Executarea pedepsei la locul de munca

Această instituţie a fost cunoscută în legislaţia noastră sub denumirea de muncă corecţională.(1973) Prin Legea nr.104/1992 instituţia denumită muncă corecţională a devenit executarea pedepsei la locul de muncă, acesta pentru a se pune de acord cu dispoziţiile Constituţiei care interzic munca forţată, cu excepţia situaţiilor când persoana este condamnată.

Condiţiile de aplicare sunt prevăzute de art.86/7 C.p.

În primul rând nu se poate aplica decât dacă se apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins şi fără privare de libertate, instanţa ţinând cont de gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de conduita profesională şi generală a făptuitorului şi de posibilităţile acestuia de reeducare.

În aceste cazuri instanţa poate dispune executarea pedepsei la locul în unitatea în care condamnatul îşi desfăşoară activitatea sau în altă unitate. Dacă anterior Legii 104/1992 nu era necesar acordul scris al unităţii, în prezent această măsură nu se poate lua decât cu acordul scris al unităţii şi dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 5 ani;

- cel în cauză nu a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute de art.38 C.p.

Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi dispusă şi în caz de concurs de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată pentru concursul de infracţiuni este de cel mult 3 ani închisoare şi sunt întrunite celelalte condiţii prevăzute în aliniatul precedent. (art.86/7 al.2)

Nu poate fi dispusă executarea pedepsei la locul de muncă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă, viol şi tortură.

Executarea pedepsei la locul de munca

Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi dispusă în cazul infracţiunii de furt calificat prev. de art.209 al.3, dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 2 ani.3

Dispoziţiile al.1 şi 2 se aplică şi în cazul în care condamnatul nu desfăşoară o activitate la data aplicării pedepsei, dispoziţie echitabilă pentru că în condiţiile actuale poţi să nu fi încadrat în muncă şi din motive independente de voinţa ta. (art.86/7 al.ultim) Art.86/8 C.p. prevede că pe perioada executării pedepsei condamnatul trebuie să îndeplinească toate îndatoririle la locul de muncă, având o serie de limitări cu privire la drepturile ce-i revin potrivit legii. Aceste limitări se referă la:

- din totalul veniturilor cuvenite potrivit legii pentru munca prestată, se reţine o cotă de 15-40 %, care se varsă la bugetul statului;

- drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului, după reţinerea cotei prevăzute anterior;

- durata executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă;

- nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului, decât prin hotărârea instanţei de judecată;

- condamnatul nu poate fi promovat;

- condamnatul nu poate ocupa funcţii de conducere, iar în raport cu fapta săvârşită nu poate ocupa funcţii care implică exerciţiul autorităţii de stat, funcţii instructiv educative ori de gestiune.

Pe durata executării pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales. De asemenea, instanţa poate dispune ca cel condamnat să respecte una sau mai multe din obligaţiile prev. de art.86/3.

Pedeapsa se execută la locul de muncă în baza mandatului de executare a pedepsei. Pe timpul executării pedepsei în unitatea în care cel condamnat îşi desfăşura activitatea la data aplicării pedepsei, contractul de muncă se suspendă. În cazul executării pedepsei într-o altă unitate contractul de muncă încheiat încetează.

Pedeapsa se execută fără a se încheia contract de muncă. Dispoziţiile al.6 se aplică corespunzător şi în cazul în care condamnatul nu desfăşoară o activitate la data aplicării pedepsei. Dacă cel condamnat a devenit militar în termen în cursul judecăţii sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedeapsa se execută la locul de muncă, după trecerea în rezervă a acestuia.

Revocarea executării pedepsei la locul de muncă: este reglementată de art.86/9 C.p. şi se referă la situaţia în care cel condamnat, după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, săvârşeşte din nou o infracţiune, înainte de începerea executării sau în timpul executării acesteia, situaţie în care instanţa revocă executarea pedepsei la locul de muncă. Pedeapsa se aplică potrivit art.39 al.1 şi 2 sau, după caz, art.40. (recidivă sau pluralitate intermediară)

Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, instanţa poate dispune şi pentru această infracţiune executarea pedepsei la locul de muncă. În această situaţie revocarea nu mai are loc şi se aplică pedeapsa potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni.

