Constrângerea fizică Cauza de neimputabilitate - Update

Cauzele de neimputabilitate

Sediul materiei: art.23-31 Cod Penal

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă în condițiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.

Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanților, cu excepția cazului fortuit.

Potrivit art.24 Cod Penal, nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.

Condiții:

• Să fie săvârşită o faptă prevăzută de legea penală de către cel constrâns; fapta trebuie să fie tipică şi nejustificată.

Cel constrâns poate acționa în calitate de autor, coautor, instigator sau complice.

Fapta poate consta într-o acțiune sau o inacțiune şi poate îmbrăca atât fora tentativei, cât şi a faptului consumat.

• Să existe o acțiune de constrângere a făptuitorului. Constrângerea trebuie să fie: irezistibilă (persoana constrânsă trebuie să nu poată opune rezistență forței de constrângere), exercitată direct asupra făptuitorului.
• În cazul în care constrângerea fizică este exercitată de o persoană, se va reține participația improprie, sub forma instigării la fapta celui constrâns.
• În cazul în care constrângerea fizică este realizată voit chiar de către făptuitor, pentru ca ulterior să poată invoca imputabilitatea, va răspunde penal, dacă nu este incidentă altă cauză de neimputabilitate.
• Constrângerea trebuie să se exercite pe tot parcursul săvârşirii faptei. În situația în care constrângerea încetează, iar făptuitorul continuă activitatea infracțională, nu se poate reține cauza de neimputablitate.

Efecte

Este o cauză care înlătură imputabilitatea, producând efecte cu privire la vinovăția făptuitorului, dar fapta nu mai este infracțiune fiind astfel înlăturată răspunderea penală.

Dacă este incidentă o cauză justificativă, nu se mai analizează imputabilitatea.

Operează doar in personam fără să se extindă asupra participanților. De asemenea, nu permite aplicarea pedepselor şi a măsurilor educative. În schimb, se pot aplica măsuri de siguranță.

În principiu, nu se va angaja răspunderea civilă delictuală a făptuitorului.

Constrangerea fizica

Potrivit art.46 alin.1 C.pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.

Aşa cum s-a arătat în doctrină, constrângerea fizică reprezintă presiunea de natură fizică pe care o forţă exterioară, irezistibilă, o exercită asupra unui individ, înlăturându-i posibilitatea de control asupra acţiunilor sale şi determinând astfel comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.

Această forţă poate fi generată de diverse surse, cum ar fi: acţiunea unei persoane (spre exemplu, o persoană o împinge pe alta care cade astfel peste un copil, cauzându-i vătămări corporale); actul unui animal (calul îl aruncă din şa pe călăreţ, care ajunge astfel în curtea unui terţ); un fenomen natural (datorită unor inundaţii, militarul nu se poate prezenta la unitate, toate căile de acces din localitate fiind blocate); o energie mecanică (explozia unei instalaţii îl aruncă pe un muncitor peste o altă persoană, pe care o răneşte).

Constrangerea fizica

Pentru a exonera de răspundere, constrângerea trebuie să fie irezistibilă, cu alte cuvinte autorul să nu poată să i se opună. Caracterul irezistibil, nu trebuie apreciat in abstracto, ci ţinând cont de particularităţile persoanei constrânse.

În doctrină s-a pus problema soluţiei ce trebuie date în caz de actio libera in causa raportată la constrângerea fizică. În general în doctrină se arată că nu poate invoca scuza constrângerii fizice persoana care a provocat ea însăşi situaţia respectivă. În cazul în care situaţia ce a generat constrângerea a fost cauzată în mod intenţionat în sarcina autorului se va reţine o infracţiune intenţionată sau din culpă, după cum a dorit, acceptat sau nu a acceptat posibilitatea producerii rezultatului.

Afla mai multe informatii accesand pagina Avocat drept penal.