierilor cu un interlocutor asistat de un alt avocat, avocatul nu poate angaja discuţii cu acesta fără acordul prealabil al confratelui său.

Onorarii în raporturile de confraternitate

Avocatul nu poate nici să pretindă şi nici să accepte din partea unui alt avocat sau din partea vreunui terţ un onorariu, un comision ori vreo altă compensaţie pentru faptul că a recomandat un avocat unui client sau că a trimis un client la un avocat.
Avocatul nu poate vărsa nimănui un onorariu, un comision şi nici vreo altă compensaţie în contrapartidă pentru că ia fost procurat un caz.
Nu intră sub incidenţa dispozitiilor de mai sus cazurile în care în raporturile de conlucrare profesională se practică onorarii retrocedate pentru încredinţarea parţială sau totală a unei cauze.
In mod exceptional, avocatului ii este permis sa isi imparta onorariile cu o persoana care nu este avocat daca este vorba despre sume au compensatii vărsate de către avocat moştenitorilor unui confrate decedat sau unui confrate care şi-a dat demisia pentru a se prezenta ca succesor al clientelei respectivului confrate.

Substituirea
In cazul în care avocatul este împiedicat să îndeplinească serviciul profesional, îşi va asigura substituirea, inclusiv printrun avocat care îşi desfăşoară activitatea întro altă formă de exercitare a profesiei, dacă în prealabil obţine acordul clientului în acest scop. Modelul delegaţiei de substituire este prevăzut la anexa nr. V a Statutului.

Cooperarea dintre avocații din state membre diferite

Este de datoria oricărui avocat căruia i se adresează unui confrate dintr-un alt Stat-membru să se abţină să accepte o cauză pentru care nu are competenţa necesară; într-o astfel de situaţie, el trebuie să îşi ajute confratele să intre în contact cu un avocat care să fie în măsură să-i ofere serviciul cerut.
Atunci când avocaţii din două state-membre diferite lucrează împreună, amândoi au datoria de a ţine cont de diferenţele care pot exista între sistemele lor legislative, barourile lor, competenţele şi obligaţiile lor profesionale.

Corespondența transmisă între avocați.
Corespondenţa şi informaţiile transmise între avocaţi sau între avocat şi client, indiferent de tipul de suport, nu pot fi în niciun caz aduse ca probe în justiţie şi nici nu pot fi lipsite de caracterul confidenţial.
Avocatul, care adresează unui confrate dintr-un alt stat-membru o comunicare căreia doreşte să i se confere un caracter "confidenţial" sau "without prejudice", va trebui să precizeze în clar acest lucru încă din momentul expedierii respectivei comunicări.
În cazul în care destinatarul comunicării nu este în măsură să îi confere acesteia un caracter "confidenţial" sau "without prejudice", el va trebui să o returneze expeditorului fără a lua cunoştinţă de conţinutul acesteia.
In relaţiile cu un avocat înscris întrun barou din afara Uniunii Europene, avocatul trebuie să se asigure, înainte de a schimba informaţii confidenţiale, că în ţara în care îşi exercită profesia confratele străin există norme ce permit asigurarea confidenţialităţii corespondenţei şi, în caz contrar, să încheie un acord de confidenţialitate sau să îl întrebe pe clientul său dacă acceptă, în scris, riscul unui schimb de informaţii neconfidenţiale.

Răspunderea pecuniară în relațiile profesionale dintre avocați din state membre diferite
În relaţiile profesionale dintre avocaţii unor barouri din state-membre diferite, avocatul care nu se limitează doar la a recomanda un confrate unui client sau la a i-l prezenta ci încredinţează o cauză unui omolog al său ori îl consultă într-o cauză, este personal obligat, chiar în caz de neprezentare a clientului, să-i achite confratelui din străinătate, pentru consiliere, onorariile, cheltuielile şi sumele avansate de către acesta din urmă din propriul buget. Totuşi, respectivii avocaţi pot conveni, încă din momentul demarării acestor relaţii, stabilirea unor dispoziţii speciale cu privire la acest subiect. În plus, avocatul poate, în orice moment, să limiteze obligaţia sa personală la nivelul valorii totale a onorariilor, cheltuielilor şi sumelor avansate de confratele străin până la data notificării transmise acestuia din urmă cu privire la decizia sa de a-şi declina răspunderea pe viitor.

Pregatirea continuă
Pentru a întări încrederea şi cooperarea dintre avocaţii din state-membre diferite şi spre interesul bine înţeles al clienţilor, este necesar să fie încurajată dobândirea unei mai bune cunoaşteri a legilor şi a normelor procedurale aplicabile în diferitele state membre. În acest scop, în cadrul obligaţiei sale profesionale de a asigura pregătirea tinerilor, avocatul va lua în considerare necesitatea pregătirii unor tineri confraţi din alte state membre.

Concurența profesională
Avocaţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bunăcredinţă, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor clienţilor şi a cerinţelor concurenţei loiale.
Constituie concurenţă profesională neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea avocaţială. Este considerată ca fiind contrară uzanţelor cinstite utilizarea unor mijloace nelegale sau frauduloase pentru a elimina de pe piaţă ori a afecta poziţia avocaţilor concurenţi pe piaţă.

