Cerere de stabilire a responsabilitatii asociatilor debitoarei potrivit prevederilor art. 137 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata

In situatia in care se dovedeSte ca in repetate randuri asociatii au preluat din casieria debitoarei mai multe sume de bani, de care ulterior au dispus in interes propriu, se poate admite cererea creditoarei privind stabilirea responsabilitatii acestor persoane pentru ajungerea patrimoniului debitoarei in stare de insolventa potrivit art. 137 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata.

(Tribunalul BraSov - Sentinta nr. 1/SIND din 4 ianuarie 2005)

Prin actiunea inregistrata sub Dosarul civil nr. 259/2004, creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice BraSov a solicitat, in contradictoriu cu paratii T.A. Si D.A., ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligati paratii sa suporte din averea personala pasivul SC "S." sRl.

In motivare se arata ca, in conformitate cu rapoartele lichidatorului judiciar, cei doi asociati parati au ridicat in perioada 1.02.2001 - 31.10.2002 avansuri nejustificate din caseria societatii, fapta retinuta de art. 124 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 64/1995, republicata. Totodata, au continuat in interes personal o activitate care ducea inevitabil la incetarea de plati Si nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea, fapte de asemenea prevazute de art. 124 alin. (1) lit. b) Si c) din Legea nr. 64/1995, republicata.

Analizand actiunea in raport cu motivele de fapt Si de drept invocate, instanta conchide ca aceasta este intemeiata.

Conform art. 137 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 64/1995, republicata, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de cei care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie, respectiv: membrii organelor de conducere sau alte persoane, prin deturnarea sau ascunderea unei parti din activul societatii.

Aceasta fapta este dovedita in speta pentru sumele ridicate drept avansuri din casieria societatii, privitor la care cei doi asociati nu au prezentat documentele legale justificative, deSi au fost legal citati in prezenta cauza, iar lichidatorul judiciar a depus nenumarate diligente in dosarul de faliment.

S-a retinut astfel, in raportul administratorului judiciar din 27.06.2003, Dosarul de faliment nr. 6078/2002, ca incasarile in avans, care figureaza in soldurile conturilor 419 clienti, 5311 casa Si 5121 conturi in banci, se regasesc doar partial in contul 542 avansuri de trezorerie, existand sume ridicate de asociati din casa Si contul curent nejustificate sau nerambursate societatii in valoare de 2.109.129.056 lei, din care paratului T.C. ii revine raspunderea pentru 971.587.043 lei, iar paratului D.A. pentru suma de 712.083.577 lei.

Intrucat impotriva celor doi asociati romani se afla un dosar de urmarire penala pentru savarSirea infractiunii de evaziune fiscala, in continutul careia sunt incriminate Si faptele prevazute ca delicte civile de art. 137 alin. (1) lit. d), respectiv netinerea contabilitatii sau intocmirea unor evidente fictive, conchidem ca solutionarea unei cereri de atragere a raspunderii sub acest aspect este posibila numai dupa finalizarea Dosarului penal nr. 1644/2003, unde creditoarea este constituita parte civila, urmand a da astfel eficienta prevederilor art. 19 alin. 2 din Codul de procedura penala.

Fata de aceste considerente, in baza art. 137 alin. (1) lit. e), a fost admisa actiunea creditoarei, in sensul obligarii paratilor sa suporte din averea personala sumele ridicate cu titlu de avans nerestituite sau nejustificate, adica T.A. 971.587.043 lei Si D.A. 712.083.577 lei, acestea reprezentand o parte din pasivul societatii falite SC "S." SRL.

Cerere de stabilire a responsabilitatii membrilor organelor de conducere ale debitoarei

Faptul ca paratul nu a cunoscut legislatia in domeniul contabilitatii, ca a cautat un contabil autorizat pentru a-i "rezolva situatia firmei" nu-l exonereaza pe acesta de raspundere. Deoarece nu a justificat modul de folosire a avansurilor de trezorerie Si a sumelor ce figurau ca disponibil in casieria societatii, instanta a apreciat ca aceste sume au fost folosite de parat in interes propriu. Prin neplata la termen a obligatiilor bugetare, folosirea banilor societatii in interes propriu, Si nu pentru achitarea sumelor datorate, paratul a contribuit la ajungerea societatii in incetare de plati. Prin continuarea activitatii fara o organizare clara, fara evidenta contabila Si cu comenzi sporadice doar pentru obtinerea unor venituri personale, s-a ajuns la creSterea datoriilor societatii comerciale Si la falimentul acesteia, in consecinta se poate pronunta raspunderea administratorului debitoarei in conformitate cu art. 137 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata.
(Tribunalul BraSov - Sentinta nr. 114/SIND din 21 februarie 2005)

Prin cererea inregistrata la Tribunalul BraSov sub nr. 753 din 4.11.2004, reclamanta creditoare Directia Generala a Finantelor Publice BraSov a solicitat, in contradictoriu cu paratul R.G., atragerea raspunderii administratorului SC "C." SRL, in conformitate cu dispozitiile art. 124 alin. (1) lit. a) Si c) din Legea nr. 64/1995, republicata.

