Dispozitii tranzitorii

Interactiunea cu Codul de procedura civila

Art. 149

Dispozitiile prezentei legi se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civila, Codului civil ale Codului comercial roman Si ale Legii nr.637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei..

Comentarii generale:

Textul art. 149 poate lăsa loc la interpretări neuniforme şi contradictorii datorate impreciziei sale, altfel explicabile prin „conflictul” dintre fundamentele Legii privind procedura insolvenţei care sunt de sorgintea dreptului comun şi Cod.

Trebuie însă subliniat faptul că în aplicarea prevederilor Legii privind procedura insolvenţei nu este recomandabilă „forţarea” aplicării Codului de procedură civilă acolo unde Legea privind procedura insolvenţei are prevederi care implicit derogă de la acesta, textul art. 149 echivalând o astfel de confirmare a derogării implicite de la Codul de procedură civilă.

Comentarii la art. 149

Numeroase aspecte Si momente procedurale ridica semne de intrebare cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor Codului de procedura civila, pentru ca acestea sunt incompatibile cu principiile Si chiar cu textele Legii privind procedura insolventei.

1. Astfel, de exemplu, dispozitiile Codului de procedura civila privind incompatibilitatea Si abtinerea (art. 24, 25) sunt inaplicabile judecatorului-sindic care a pronuntat o hotarare intr-o etapa a procedurii insolventei, Si care, departe de a deveni pentru acest motiv, incompatibil, pentru continuarea procedurii, este dator sa efectueze in continuare actele de procedura pe care le impune desfaSurarea Si finalizarea procedurii. Aproape toate tribunalele au un numar restrans de judecatori-sindici (2 - 6) Si daca s-ar aplica normele Codului de procedura civila privind incompatibilitatea, in scurt timp s-ar ajunge ca toti judecatorii-sindici sa devina incompatibili in toate dosarele acelei instante.

Este, insa, compatibila cu procedura insolventei, institutia recuzarii (art. 27).

Situatia se complica atunci cand recuzarea priveSte pe toti magistratii instantei, cu consecinta trimiterii dosarului la un tribunal care nu mai este cel prevazut de art. 6 al Legii privind procedura insolventei - instanta sediului debitorului, evident, situatia genereaza dificultati grave pentru desfaSurarea normala a procedurii Si de cele mai multe ori, presupune nu numai inlocuirea judecatorului-sindic, ci Si inlocuirea administratorului judiciar/lichidatorului. AceleaSi efecte perturbatoare se produc Si in cazul admiterii unei cereri de stramutare.

In ambele cazuri, procedura risca sa se impotmoleasca, spre disperarea creditorilor Si satisfactia debitorului.

Si in aceste situatii exista o dilema in privinta compatibilitatii cu principiile procedurii insolventei, a normelor Codului de procedura civila privind stramutarea (art. 37). Practica demonstreaza ca in cvasitotalitatea cazurilor de acest fel, institutiile stramutarii Si recuzarii sunt utilizate, cu succes, contrar scopului lor, pentru sabotarea procedurii.

2.  O problema de executare silita este urmarirea co-debitorilor Si a garantilor fidejusori, precum Si a persoanelor care au oferit cautiune reala pentru obligatiile debitorului. Toate aceste categorii de persoane sunt situate in afara procedurii insolventei. Unele instante, invocand ratiuni de protejare a creditorilor Si de maximizare a valorii averii debitorului, au incuviintat executarea silita asupra acestor bunuri, care nu apartin averii debitorului, in cadrul procedurii falimentului, de catre lichidator.

In opinia pe care o consideram corecta, este legala numai solutia aplicata de majoritatea instantelor, in sensul ca aceste categorii de persoane vor fi urmarite silit de catre executorul judecatoresc, la cererea creditorilor, in afara procedurii colective a falimentului. Aceasta solutie se impune, pentru respectarea dispozitiilor categorice Si nesusceptibile de interpretare situate in textul art. 3 al Legii privind procedura insolventei care limiteaza obiectul procedurii la averea debitorului.