Este interzisă concurenţa neloială săvârşită prin:
a) racolarea de personal, respectiv oferta agresivă de angajare a avocaţilor asociaţi, colaboratori sau salarizaţi ori a altor angajaţicheie ai unui concurent;
b) racolarea clientelei, personal sau prin intermediul altor persoane;
c) divulgarea, achiziţionarea ori folosirea unei informaţii confidenţiale de către un avocat sau de către colaboratori ori angajaţi ai acestuia, fără consimţământul deţinătorului legitim şi întrun mod contrar uzanţelor cinstite;
d) încheierea de contracte prin care un avocat asigură serviciile sale unui client în mod avantajos, fie pentru a concura cu ceilalţi avocaţi prin preţuri reduse, fie pentru a determina clientul să racoleze şi alţi clienţi pentru avocatul în cauză;
e) comunicarea sau răspândirea în public de către un avocat de afirmaţii cu privire la firma sa ori activitatea acesteia, menite să inducă în eroare şi să îi creeze o situaţie favorabilă în dauna unor concurenţi;
f) comunicarea, chiar făcută confidenţial, sau răspândirea de către un avocat de afirmaţii mincinoase relative la un concurent sau cu privire la serviciile acestuia, afirmaţii de natură să dăuneze bunului mers al activităţii avocatului concurent;
g) oferirea, promiterea ori acordarea, mijlocit sau nemijlocit, de daruri ori alte avantaje asociatului, colaboratorului sau salariatului unui avocat pentru ca acesta să divulge informaţii confidenţiale ori procedeele de lucru, pentru a cunoaşte sau a folosi clientela concurentului ori pentru a obţine alt folos pentru sine sau pentru altă persoană în dauna unui concurent;
h) deturnarea clientelei unui avocat prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel avocat;
i) concedierea sau atragerea unor asociaţi, colaboratori ori salariaţi ai unui avocat în scopul înfiinţării unei entităţi concurente care să capteze clienţii acelui avocat sau angajarea asociaţilor, colaboratorilor ori a salariaţilor unui avocat în scopul dezorganizării activităţii sale.
Săvârşirea unor fapte de concurenţă neloială dintre cele expuse la alin. (1), precum şi săvârşirea în concurs a mai multor astfel de fapte constituie abatere disciplinară gravă pentru toţi avocaţii participanţi.

Este interzisă, sub sancţiunile de Lege, săvârşirea următoarelor fapte de concurenţă neloială:
a) folosirea fără drept a unei firme, denumiri, embleme sau mărci de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de un alt avocat sau o altă formă asociativă de exercitare a profesiei;
b) punerea în circulaţie de produse, servicii sau publicaţii cu conţinut juridic plagiat, care aduc atingere drepturilor titularului şi induc în eroare clientul asupra produsului ori serviciului furnizat;
c) producerea în orice mod, punerea în circulaţie, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor servicii ori publicaţii purtând menţiuni false privind denumirea, firma, emblema sau marca unui avocat ori alte tipuri de proprietate intelectuală, în scopul de ai induce în eroare pe ceilalţi avocaţi şi pe clienţi.

Sunt interzise, sub sancţiunea prevăzută de Lege:
a) încheierea între avocaţi de acorduri privind împărţirea pieţei serviciilor profesionale;
b) participarea, în mod concertat, prin oferte trucate, la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte, pentru achiziţionarea de servicii profesionale avocaţiale;
c) limitarea sau împiedicarea accesului la clientelă şi a libertăţii exercitării concurenţei profesionale oneste între avocaţi.
Aplicarea sancţiunii disciplinare nu exclude dreptul celui prejudiciat la repararea, în condiţiile legii, a prejudiciului cauzat.

Neîntelegerile dintre avocați
Toate neînţelegerile dintre avocaţi privind formele de exercitare a profesiei se rezolvă pe cale amiabilă; în cazul în care neînţelegerile nu se soluţionează pe cale amiabilă, avocatul este obligat să ceară concilierea decanului baroului, în condiţiile prevăzute de statut.
Orice avocat care intră în conflict cu un alt avocat este obligat să îl informeze pe decanul baroului, care va soluţiona conflictul.
În cazul în care un conflict intervenit între avocaţi aparţinând unor barouri diferite nu a putut fi soluţionat de decanii respectivelor barouri, aceştia desemnează un al treilea decan. Conflictul va fi soluţionat prin acordul comun al celor 3 decani sau al delegaţilor acestora, reuniţi întro adunare deliberativă cu caracter colegial. Decanii interesaţi vor supraveghea aplicarea soluţiei date.
Când litigiul nu a putut fi soluţionat integral prin mediere, partea interesată poate declanşa procedura arbitrajului, care va fi supusă dispoziţiilor art. 343-368 din Codul de procedură civilă.
Dacă prin conciliere nu se stinge litigiul dintre părţi, avocatul este obligat să recurgă la arbitrajul reglementat în prezentul statut. Arbitri pot fi numai avocaţii definitivi din baroul respectiv, cu cel puţin 10 ani vechime în profesie.
Avocatul desemnat ca arbitru nu poate refuza acest oficiu fără o justificare întemeiată.

Litigiile dintre avocații din mai multe state membre

Atunci când un avocat este de părere că un confrate dintr-un alt Statmembru a încălcat o normă deontologică, el trebuie să-şi atenţioneze confratele asupra acestui lucru.
Atunci când între avocaţii din mai multe state-membre apare vreun diferend personal, de natură profesională, aceştia trebuie să încerce mai întâi să-l soluţioneze pe cale amiabilă.
Înainte de a angaja o procedură împotriva unui coleg dintr-un alt stat membru, pe tema unui diferend avocatul trebuie să informeze barourile din care fac parte cei doi avocaţi, pentru a permite respectivelor barouri să-şi dea concursul în vederea soluţionării diferendului pe cale amiabilă.