Din actele Si lucrarile dosarului prezent Si a Dosarului nr. 267/F/2004, judecatorul-sindic a retinut urmatoarele:

Din rapoartele administratorului/lichidatorului judiciar desemnat in cauza rezulta ca ajungerea societatii in stare de insolventa s-a datorat urmatoarelor aspecte: societatea a desfaSurat activitate in constructii pana in anul 2000 dupa care practic Si-a incetat activitatea; intreruperea activitatii s-a datorat lipsei comenzilor; administratorul debitoarei nu a gasit solutii de a-Si conduce afacerea Si a folosit lichiditatile societatii in interes personal, respectiv suma de 63.402.296 lei, reprezentand avansuri din trezorerie ridicate Si nejustificate, Si suma de 98.492.772 lei, reprezentand disponibil in casierie; societatea a cumulat pierderi in ultimii ani, cand R.G. a fost Si cercetat Si condamnat pentru savarSirea unor infractiuni de fals in declaratii Si neevidentierea in documentele contabile a veniturilor realizate.

Prin raspunsurile la interogatoriu, paratul recunoaSte ca nu a tinut contabilitatea, "deoarece nu a gasit un contabil competent care sa-i rezolve situatia firmei", nu a avut bunuri in proprietatea societatii. Arata ca a platit catre Directia Generala a Finantelor Publice suma la care a fost obligat prin hotararea penala. Nu justifica avansurile ridicate din trezorerie Si lipsa disponibilului din casierie.

Pentru savarSirea infractiunilor de fals in declaratii prevazute de art. 292 din Codul penal Si omisiunea cu Stiinta a inregistrarilor in contabilitate, avand ca Si consecinta denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum Si a elementelor de activ Si pasiv ce se reflecta in bilant, prevazuta de art. 37 din Legea nr. 82/1991, republicata, paratul R.G. a fost condamnat in dosar penal. Prin hotararea penala, instanta s-a pronuntat Si cu privire la latura civila. Prin Decizia nr. 382/A din 11.05.2004, Tribunalul BraSov l-a obligat pe inculpatul R.G. sa plateasca Ministerului Finantelor Publice, prin Directia Generala a Finantelor Publice BraSov, suma de 96.751.245 lei, suma datorata prin raportul de expertiza contabila efectuat in dosar.

Reclamanta creditoare a sesizat prezenta instanta doar cu verificarea existentei faptelor prevazute de art. 137 alin. (1) lit. a) Si c) din Legea nr. 64/1995, republicata, fost art. 124 alin. (1) lit. a) Si c), respectiv daca paratul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al altei persoane Si daca a dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de plati.

Paratul a folosit lichiditatile societatii, respectiv suma de 63.402.296 lei, reprezentand avansuri din trezorerie ridicate Si nejustificate, Si suma de 98.492.779 lei, reprezentand disponibil in casierie. Suma de 161.895.075 lei reprezinta un prejudiciu cert, iar lipsa acestei sume se datoreaza culpei paratului R.G. Faptul ca paratul nu a cunoscut legislatia, ca a cautat un contabil autorizat pentru a-i "rezolva situatia firmei" nu-l exonereaza pe acesta de raspundere. Deoarece nu a justificat modul de folosire a avansurilor de trezorerie Si a sumelor ce figurau ca disponibil in casieria societatii, instanta apreciaza ca aceste sume au fost folosite de parat in interes propriu. Paratul a continuat activitatea, deSi nu a mai avut contabil angajat, nu a avut contracte ferme, chiar a fost cercetat penal. Prin neplata la termen a obligatiilor bugetare, folosirea banilor societatii in interes propriu, Si nu pentru achitarea sumelor datorate, paratul a contribuit la ajungerea societatii in incetare de plati. Prin continuarea activitatii fara o organizare clara, fara evidenta contabila Si cu comenzi sporadice doar pentru obtinerea unor venituri personale, s-a ajuns la creSterea datoriilor societatii comerciale Si la falimentul acesteia.

