Drepturi și libertăți - CEDO

Convenţia pentru apărarea
Drepturilor Omului
şi a Libertăţilor fundamentale

 

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,

Considerând Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, proclamată de Adunarea generală a Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948;

Considerând că scopul acestei declaraţii este recunoaşterea şl aplicarea universală şl efectivă a drepturilor pe care ea le enunţă;

Considerând că scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni mal strânse între membrii săi şl că unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este apărarea şl dezvoltarea drepturlloromulul şl a libertăţilor fundamentale;

Reafirmând ataşamentul lor profund faţă de aceste libertăţi fundamentale care constituie temelia însăşi a justiţiei şl a păcii în lume şl a căror menţinere se bazează în mod esenţial, pe de o parte, pe un regim politic cu adevărat democratic. Iar pe de altă parte, pe o concepţie comună şl un respect comun drepturilor omului din care acestea decurg ;

Hotărâte, în calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de acelaşi spirit şl având un patrimoniu comun de Idealuri şl de tradiţii politice, de respect al libertăţii şl de preeminenţă a dreptului, să la primele măsuri pentru garantarea colectivă a anumitor drepturi enunţate în Declaraţia Universală;

Au convenit asupra celor ce urmează :

ARTICOLUL 1

Obligaţia de a respecta drepturile omului

înaltele Părţi Contractante recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicţia lor drepturile şi libertăţile definite în Titlul I al prezentei Convenţii.

TITLUL I

Drepturi și libertăți

ARTICOLUL 2 Dreptul la viaţă

1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal când infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.
2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă :
3. pentru a asigura apărarea oricărei persoaneîmpotriva violenţei ilegale;
4. pentru a efectua o arestare legală sau a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute;
5. pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie.

ARTICOLUL 3

Interzicerea torturii

Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

ARTICOLUL 4

Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate

1. Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire.
2. Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie.
3. Nu se consideră „muncă forţată sau obligatorie" în sensul prezentului articol:
4. orice muncă impusă în mod normal unei persoane supuse detenţiei în condiţiile prevăzute de articolul 5 din prezenta Convenţie sau pe durata libertăţii condiţionate;
5. orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză serviciul militar din motive de conştiinţă în ţările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu ;
6. orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii;
7. orice muncă sau serviciu care fac parte din obligaţiile civice normale.

ARTICOLUL 5

Dreptul la libertate şi la siguranţă

• Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şl potrivit căilor legale:
• dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent;
• dacă a făcut obiectul unei arestări sau deţineri legale pentru nerespectarea unei hotărâri pronunţate de un tribunal, conform legii, ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege;
• dacă a fostarestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârşit o Infracţiune sau când există motive temeinice ale necesităţii de a-l împiedica să săvârşească o Infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia ;
• dacă este vorba de detenţia legală a unul minor, hotărâtă pentru educaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală, în vederea aducerii sale în faţa autorităţii competente;
• dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unul alienat, a unul alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond ;
• dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală unei persoane în scopul împiedicării pătrunderii Ilegale pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.
• Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în cel mai scurt termen şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şl asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa.
• Orice persoană arestată sau deţinută în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
• Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau detenţie are dreptul să introducă recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii detenţiei sale şi să dispună eliberarea sa dacă detenţia este ilegală.
• Orice persoană, victimă a unei arestări sau deţineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol, are dreptul la reparaţii.

ARTICOLUL 6

Dreptul la un proces echitabil

1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.
3. Orice acuzat are, mai ales, dreptul:

•  să fie informat.în termenul cel mai scurt,într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, despre natura şi cauza acuzaţiei aduse împotriva sa ;
• să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
• să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
• să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;
• să fie asistat gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.

ARTICOLUL 7
Nicio pedeapsă fără lege

1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia o infracţiune potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii.
2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane vinovate de o acţiune sau de o omisiune care, în momentul săvârşirii, era considerată infracţiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate.

ARTICOLUL 8

Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie

1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.

ARTICOLUL 9

Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie

1. Orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie ; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.
2. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii, a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor altora.

ARTICOLUL 10

Libertatea de exprimare

1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea dea primi sau a comunica Informaţii ori Idei fără amestecul autorităţilor publice şl fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unul regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şl responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională. Integritatea teritorială sau siguranţa publică,apărarea ordinii şl prevenirea Infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea Informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şl Imparţialitatea puterii judecătoreşti.

ARTICOLUL 11

Libertatea de întrunire şi de asociere

1. Orice persoană are dreptul la libertate de întrunire paşnică şl la libertate de asociere. Inclusiv a constitui cu alţii sindicate şl de a se afilia la sindicate pentru apărarea Intereselor sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şl prevenirea Infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei ori a drepturilor şl a libertăţilor altora. Prezentul articol nu Interzice ca restrângeri legale să fie Impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat.

ARTICOLUL 12
Dreptul la căsătorie

începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept.

ARTICOLUL 13

Dreptul la un remediu efectiv

Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.

ARTICOLUL 14

Interzicerea discriminării

Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

ARTICOLUL 15

Derogarea în caz de stare de urgenţă

1. în caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, orice înaltă Parte Contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de prezenta Convenţie, în măsura strictă în care situaţia o Impune şl cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul Internaţional.

2. Dispoziţia precedentă nu permite nlclo derogare de la articolul 2, cu excepţia cazului de deces rezultând din acte licite de război, şl nici de la articolele 3,4 (paragrafull) şi 7.
3. Orice înaltă Parte Contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe Secretarul General al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze Secretarul General al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şl dispoziţiile Convenţiei devin din nou deplin aplicabile.

ARTICOLUL 16

Restricţiile activităţii politice a străinilor

Nlclo dispoziţie a articolelor 10, 11 şl 14 nu poate fi considerată ca interzicând înaltelor Părţi Contractante să Impună restrângeri activităţii politice a străinilor.

ARTICOLUL 17

Interzicerea abuzului de drept

Nlclo dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi Interpretată ca autorizând unul stat, unul grup sau unul Individ, un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie, sau de a aduce limitări acestor drepturi şl libertăţi, decât cele prevăzute de această Convenţie.

ARTICOLUL 18

Limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor

Restricţiile care, în termenii prezentei Convenţii, sunt aduse respectivelor drepturi şi libertăţi, nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost prevăzute.

 

Drepturi și libertăți - CEDO