Drepturile sotilor asupra bunurilor comune si proprii.

1. Prezumţia mandatului tacit reciproc de reprezentare între soţi.

Se dispune că soţii administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soţi, exercitând singur acest drept este socotit că are şi consimţământul celuilalt soţ, cu toate că niciunul dinte soţi nu poate înstrăina un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune dacă nu are consimţământul expres al celuilalt soţ. Regula mandatului tacit reciproc de reprezentare între soţi este legată indisolubil de calitatea de soţ şi funcţionează pe toată durata căsătoriei.

Izvorul mandatului tacit de reprezentare se află în lege, şi nu în voinţa soţilor.

Această regulă are un caracter imperativ, adică nici unul dintre soţi nu ar putea, prin manifestarea contrară de voinţă, să o înlăture şi relativ.

Domeniul de aplicare

Constituie obiect al dreptului de reprezentare reciprocă între soţi actele de administrare, de folosinţă, precum şi actele de dispoziţie privitoare la bunurile comune.

Actele de administrare a bunurilor comune sunt acelea prin care se urmăreşte valorificarea bunurilor, fără a se ajunge la înstrăinarea lor. Sunt de asemenea acelea care tind la exploatarea normală a patrimoniului, precum şi la întrebuinţarea veniturilor.

Actele de folosinţă – legiuitorul are în vedere accepţiunea largă a noţiunii de „folosinţă”, incluzând atât facultatea soţilor de a întrebuinţa împreună bunurile comune cât şi îndreptăţirea de a culege şi percepe fructele pe care bunurile le produc. Exemplu: întreruperea cursului prescripţiei extinctive, efectuarea reparaţiilor necesare şi urgente.

Actele de dispoziţie cuprind atât acte de dispoziţie juridică (înstrăinarea sau grevarea unui bun, renunţarea la un drept),, cât şi acte de dispoziţie materială (distrugerea sau consumarea bunului).

Limitele mandatului tacit reciproc de reprezentare

A) Limite legale – se instituie o detogare de la regulă, pentru actele de înstrăinare sau grevare a imobilului comun, în cazul cărora consimţământul soţului neparticipant la încheierea actului juridic nu se mai presupune.

2) Limite convenţionale

Întrucât prezumţia de mandat tacit reciproc de reprezentare are caracter relativ, soţilor le este îngăduit să stabilească, de comun acord sau prin manifestarea unilaterală de voinţă, unele limitări, în sensul că anumite acte juridice care pot fi încheiate valabil de către un singur soţ, să poată să fie încheiate numai cu consimţământul expres al ambilor. Este necesar ca derogările să fie particulare, speciale, în sensul că vor fi determinate cu exactitate actele juridice care nu vor fi valabil încheiate decât având manifestarea de voinţă a fiecărui soţ.

Cazuri speciale de exercitare a mandatului tacit reciproc privesc situatiile în care soţii sunt despărţiţi în fapt sau unul dintre ei e dispărut sau pus sub interdicţie, precum şi rectificarea datei morţii sau anularea hotărârii declaratoare de moarte.

Vizualizati pachetul complet de servicii accesand pagina: Avocat Divort Iasi - Dreptul Familiei.