In concluzie, din probatoriul administrat rezulta ca paratul este vinovat de savarSirea faptelor prevazute de art. 137 alin. (1) lit. a) Si c) din Legea nr. 64/1995, republicata, Si a contribuit la ajungerea debitoarei SC "C." SRL in stare de insolventa. In consecinta, se va atrage raspunderea personala patrimoniala a paratului R.G., fiind obligat sa plateasca suma de 161.895.075 lei, reprezentand o parte din pasivul societatii debitoare SC "C." SRL, suma ridicata de parat Si nejustificata.

Cerere de stabilire a responsabilitatii membrilor organelor de conducere ale debitoarei

Chiar daca neconducerea evidentei contabile in perioada in care paratul a fost administrator nu ar fi fost cauza incetarii platilor la acel moment, aceasta conduita a sa a constituit o conditie favorabila a aparitiei starii de insolventa prin acumularea in fiecare zi de majorari Si penalitati. Considerand astfel ca lipsa evidentelor contabile indica o administrare frauduloasa a averii societatii Si constituie o premisa pentru aplicarea art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicata, judecatorul-sindic a admis actiunea Si a obligat paratul sa suporte din averea personala parte din pasivul societatii supuse procedurii insolventei, reprezentand creanta cu care reclamanta s-a inscris la masa credala.

(Tribunalul BraSov - Sentinta nr. 128/SIND din 23 februarie 2005)

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului BraSov la nr. 412/F/2004, reclamanta Directia Generala a Finantelor Publice BraSov a solicitat obligarea paratului G.F. sa suporte din averea personala parte din pasivul debitoarei SC "A." SRL.

Examinand inscrisurile depuse la dosar, instanta a retinut urmatoarele:

Din inscrisurile anexate cererii de chemare in judecata, in Dosarul nr. 3426/2002, rezulta faptul ca datoriile societatii, pentru care a fost solicitata deschiderea procedurii insolventei, dateaza din perioada 1995 - 1998, cand calitatea de administrator al societatii o avea paratul din prezentul dosar.

Prin urmare, pentru aceasta perioada, paratul avea obligatia de a prezenta lichidatorului judiciar actele contabile ale societatii, cu atat mai mult cu cat nu a facut dovada predarii acestora catre cesionar odata cu incheierea actului de cesiune a partilor sociale din 07.01.1999.

Chiar daca neconducerea evidentei contabile in perioada in care paratul a fost administrator nu ar fi fost cauza incetarii platilor la acel moment, aceasta conduita a sa a constituit o conditie favorabila a aparitiei starii de insolventa prin acumularea in fiecare zi de majorari Si penalitati, ajungandu-se in acest mod la creanta bugetara pentru care a fost formulata cererea de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995, republicata.

Considerand astfel ca lipsa evidentelor contabile indica o administrare frauduloasa a averii societatii Si constituie o premisa pentru aplicarea art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicata, judecatorul- sindic a admis actiunea Si a obligat paratul sa suporte din averea personala parte din pasivul societatii supuse procedurii insolventei, reprezentand creanta cu care reclamanta s-a inscris la masa credala.

 

Cerere de stabilire a responsabilitatii membrilor organelor de conducere ale debitoarei

Nu se poate sustine ca neconducerea evidentei contabile nu a fost cauza incetarii platilor, deoarece art. 137 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, nu pretinde existenta unui raport cauzal, utilizarea expresiei "au contribuit" avand numai semnificatia unei conditii favorabile pentru producerea starii de insolventa. Or, netinerea contabilitatii in conformitate cu Legea nr. 82/1991, republicata, indica o administrare frauduloasa a averii, premisa pentru aplicarea art. 137 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, Si atragerea raspunderii administratorului.

(Tribunalul BraSov - Sentinta nr. 132/SIND din 23 februarie 2005)

Prin cererile inregistrate pe rolul Tribunalului BraSov la nr. 697/2004 Si 790/2004, reclamantii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului BucureSti Si C.M. au solicitat obligarea paratei F.M. sa suporte din averea personala o parte din pasivul SC "B." SRL, societate la care a detinut functia de administrator.

Examinand inscrisurile depuse la dosar, judecatorul-sindic a constatat urmatoarele:

Din rapoartele intocmite de lichidatorul judiciar al SC "B." SRL rezulta faptul ca aceasta societate nu functioneaza la sediul declarat la Oficiul Registrului Comertului BraSov Si nu au fost identificate documentele contabile ale societatii nici la acest sediu Si nici la domiciliul administratorului.

