Calomnie » Întreabă Avocat

Calomnie

Iulia Maria a întrebat 1 an în urmă

Calomnie

Situatia: Incheierea situatiei scolare, clasa a V-a, doua eleve cu aceeasi medie anuala la mate, 9.50, si medii egale de absolvire, deci ambele PREMIUL I.

Conflictul: una dintre eleve acuza profesorul de mate ca ar fi evaluat incorect cealalta eleva - nu merita sa fie tot cu premiul I.

Profesorul dovedeste ca evaluarea s-a facut corect dar eleva nu se lasa convinsa si continua cu protestul.

Protestul: 1)tata contesta notele celeilalte eleve la directiune. Directiunea verifica si constata ca s-a respectat legea si metodologia.

Eleva nemultumita protesteaza la festivitatea de premiere purtand un tricou cu mesajul \"Protestez pentru nedreptatea care mi s-a facut la ora de matematica.\"

FESTIVUL devine CIRC: conducerea scolii si profesorii iau atitudine si dezaproba manifestarea elevei si a tatalui, care devine foarte agresiv verbal aducand acuze si jigniri in public profesorului de matematica. (De retinut: se contesta notele acordate altei eleve).

Tata depune plangere la ISJ si la politie -fals intelectual si abuz in serviciu. Se deschide dosar penal -inca in curs de definitivare.

Profesorul a devenit INFRACTOR. Increderea elevilor si a parintilor in corectitudinea profesorului sigur a scazut. Profesionalismul si autoritatea sigur i-au fost stirbite.

Profesorul este foarte afectat.

Intrebare: sunt indeplinite premizele pt ca profesorul sa poata intenta un proces civil de calomnie-defaimare? Exista sanse de castig? Care este sfatul dvs?
PS. profesorul este o persoana linistita, nonconflictuala, corecta, deschisa in relatia cu elevii, cu o tinuta morala impecabila.

Tatal -persoana cu \"relatii\".

Calomnia

Calomnia nu mai este infractiune, pe latura penala nu sunt sanse, doar daca ar fi vorba despre alte infractiuni (hartuire, amenintare etc.)

Se poate actiona in latura civila, puteti intenta un proces civil împotriva persoanei care v-a jignit/calomniat.

Daca doriti sa incepeti un demers in acest sens sunt necesare discutii suplimentare cu privire la probele ce se vor propune in dovedirea pretentiilor dumneavoastra.

Sansele se aproximeaza in functie de situatia de fapt si de probatorii.

Art. 252: Ocrotirea personalităţii umane

Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică.

Art. 253: Mijloace de apărare

(1) Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori ameninţate poate cere oricând instanţei:

  1. a) interzicerea săvârşirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;
  2. b) încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;
  3. c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanţa poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c).

(3) Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanţei să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:

  1. a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare;
  2. b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.

(4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acţiune este supus prescripţiei extinctive.

Art. 255: Măsuri provizorii

 (1) Dacă persoana care se consideră lezată face dovada credibilă că drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente şi că această acţiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanţei judecătoreşti luarea unor măsuri provizorii.

(2) Instanţa judecătorească poate să dispună în special:

  1. a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie;
  2. b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor.

(3) În cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanţa judecătorească nu poate să dispună încetarea, cu titlu provizoriu, a acţiunii prejudiciabile decât dacă prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, dacă acţiunea nu este în mod evident justificată, potrivit art. 75, şi dacă măsura luată de instanţă nu apare ca fiind disproporţionată în raport cu prejudiciile cauzate. Dispoziţiile art. 253 alin. (2) rămân aplicabile.

(4) Instanţa soluţionează cererea potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială, care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care cererea este formulată înainte de introducerea acţiunii de fond, prin hotărârea prin care s-a dispus măsura provizorie se va fixa şi termenul în care acţiunea în fond trebuie să fie introdusă, sub sancţiunea încetării de drept a acelei măsuri. Dispoziţiile alin. (6) sunt aplicabile.

(5) Dacă măsurile luate sunt de natură să producă un prejudiciu părţii adverse, instanţa îl poate obliga pe reclamant să dea o cauţiune în cuantumul fixat de aceasta, sub sancţiunea încetării de drept a măsurii dispuse.

(6) Măsurile luate potrivit prezentului articol anterior introducerii acţiunii în justiţie pentru apărarea dreptului nepatrimonial încălcat încetează de drept, dacă reclamantul nu a sesizat instanţa în termenul fixat de aceasta, dar nu mai târziu de 30 de zile de la luarea acestora.

(7) Reclamantul este ţinut să repare, la cererea părţii interesate, prejudiciul cauzat prin măsurile provizorii luate, dacă acţiunea de fond este respinsă ca neîntemeiată. Cu toate acestea, dacă reclamantul nu a fost în culpă ori a avut o culpă uşoară, instanţa, în raport cu circumstanţele concrete, poate fie să refuze obligarea sa la despăgubirile cerute de partea adversă, fie să dispună reducerea acestora.

(8) Dacă partea adversă nu solicită daune-interese, instanţa va dispune eliberarea cauţiunii, la cererea reclamantului, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Cererea se judecă potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială, care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care pârâtul se opune la eliberarea cauţiunii, instanţa va fixa un termen în vederea introducerii acţiunii de fond, care nu poate fi mai lung de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii, sub sancţiunea încetării de drept a măsurii de indisponibilizare a sumei depuse cu titlu de cauţiune.


Adaugă răspuns

19
+
20
=