3. Textul art. 149 enunta principiul prioritatii aplicarii normelor Legii privind procedura insolventei in raport cu normele Codului de procedura civila. Astfel, de exemplu, in cazul in care un debitor este urmarit concomitent in procedura reglementata de Legea privind procedura insolventei Si in procedura executarii silite reglementate de Codul de
   procedura civila, se va continua executarea colectiva Si se va suspenda executarea individuala. Aceasta suspendare va opera Si cu privire la poprirea fondurilor baneSti din contul bancar al debitorului. Efectul suspendarii reglementat de art. 40 al Legii privind procedura insolventei se constata in fiecare dosar de catre instanta investita cu judecarea unei actiuni sau de catre organele de executare silita Si nu este necesar sa fie dispusa, cu caracter general, de judecatorul-sindic.

Dupa ce a ramas irevocabila sentinta de deschidere a procedurii insolventei, nu mai poate fi admisa cererea debitorului de suspendare a procedurii in temeiul art. 244 pct. 1 din Codul de procedura civila, sub motivul ca s-a inregistrat intr-un alt dosar, o actiune in anulare a titlului de creanta al creditorului, deoarece o asemenea cerere de suspendare contravine dispozitiilor art. 40 al Legii privind procedura insolventei.

4.  Principiul celeritatii enuntat in alin. (2) al art. 5 se opune Si aplicarii masurii suspendarii judecatii in temeiul art. 155
   
   ¹
   
   din Codul de procedura civila

   
   ^[18]
   

   , privind suspendarea judecatii ca sanctiune pentru neindeplinirea unor obligatii procedurale.

In procedura reglementata de Legea privind procedura insolventei o sanctiune similara este prevazuta de alin. (2) al art. 28, referitor la nedepunerea informatiilor de catre debitor. O alta sanctiune similara este aceea prevazuta de alin. (3) al art. 33 privind cautiunea.

5. Cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 242 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedura civila, privind suspendarea la cererea partilor, s-a concluzionat ca este necesar ca suspendarea sa fie ceruta de toate partile participante la procedura, atat de debitor cat Si de toti creditorii, datorita caracterului colectiv al procedurii.

AcelaSi caracter colectiv al procedurii impune conexarea tuturor cererilor contra debitorului.

De asemenea, caracterul colectiv al procedurii se opune aplicarii principiului disponibilitatii in sensul recunoaSterii creantei de catre debitor, recunoaStere care ar impiedica verificarea creantei, deoarece o recunoaStere care ar excede cuantumului real al creantei ar prejudicia drepturile celorlalti creditori. In consecinta, administratorul/lichidatorul este abilitat sa diminueze creanta contestata sub cuantumul recunoscut de debitor.

Concluzia
care se desprinde din analiza acestor cazuri particulare este urmatoarea:

• Fata de numarul important al articolelor care alcatuiesc Codul de procedura civila (peste 700 articole), este o misiune imposibila determinarea cu precizie a articolelor Si alineatelor din acest cod care sunt incompatibile cu procedura insolventei.
• Chiar daca cineva s-ar incumeta sa realizeze un asemenea obiectiv, concluzia ar fi valabila o perioada scurta pentru ca ambele acte normative fac obiectul unei dinamici legislative accentuate.
• In consecinta, este opera judecatii fiecarui magistrat determinarea textelor Codului de procedura civila incompatibile cu procedura insolventei.
• Criteriile acestei determinari nu pot fi decat principiile procedurii insolventei.
• In absenta unei determinari a acestor principii prin textele Legii privind procedura insolventei misiunea revine deopotriva jurisprudentei Si doctrinei.