Prin cererile de recurs formulate impotriva incheierii de deschidere a procedurii falimentului Si a celei prin care s-a dispus amendarea pentru nedepunerea actelor contabile pronuntate de judecatorul- sindic, parata a sustinut ca actele societatii nu se afla in posesia sa, ci a numitului G.I., cu care se afla in proces penal, insa, potrivit art. 26 din Legea nr. 82/1991, republicata, parata era obligata sa reconstituie actele pierdute sau sustrase, iar in baza art. 26 din Legea nr. 64/1995, republicata, trebuia sa le depuna la dosarul privind procedura insolventei societatii al carei administrator a fost.

Textul art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicata, impune conditia ca fapta administratorului sa fi contribuit la ajungerea societatii in incetare de plati, prejudiciind astfel societatea Si, indirect, creditorii sai, sau sa fi constituit numai o conditie favorabila pentru procedura incetarii platilor.

Nu se poate sustine in speta ca neconducerea evidentei contabile nu a fost cauza incetarii platilor, deoarece norma legala sus-indicata nu pretinde existenta unui raport cauzal, utilizarea expresiei "au contribuit" avand numai semnificatia unei conditii favorabile pentru producerea starii de insolventa.

Or, netinerea contabilitatii in conformitate cu Legea nr. 82/1991, republicata, indica o administrare frauduloasa a averii, premisa pentru aplicarea art. 137 Si atragerea raspunderii administratorului.

Pentru aceste considerente, actiunile formulate de creditorii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului BucureSti Si C.M. au fost admise, parata fiind obligata sa suporte din averea personala o parte din pasivul debitoarei SC "B." SRL, reprezentand creantele cu care reclamantii s-au inscris la masa credala.

 

Cerere de stabilire a responsabilitatii membrilor organelor de conducere ale debitoarei

Avand in vedere faptul ca, din valoarea totala a bunurilor societatii debitoare, evidentiata in contabilitate, Si valoarea totala a bunurilor predate de catre parat lichidatorului judiciar insotit de refuzul indicarii exacte a locurilor unde acestea se gasesc (ascundere sau dosire de bunuri), ca a vandut imobilul sus-mentionat, folosind suma obtinuta cu titlu de pret in interes personal, Si ca a ridicat frecvent sume de bani din conturile societatii Si sub forma de avans trezorerie, figurand Si in prezent ca debitor cu o suma de bani, fara a depune acte justificative privind folosirea acestor sume (folosirea bunurilor debitoarei in interes personal Si lipsa actelor contabile intocmite conform legii), judecatorul a retinut ca prin aceste fapte paratul a contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa Si ca poate fi declarat responsabil in temeiul art. 137 alin. (1) lit. a), b), d) Si e) din Legea nr. 64/1995, republicata.

(Tribunalul Bihor - Sentinta nr. 178/F din 4 aprilie 2005)

Prin cererea depusa la dosar la termenul din 28.01.2005, lichidatorul H.I. a solicitat instantei sa dispuna atragerea raspunderii patrimoniale a paratului B.R., in calitate de administrator al societatii falite SC "M." SRL, in temeiul art. 137 alin. (1) lit. a) Si e) din Legea nr. 64/1995, republicata Si modificata prin Legea nr. 149/2004.

In temeiul art. 139 din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, lichidatorul solicita instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile Si imobile ale paratului, precum Si poprirea asiguratorie asupra conturilor bancare ale paratului.

Impotriva aceluiaSi parat au mai formulat cereri de antrenare a raspunderii personale creditoarele Cooperativa MeSteSugareasca Munca Invalizilor Si Administratia Finantelor Publice a Municipiului Oradea, in conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) lit. a) Si e) Si art. 139 din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile ulterioare.

Examinand cererile formulate, rapoartele intocmite de lichidatorul judiciar Si actele anexate acestora, judecatorul-sindic a retinut urmatoarele:

Conform balantei analitice a SC "M." SRL, depusa la dosar la data deschiderii procedurii, 18.04.2003, in contabilitatea acesteia sunt inregistrate bunuri in valoare totala de 5.675.383.142 lei.

Din totalul acestor bunuri, administratorului judiciar i s-au predat doar o parte. De asemenea, conform procesului-verbal din 11.12.2003, incheiat de catre administratorul judiciar H.I. Si parat, au mai fost identificate doua automobile marca Daewoo, mentionate in acest proces-verbal.

Alte bunuri din patrimoniul debitoarei nu au putut fi identificate, cu toate ca paratul a fost notificat de catre administratorul judiciar in acest sens, conform notificarii aflate la dosar, acesta insa refuzand sa indice locul unde se gasesc bunurile.

Avand in vedere diferenta foarte mare intre valoarea bunurilor evidentiate in contabilitatea societatii (5.675.383.142 lei) Si valoarea bunurilor predate lichidatorului (145.619.658 lei), faptul ca paratul a refuzat sa predea restul bunurilor Si sa indice locul unde se gasesc acestea, judecatorul-sindic a retinut in sarcina acestuia savarSirea faptei prevazute la art. 137 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 64/1995, republicata - "au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ...".

