Prescriptia dreptului de a aplica sanctiunea disciplinara.Sanctiune aplicata dupa expirarea termenului de 30 de zile.Data de la care curge termenul de 30 de zile. Aplicarea principiului non reformatio in pejus.
Codul muncii, art.268
C.proc.civ., art.296, art.304
1
, art.304 pct.9, art.312, art.315,
Cele doua termene la care face referire art.268 C.muncii nu se confunda si nici nu se aplica alternativ sau simultan. Astfel, termenul de 30 de zile curge de la data luarii la cunostinta a savarsirii abaterii, pe cand cel de 6 luni de la data comiterii faptei. Termenul de 6 luni este incident in situatia in care societatea nu a luat cunostinta de abaterea disciplinara si numai pentru acest aspect nu a putut aplica sanctiunea in termenul de 30 de zile.
Angajatorul este obligat sa faca toate verificarile necesare stabilirii raspunderii disciplinare in interiorul termenului de 30 de zile de cand a luat cunostinta de savarsirea faptei, si nu de cand a calificat-o ca abatere disciplinara.
Nu se poate dispune admiterea exceptiei prescriptiei dreptului de a aplica sanctiunea disciplinara in recursul declarat de angajator deoarece ar avea drept consecinta inrautatirea situatiei partii in propria cale de atac
.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,
Decizia civila nr. 956 din 14 aprilie 2011.
Prin contestatia inregistrata la Tribunalul Prahova, contestatoarea A.R. in contradictoriu cu intimata S.C. M.P.I. SRL a solicitat anularea deciziei de desfacere a contractului de munca nr. 57/04.12.2009 si a deciziei rectficative nr. 63/28.12.2009.
A invocat contestatoarea, in primul rand, tardivitatea aplicarii sanctiunii disciplinare.
Prin sentinta civila nr. 1417 din 9 noiembrie 2010, Tribunalul Prahova a respins exceptia tardivitatii aplicarii sanctiunii invocata de contestatoare, a admis pe fond contestatia si a anulat atat Decizia nr. 57/14.12.2009 cat si Decizia rectificativa nr. 63/08.12.2009 emise de intimata.
A declarat recurs societatea intimata, care a criticat sentinta in ceea ce priveste abaterea disciplinara, Curtea constatand ca s-a invocat la instanta de fond, in primul rand, exceptia tardivitatii aplicarii sanctiunii disciplinare, ce reprezinta in realitate
exceptia prescriptiei aplicarii sanctiunii
.
A fost respinsa aceasta exceptie , instanta de fond retinand ,pe de o parte, ca a fost respectat termenul de 30 de zile prevazut de art.268 C. muncii, termen calculat de la data la care societatea a luat cunostinta de savarsirea abaterii disciplinare, respectiv data inregistrarii referatului de sesizare nr.47 bis/20.11.2009 si ca, in acelasi timp, a fost respectat si termenul de 6 luni , ce curge de la data savarsirii faptei , precizand ca este un termen de decadere si un termen maximal de aplicare a sanctiunii.
Trebuie mentionat insa ca cele doua termene la care face referire art.268 C.muncii
nu se confunda
si nici
nu se aplica alternativ sau simultan.
Astfel, termenul de 30 de zile curge de la data luarii la cunostinta a savarsirii abaterii, pe cand cel de 6 luni de la data comiterii faptei. Termenul de 6 luni este incident in situatia in care societatea nu a luat cunostinta de abaterea disciplinara si numai pentru acest aspect nu a putut aplica sanctiunea in termenul de 30 de zile.
In speta, nu ne aflam in aceasta situatie, deoarece data luarii la cunostinta de catre conducerea angajatorului a faptei calificate drept abatere disciplinara este 21.10.2009, data la care era deja constituita comisia disciplinara, care a si constatat lipsurile din gestiune, atribuite contestatoarei si colegilor sai, la aceeasi data fiind intocmit si procesul-verbal ce a evidentiat un minus in gestiune.
Prin urmare, angajatorul este obligat sa faca toate verificarile necesare stabilirii raspunderii disciplinare in interiorul termenului de 30 de zile de cand a luat cunostinta de savarsirea faptei, si nu de cand a calificat-o ca abatere disciplinara , respectiv prin referatul de sesizare nr.47 bis/20.11.2009.
Rezulta asadar ca aplicarea sanctiunii disciplinare s-a facut cu depasirea termenului de prescriptie de 30 de zile prevazut de art.268 alin.1 C.muncii, care curge de la data luarii
efective
la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare.
Legea nu leaga inceputul curgerii termenului de 30 de zile de momentul finalizarii procedurii prealabile, ci de data cand se dispune efectuarea verificarilor in vederea probarii existentei faptei si a vinovatiei salariatului pentru angajarea raspunderii disciplinare, atributie exercitata de conducatorii unitatii, procedura urmand a se efectua asadar in interiorul acestui termen.
Curtea constata ca nu se poate dispune admiterea exceptiei prescriptiei dreptului de a aplica sanctiunea disciplinara in recursul declarat de angajator, deoarece ar avea drept consecinta inrautatirea situatiei partii in propria cale de atac, fiind aplicabile, in conditiile art.315 alin. final c.pr.civ., dispozitiile art.296 c.pr.civ. ce consacra principiul “
non reformatio in pejus “.
In consecinta, in baza art.312 c.pr.civ. rap. la art.304 ind.1 si 304 pct. 9 c.pr.civ., Curtea a pastrat sentinta si a respins recursul ca nefondat, constatand, totodata, ca a devenit de prisos examinarea motivelor de recurs ce vizeaza fondul cauzei, respectiv fapta ilicita imputata contestatoarei, in conditiile in care cele doua decizii de sanctionare erau oricum lovite de nulitate absoluta ca urmare a prescrierii dreptului angajatorului de a aplica sanctiunea disciplinara.
(Judecator Mirela Grigore)