Nerespectarea principiului rolului activ al judecatorului

Trebuie mentionat ca prevederile art. 124 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, nu instituie prezumtia de culpa a persoanei a carei raspundere se solicita a fi stabilita. Art. 124 din legea sus amintita prevede in mod concret natura faptelor pagubitoare pentru societatea comerciala. Stabilirea existentei unor asemenea fapte Si a masurii in care ele au contribuit la ajungerea in stare de insolventa a societatii comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile Si in dreptul comun pe baza unui probatoriu complet Si pertinent. Preluarea simplelor sustineri ale reclamantelor, neadministrarea probelor in contradictoriu cu toate partile Si netratarea cauzei in raport cu toate apararile paratului fac ca sentinta pronuntata sa fie netemeinica Si nelegala.

(Curtea de Apel Alba lulia - Decizia nr. 160 din 9 februarie 2005)

Prin Sentinta civila nr. 3121/2004 a Tribunalului Sibiu, pronuntata in Dosarul nr. 7795/2003, au fost admise actiunile formulate de creditoarele SC "D." SRL Si Administratia Finantelor Publice Sibiu, in contradictoriu cu parata W.C. Si a fost obligata parata la suportarea pasivului SC "K." SRL.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata W.C. in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 2, 3 Si 5 din Codul de procedura civila Si ale Legii nr. 64/1995, republicata.

Analizand recursul de fata prin prisma motivelor de recurs Si in temeiul prevederilor art. 3041 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca recursul este intemeiat.

In baza art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicata, raspunderea administratorilor sociali sau a altor persoane din cadrul societatii in insolventa temporara sau definitiva poate fi atrasa in subsidiar Si numai pentru acea parte din pasivul neacoperit al societatii, ce reprezinta prejudiciul creditorului cauzat ca efect al uneia sau mai multor fapte ilicite descrise la lit. a) - h) ale alin. (1) al art. 124 din legea citata.

Pe de alta parte, trebuie mentionat ca prevederile art. 124 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, nu instituie prezumtia de culpa a persoanei a carei raspundere se solicita a fi stabilita. Art. 124 din legea sus amintita prevede in mod concret natura faptelor pagubitoare pentru societatea comerciala.

Stabilirea existentei unor asemenea fapte Si a masurii in care ele au contribuit la ajungerea in stare de insolventa a societatii comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile Si in dreptul comun pe baza unui probatoriu complet Si pertinent.

Judecatorul-sindic a admis cererile de chemare in judecata, deSi au fost formulate in abstract de creditoare Si a instituit obligatia de plata in sarcina paratei, in ansamblu fara ca sa se preocupe de stabilirea faptei in materialitatea ei, de identificarea modalitatii in care a fost savarSita, de incadrarea concreta a faptei in vreuna din delictele prevazute de art. 124 Si de determinarea partii din pasivul ramas neacoperit.

Una din faptele retinute de judecatorul-sindic este aceea de a exista unele debite necuprinse in contabilitate Si neachitate, or o asemenea fapta nu este prevazuta de art. 124 pe de o parte, pe de alta parte, din actele Si lucrarile dosarului rezulta ca au existat documente contabile ridicate de organele de politie.

De asemenea, in mod greSit judecatorul-sindic retine ca parata figureaza in evidenta contabila cu un debit nerestituit care a fost folosit in interes propriu, cata vreme din raportul lichidatorului rezulta ca unele din dispozitiile de plata nu sunt semnate la rubrica primitorului, deci exista dubiu Si asupra primitorului banilor, cat Si asupra destinatiei acestor avansuri.

DeSi se face mentiune in sentinta pronuntata de existenta faptelor prevazute la lit. a) Si d), nu s-au aratat care sunt bunurile sau creditele societatii care au fost folosite, cum au fost folosite, pentru a se determina scopul utilizarii lor Si nici nu au fost descrise temeiurile prin prisma carora judecatorul a identificat scopul urmarit de parata.

Aceste imprejurari evidentiaza ca sentinta nu s-a sprijinit pe probe administrate nemijlocit de judecator Si ca judecatorul nu a indeplinit obligatia inscrisa in art. 129 din Codul de procedura civila.

Preluarea simplelor sustineri ale reclamantelor, neadministrarea probelor in contradictoriu cu toate partile Si netratarea cauzei in raport cu toate apararile paratului fac ca sentinta pronuntata sa fie netemeinica Si nelegala.