Conform Contractului de vanzare-cumparare nr. 2239 din 18.09.2002, paratul a vandut numitilor M.I.O. Si M.L. imobilul proprietatea societatii debitoare, constand in apartamentul situat in Oradea, inscris in CF nr. 53235 Oradea, operatiune pe care nu a inregistrat-o in contabilitatea societatii, unde imobilul figureaza Si in prezent, nefiind eliberata nici o factura fiscala, iar suma obtinuta prin vanzarea imobilului nu a intrat in contul debitoarei, existand astfel prezumtia ca aceasta a fost folosita in interes personal de catre parat.

Aceasta fapta savarSita de catre parat este prevazuta la art. 137 alin. (1) lit. a), b) Si d) din Legea nr. 64/1995, republicata - "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu" Si "... nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea".

De asemenea, din balanta analitica la 31.01.2003 Si din balanta de verificare sintetica la 31.12.2002, depuse de catre lichidatorul judiciar la dosar, rezulta ca paratul a ridicat, in mod frecvent, pana la ultimele luni de activitate, sume de bani din conturile debitoarei Si sub forma avansurilor de trezorerie.

In lipsa oricaror acte justificative, exista prezumtia ca aceste sume au fost folosite in interes personal, fapta prevazuta de art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1995, republicata. Privarea societatii de aceste sume i-a agravat situatia financiara, ajungandu-se in situatia in care, Si din aceasta cauza, activitatea societatii nu mai putea fi reorganizata.

Avand in vedere faptul ca, din valoarea totala a bunurilor societatii debitoare, evidentiata in contabilitate la 1.03.2003, de 5.675.383.142 lei, paratul nu a predat lichidatorului judiciar bunuri in valoare de 5.529.763.484 lei Si refuza sa indice locul unde acestea se gasesc, ca a vandut imobilul sus-mentionat, folosind suma suma obtinuta cu titlu de pret in interes personal Si ca a ridicat frecvent sume de bani din conturile societatii Si sub forma de avans trezorerie, figurand Si in prezent ca debitor cu suma de 178.440.515 lei, fara a depune acte justificative privind folosirea acestor sume, judecatorul a retinut ca prin aceste fapte paratul a contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa, motiv pentru care, in temeiul art. 137 alin. (1) lit. a), b), d) Si e) din Legea nr. 64/1995, republicata, modificata prin

Legea nr. 149/2004, urmeaza sa suporte pasivul societatii debitoare in suma de 11.942.190.652 lei Si 56.328 euro.

In temeiul art. 139 din Legea nr. 64/1995, republicata, coroborat cu art. 591 Si 597 din Codul de procedura civila, judecatorul-sindic a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar Si de catre creditoarea Cooperativa MeSteSugareasca Munca Invalizilor Si a dispus infiintarea sechestrului asigurator asupra bunurilor urmaribile ale paratului Si poprirea asiguratorie asupra conturilor bancare ale acestuia.

 

Cerere de stabilire a responsabilitatii membrilor organelor de conducere ale debitoarei

Potrivit prevederilor art. 137 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 64/1995, republicata, se poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in insolventa, sa fie suportata de catre administratorul care a contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie prin una din urmatoarele fapte: a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara unele documente contabile sau nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea. Din modul cum este redactat acest text de lege rezulta ca legiuitorul nu a considerat necesara stabilirea unui raport de cauzalitate propriu-zis, aflarea paratului in una din aceste situatii fiind suficienta pentru atragerea raspunderii patrimoniale a administratorului, aceste fapte constituind conditii favorabile pentru ajungerea in insolventa.

(Tribunalul Bistrita-Nasaud - Sentinta nr. 20/COM din 28 ianuarie 2005)

Prin cererea inregistrata la tribunal, creditoarea SC "R." SA Bistrita a solicitat ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligat paratul R.V., in calitate de administrator al societatii falite SC "O." SRL Bistrita, sa suporte o parte din pasivul societatii debitoare.

Analizand actele Si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarea stare de fapt:

In prezentul dosar, avand ca obiect stabilirea raspunderii patrimoniale a administratorului, la cererea creditoarei Si cu acordul paratului, instanta a incuviintat efectuarea unei expertize contabile judiciare.