Jurisprudenta

1. In cazul in care o societate comerciala este supusa concomitent procedurii prevazute de Legea privind procedura insolventei Si executarii silite pornita pe calea dreptului comun, se aplica dispozitiile legii speciale, iar executarea silita se suspenda. C.S.J. -

S. com., Dec. nr. 3505 din 8 octombrie 1998, RDC, nr. 4/2000, p. 132.

2. Efectul suspendarii legale prevazut de art. 42 (actual art. 36 din Legea privind procedura insolventei) se produce Si cu privire la judecarea cererilor de poprire asupra fondurilor baneSti din contul bancar al debitorului. Curtea de Apel Cluj - S. com. Si de cont. adm., Dec. nr. 103 din 2 martie 1999,
   BJ 1999,
   Editura Lumina Lex, 2000, p. 388.
3. Efectul suspendarii prevazut de art. 42 (actual art. 36 din Legea privind procedura insolventei) se constata in fiecare dosar, de catre instanta investita cu judecarea unei actiuni sau de catre organele de executare silita, Si nu trebuie sa fie dispusa, cu caracter general, de catre judecatorul-sindic, in dosarul de reorganizare sau de faliment. Curtea de Apel Cluj - S. com. Si de cont. adm., Dec. nr. 134 din 22 martie 1999,
   BJ 1999,
   Editura Lumina Lex, 2000, p. 391.
4. Dupa ramanerea irevocabila a sentintei de deschidere a procedurii insolventei, la cererea creditorului, in absenta contestatiei debitorului, nu poate fi legal admisa cererea debitorului de suspendare a procedurii in temeiul art. 244 pct. 1 din Codul de procedura civila, sub motivul ca s-a inregistrat, intr-un alt dosar, o actiune pentru anularea titlului de creanta al creditorului, deoarece s-ar incalca dispozitiile art. 42 din Legea nr. 64/1995 (actual art. 36 al Legii privind procedura insolventei) Curtea de Apel Cluj - S. com. Si de cont. adm., Dec. nr. 321 din 20 iunie 2000,
   BJ 2000,
   Editura Lumina Lex, 2001, vol. II, p. 143.
5. Principiul celeritatii se opune aplicarii masurii suspendarii judecatii in temeiul art. 155
   
   ¹
   
   din Codul de procedura civila. Incheierea de suspendare care nu mentioneaza obligatia neindeplinita este nelegala Si trebuie sa fie desfiintata pe calea recursului. Curtea de Apel Cluj - S. com. Si de cont. adm., Dec. nr. 1994 din 11 noiembrie 2003,
   BJ 2003,
   Editura Lumina Lex, 2004, p. 338.

Nota:
Vor fi insa aplicabile dispozitiile art. 33 alin. (2) (actual art. 28 alin. (2)) Si 38 alin.

4. (actual art. 33 alin. (3)) din Legea privind procedura insolventei. Caracterul colectiv al procedurii impune, pentru corecta aplicare a dispozitiilor art. 242 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedura civila, conditia ca suspendarea sa fie ceruta de toate partile din proces, atat de debitor, cat Si de toti creditorii. Curtea de Apel Cluj - S. com. Si de cont. adm., Dec. nr. 2 din 11 ianuarie 2000,
   BJ 2000,
   Editura Lumina Lex, 2001, vol. II, p. 141.

6. Procedura insolventei fiind colectiva, toate cererile creditorilor trebuie sa fie reunite in acelaSi dosar al tribunalului. Daca s-a deschis procedura intr-un dosar, cererile celorlalti creditori cu acelaSi obiect vot fi conexate, ca fiind cereri de inregistrare a creantelor, in acelaSi dosar. Curtea de Apel Cluj - S. com. Si de cont. adm., Dec. nr. 451 din 20 septembrie 2000,
   BJ 2000,
   Editura Lumina Lex, 2001, vol. II, p. 145.

Datorita caracterului colectiv al procedurii, principiul disponibilitatii, care ar impiedica verificarea recunoaSterii creantei de catre debitor, nu poate functiona in procedura colectiva Si concursuala a insolventei, deoarece o recunoaStere care ar excede cuantumul real al creantei ar prejudicia drepturile celorlalti creditori. In consecinta, administratorul judiciar/lichidatorul poate diminua creanta contestata sub cuantumul recunoscut de debitor. Curtea de Apel Cluj - S. com. Si de cont. adm., Dec. nr. 59 din 8 februarie 2000,
BJ 2000,
Editura Lumina Lex, 2001, vol. II, p. 149.