Dacă pe parcursul executării pedepsei condamnatul se sustrage de la prestarea activităţii în cadrul unităţii sau nu-şi îndeplineşte corespunzător îndatoririle ce-i revin la locul de muncă ori nu respectă măsurile de supraveghere sau obligaţiile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa poate să revoce executarea pedepsei la locul de muncă, dispunând executarea pedepsei într-un loc de deţinere. Dacă instanţa apreciază că prin atenţionarea condamnatului, acesta îşi va relua îndatoririle ce-i revin, poate să acorde un termen de încercare şi să nu revoce hotărârea prin care s-a acordat executarea pedepsei la locul de muncă. Această posibilitate nu este prevăzută de lege, dar plecându-se de la ideea că este o facultate a instanţei de a hotărî executarea pedepsei la locul de muncă, practica a recurs la această selecţie.

Dacă condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă, instanţa revocă executarea pedepsei la locul de muncă şi, ţinând seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă şi de dispoziţiile art.72 C.p., face o nouă individualizare şi dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt întrunite dispoziţiile art.81 sau 86/1.

Dacă executarea pedepsei la locul de muncă se revocă pentru săvârşirea unei noi infracţiuni sau pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce decurg din hotărârea de condamnare, pedeapsa aplicată sau restul de pedeapsă rămas neexecutat, se execută într-un loc de deţinere. (art.86/9 al.ultim).

Anularea executării pedepsei la locul de muncă: este reglementată de art.86/10 C.p. Potrivit acestui text de lege „dacă cel condamnat mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii şi aceasta se descoperă mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată la locul de muncă sau considerată ca executată, instanţa, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.86/7, anulează executarea pedepsei la locul de muncă.” Anularea se dispune şi în cazul în care hotărârea de condamnare pentru infracţiunea descoperită ulterior se pronunţă după ce pedeapsa a fost executată la locul de muncă sau considerată ca executată.(amnistiată sau graţiată).

Pedeapsa se stabileşte după caz potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni sau recidivă. (art.86/10 al.1 şi 2).

La scăderea pedepsei executate în întregime sau în parte, ori, după caz, la contopirea pedepselor, se aplică dispoziţiile privitoare la pedeapsa închisorii, fără a se ţine seama dacă una din pedepse se execută la locul de muncă. Pedeapsa astfel stabilită se execută într-un loc de deţinere. (art.86/10 al.ultim).

Încetarea executării pedepsei la locul de muncă: este reglementată de art.86/11 C.p. Pentru a stimula un comportament corespunzător la locul de muncă şi pentru a cointeresa condamnatul în procesul de reeducare, legiuitorul a dat posibilitatea instanţei să dispună încetarea executării pedepsei la locul de muncă, dacă cel condamnat a executat cel puţin 2/3 din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut o bună conduită, a fost disciplinat şi stăruitor în muncă. Pentru ca instanţa să dispună aceasta este necesar să fie făcută o cerere de către conducerea unităţii unde condamnatul îşi desfăşoară activitatea sau de către condamnat.

Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă şi până la împlinirea duratei pedepsei duratei pedepsei, cel condamnat nu a mai săvârşit din nou o infracţiune. Deci, după încetarea executării pedepsei şi până la împlinirea termenului condamnatul se află într-un termen de încercare. Dacă în acest interval de timp condamnatul a comis din nou o infracţiune, instanţa poate dispune revocarea încetării executării pedepsei la locul de muncă, dispoziţiile art.61 şi 86/10 al.3 fiind aplicabile în mod corespunzător.

Afla mai multe informatii accesand pagina Avocat drept penal .