Or, din raportul de expertiza rezulta ca nu s-a putut raspunde la obiectivele 1 Si 2, respectiv daca evidenta contabila a societatii a fost tinuta in conformitate cu dispozitiile legale Si daca au fost inregistrate in ordine cronologica documentele privitoare la intrari, ieSiri Si operatiuni curente, deoarece administratorul societatii nu a pus la dispozitia expertului contabil toate actele societatii pentru cei trei ani anteriori deschiderii procedurii falimentului. Din lipsa de documente nu s-a putut stabili prin expertiza nici modul de utilizare a sumelor ramase la dispozitia societatii.

Potrivit prevederilor art. 137 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 64/1995, republicata, se poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in insolventa, sa fie suportata de catre administratorul care a contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie prin una din urmatoarele fapte: a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara unele documente contabile sau nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea.

Din modul cum este redactat acest text de lege rezulta ca legiuitorul nu a considerat necesara stabilirea unui raport de cauzalitate propriu-zis, aflarea paratului in una din aceste situatii fiind suficienta pentru atragerea raspunderii patrimoniale a administratorului, aceste fapte constituind conditii favorabile pentru ajungerea in insolventa.

Or, in cauza este de netagaduit ca paratul se afla cel putin in situatia prevazuta la teza a 3-a de la lit. d), Si anume nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea, fapta omisiva prevazuta Si sanctionata de legiuitor.

Dar prin raportul de expertiza intocmit in cauza s-a constatat Si existenta unor fapte comisive savarSite de parat in calitate de administrator, care au cauzat in mod direct reducerea activelor societatii, contribuind astfel la ajungerea debitoarei in stare de insolventa.

Astfel, la mijloacele fixe ale societatii figura in stoc la data de 31 decembrie 2001 un autovehicul Peugeot cu o valoare de inregistrare de 151.260.504 lei inscris in Registrul inventar la grupa "Mijloace de transport".

Autovehiculul care nu constituia aport de capital a intrat in patrimoniul societatii in data de 24 februarie 2000, iar in luna aprilie 2002 s-a inregistrat scoaterea sa din functiune dupa numai 2 ani Si 2 luni de functionare, deSi avea durata de functionare de 5 ani. La data scoaterii sale din functiune a ramas neamortizata suma de 87.714.270 lei care s-a inregistrat la cheltuieli.

La acest punct este de mentionat faptul ca Nota contabila nr. 908 din aprilie 2002, prin care s-a inregistrat scoaterea din functiune a acestui mijloc fix, nu este insotita de nici un document justificativ. Astfel, deSi autovehiculul putea fi instrainat contra cost, ceea ce ar fi adus venituri societatii, in evidentele contabile nu exista nici un act din care sa rezulte vanzarea acestuia. Mai mult, nu exista nici acte doveditoare de casare, respectiv procesul-verbal de scoatere din functiune, fiSa de dezmembrare a mijlocului fix cu piesele recuperabile rezultate, documente doveditoare ca s-au predat tabla Si alte materiale la fier vechi Si nici act de aprobare pentru scoaterea autovehiculului din functiune Si din patrimoniul societatii.

In aceasta situatie se poate considera ca administratorul a folosit acest bun in continuare in folosul propriu, ipoteza prevazuta de art. 137 alin. (1) lit. a) din lege.

In data de 14 iunie 2002, paratul a achitat personal in numerar suma de 1.665.000.000 lei unui furnizor, care la data efectuarii expertizei nu a putut fi identificat in lipsa dosarului cu N.I.R.-uri Si a balantei analitice a contului de furnizor pe luna iunie 2002, cunoscandu-i-se numai codul fiscal.

Prin plata in numerar a sumei de 1.665.000.000 lei catre o persoana juridica, s-au incalcat prevederile art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 in forma in care era in vigoare la aceea data, care prevedeau plati in numerar catre persoane juridice in limita unui plafon zilnic de maximum 30.000.000 lei, in prezent 50.000.000 lei.

Ulterior, reclamanta creditoare a constatat ca codul fiscal identificat prin expertiza ar apartine SN "N." SRL Bistrita, cu privire la care in evidentele contabile ale societatii debitoare nu s-au gasit documentele contabile care sa justifice aceasta plata.

In aceste circumstante in care nu este dovedita efectuarea unei plati pentru stingerea datoriei catre un furnizor in legatura cu activitatea societatii debitoare, fapta savarSita se incadreaza de asemenea la art. 137 alin. (1) lit. a) din legea mai sus citata referitoare la folosirea de bunuri sau credite ale societatii in folosul propriu.

Pentru considerentele mentionate, instanta vazand ca in cauza sunt incidente prevederile art. 137 alin. (1) lit. a) Si d) din Legea nr. 64/1995, republicata, a admis actiunea Si a obligat paratul sa suporte din averea proprie o parte din pasivul societatii falite in cuantum de 859.688.126 lei cu titlu de debit.

In baza prevederilor art. 139 din aceeaSi lege, instanta a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile Si imobile din proprietatea paratului.

 

Cerere de stabilire a responsabilitatii membrilor organelor de conducere ale debitoarei

Potrivit art. 1201 din Codul civil, "Este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelaSi obiect, este intemeiata pe aceeaSi cauza Si este intre aceleaSi parti, facuta de ele Si in contra lor in aceeaSi calitate." Astfel, pentru existenta puterii de lucru judecat este necesar a fi indeplinita conditia triplei identitati de obiect, cauza Si parti. Daca conditia existentei aceluiaSi obiect intre prezenta cerere Si cea care a fost solutionata este indeplinita, in ce priveSte cauza trebuie de observat ca prezenta cerere s-a intemeiat pe dispozitiile art. 124 alin. (1) lit. a), d) Si e) din Legea nr. 64/1995, republicata, pe cand din cererea anterioara s-au invocat doar dispozitiile art. 124 alin. (1) lit. d) din aceeaSi lege.

(Curtea de Apel Suceava - Decizia nr. 18 din 20 ianuarie 2005)

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Suceava sub nr. 708 din 11 martie 2004, creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Suceava a solicitat antrenarea raspunderii personale a administratorilor debitoarei SC "S." SRL Suceava, societate comerciala aflata in faliment, respectiv C.F.C. Si S.P.

Prin Sentinta nr. 88 din 21 iunie 2004, Tribunalul Suceava a admis cererea creditoarei DGFP Suceava Si, in consecinta, a obligat pe paratii C.F.C. Si S.P., in solidar, in calitate de administratori ai debitoarei SC "S." SRL Suceava, sa suporte pasivul debitoarei.

Impotriva acestei hotarari au formulat recurs paratii S.P. Si C.F.C., care au criticat-o pentru nelegalitate Si netemeinicie.

Analizand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate, precum Si a probatoriului administrat in cauza, Curtea a constatat neintemeiat recursul.

Potrivit art. 1201 din Codul civil, "Este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelaSi obiect, este intemeiata pe aceeaSi cauza Si este intre aceleaSi parti, facuta de ele Si in contra lor in aceeaSi calitate."

ASadar, pentru existenta puterii de lucru judecat este necesar a fi indeplinita conditia triplei identitati de obiect, cauza Si parti.

Daca conditia existentei aceluiaSi obiect intre prezenta cerere Si cea care a fost solutionata prin Sentinta nr. 633 din 17.04.2003 a Tribunalului Suceava este indeplinita, in ce priveSte cauza trebuie de observat ca prezenta cerere s-a intemeiat pe dispozitiile art. 124 alin. (1) lit. a), d) Si e) din Legea nr. 64/1995, republicata, pe cand din cererea anterioara s-au invocat doar dispozitiile art. 124 alin. (1) lit. d) din aceeaSi lege.

Pe de alta parte, nici cadrul procesual din prezenta cerere nu este identic cu cel din cererea anterioara, solutionata prin Sentinta nr. 633 din 17.04.2003 a Tribunalului Suceava.

In concluzie, motivul de recurs vizand existenta puterii de lucru judecat nu poate fi primit.

Al doilea motiv de recurs, ce vizeaza lipsa calitatii procesuale active a creditoarei DGFP Suceava, de asemenea nu este intemeiat, dispozitiile art. 126 din Legea nr. 64/1995, republicata, nemodificata, stipuland fara echivoc ca in vederea luarii masurilor prevazute la art. 124, tribunalul poate fi sesizat de catre oricare dintre creditori.

Nici cel de-al treilea motiv de recurs, vizand neconcordanta dintre pretentiile din cererea initiala a creditoarei DGFP Suceava Si cuantumul sumei in legatura cu care instanta a dispus, nu este intemeiat.

In acest sens, este de observat ca, la termenul de judecata din 17.05.2004, paratul C.F.C. a precizat ca nu au contestatii privind tabloul definitiv Si consolidat al creditorilor, iar potrivit dispozitiilor art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoana juridica, ajunsa in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere.

Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedura civila, vizand incalcarea normelor de procedura privind citarea, de asemenea nu poate fi primit, intrucat paratul C.F.C. a fost prezent la termenul de judecata din 17 mai 2005, luand termen in cunoStinta, orice viciu de procedura fiind acoperit in acest fel.

In fine, neintemeiata este Si ultima critica, vizand neconcordanta cu realitatea a aspectelor de fond retinute de prima instanta la pronuntarea hotararii recurate.

Astfel, in mod corect prima instanta a retinut ca in cauza sunt indeplinite conditiile atragerii raspunderii personale a administratorilor, conform art. 124 alin. (1) lit. a), d) Si e) din Legea nr. 64/1995, republicata, ca urmare a faptului ca din raportul de expertiza intocmit in dosarul de faliment rezulta ca, incepand cu anul 1999, contabilitatea debitoarei a fost tinuta de o persoana neautorizata, existand neajunsuri in miScarile contabile, administratorii au incasat din casieria societatii suma de 84.214.686 lei, pe care au folosit-o in interes personal Si pe care au refuzat sa o restituie, iar o parte din activele societatii nu au fost mentionate in actele contabile.

Fata de aceste aspecte, in temeiul dispozitiilor art. 312 din Codul de procedura civila, Curtea, constatand legala Si temeinica hotararea primei instante, a respins ca nefondat recursul declarat de paratii S.P. Si C.F.C.

 

Cerere de stabilire a responsabilitatii membrilor organelor de conducere ale debitoare

Avand in vedere ca lichidarea debitoarei a inceput cu o procedura nejudiciara, iar paratul a fost demis de la conducerea societatii cu mai bine de 4 ani inaintea initierii procedurii falimentului, in mod corect s-a retinut ca starea de insolventa in care se afla societatea nu poate fi imputata acestuia. Simpla presupunere ca starea de insolventa se datoreaza managementului defectuos al paratului, fara a fi sustinuta de probe, nu este de natura a forma convingerea instantei, in sensul admiterii cererii de atragere a raspunderii personale a acestuia.

(Curtea de Apel Suceava - Decizia nr. 19 din 20 ianuarie 2005)

Prin Sentinta nr. 180 din 19 octombrie 2004, Tribunalul Suceava - Sectia comerciala Si de contencios administrativ a respins cererea de atragere a raspunderii personale a administratorului societatii debitoare SC "M." SA Falticeni, D.A.G.

Impotriva acestei hotarari a formulat recurs reclamanta creditoare Directia Generala a Finantelor Publice Suceava, care a criticat-o pentru nelegalitate Si netemeinicie.

Analizand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate, ce vizeaza dispozitiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, precum Si a probatoriului administrat in cauza, Curtea a constatat recursul neintemeiat.

Referitor la primul motiv de recurs, trebuie observat ca, potrivit legii, toti creditorii ale caror creante sunt anterioare datei deschiderii procedurii, pot depune o cerere de admitere a creantelor, carora insa, potrivit art. 45 (fost art. 37) din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, nu li se poate adauga "nici o dobanda, majorare ori penalitate de orice fel sau cheltuiala, ... de la data deschiderii procedurii".

In consecinta, declaratia rectificativa de creanta, ce face obiectul contestatiei Si care tinde, in esenta, a majora valoarea datoriei debitoarei dupa deschiderea procedurii, a fost corect apreciata ca nelegitima Si respinsa de instanta de fond.

Al doilea motiv de recurs, vizand solutionarea prematura a cererii de atragere a raspunderii personale a administratorului, de asemenea nu poate fi primit.

Astfel, aSa cum rezulta din actele Si lucrarile dosarului, asupra debitoarei s-a declanSat procedura lichidarii voluntare la data de 19.05.2000, cand nu era obligatoriu a se intocmi un raport asupra cauzelor Si imprejurarilor care au dus la incapacitatea de plata, raport care cu atat mai mult se dovedeSte a nu fi necesar in acest moment, cand societatea se afla de 4 ani in lichidare.

Pe de alta parte, potrivit art. 1169 din Codul civil, "Cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca."

In speta, reclamanta creditoare Directia Generala a Finantelor Publice Suceava nu a invocat la instanta de fond necesitatea inaintarii unui raport asupra cauzelor Si imprejurarilor care au dus la instalarea starii de insolventa Si nici nu a produs vreo proba pentru a dovedi existenta vreunuia din cazurile prevazute la art. 124 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, ci, dimpotriva, s-a limitat la a enumera ipotezele aratate de acest text de lege.

Fata de aceasta situatie, avand in vedere ca lichidarea debitoarei a inceput cu o procedura nejudiciara, iar paratul a fost demis de la conducerea societatii cu mai bine de 4 ani inaintea initierii procedurii falimentului, in mod corect s-a retinut ca starea de insolventa in care se afla societatea nu poate fi imputata acestuia.

Simpla presupunere ca starea de insolventa se datoreaza managementului defectuos al paratului, fara a fi sustinuta de probe, nu este de natura a forma convingerea instantei, in sensul admiterii cererii de atragere a raspunderii personale a acestuia.