Codul Vamal - Termene și modalități de plată a cuantumului drepturilor

Art. 245. - (1) Cuantumul drepturilor care a făcut obiectul comunicării prevăzute la art. 244 se achită de debitor în următoarele termene:

a) dacă această persoană nu are dreptul la nici una dintre facilitățile de plată prevăzute în prezenta secțiune, plata se face în termenul prevăzut în regulamentul vamal;

b) dacă persoana are dreptul la oricare dintre facilitățile de plată prevăzute în prezenta secțiune, plata se face până cel târziu la expirarea termenului sau termenelor stabilite în cadrul acelor facilități.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit.a), fără a se înlătura aplicarea suspendărilor prevăzute în cazul exercitării unei acțiuni, termenul de plată nu poate depăși 10 zile de la comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor datorate, iar în cazul înscrierii cumulate în evidența contabilă, în condițiile prevăzute la art. 241 alin. (1) teza a doua, acesta se stabilește în așa fel încât să nu îi permită debitorului să obțină un termen pentru plată mai lung decât dacă i s-ar fi acordat o amânare a plății.

(3) Termenul prevăzut la alin. (2) se prelungește, din oficiu, dacă se constată că persoana în cauză a primit înștiințarea prea târziu pentru a putea să plătească în termenul prevăzut. Prelungirea termenului mai poate fi acordată de autoritatea vamală la cererea debitorului, în cazul în care cuantumul drepturilor ce trebuie plătit rezultă în urma unei acțiuni de recuperare ulterioară. Fără a se înlătura aplicarea facilităților de plată, prelungirile nu pot depăși timpul necesar debitorului pentru a se achita de obligație.

(4) Prin regulamentul vamal se pot stabili situațiile și condițiile în care se suspendă obligația debitorului de a plăti drepturile când:

a) se întocmește o cerere de remitere a drepturilor, conform prevederilor legale;

b) mărfurile sunt puse sub sechestru, în vederea confiscării ulterioare potrivit prevederilor legale;

c) datoria vamală a luat naștere în conformitate cu prevederile art. 225 și există mai mulți debitori.

Art. 246. - Plata se face conform dispozițiilor legale în vigoare, în numerar sau prin orice alt mijloc cu același efect de stingere a debitului ori prin compensare.

Art. 247. - În cazul în care cuantumul drepturilor ce trebuie plătite de persoana în cauză se referă la mărfurile declarate pentru un regim vamal care presupune obligația de a plăti astfel de drepturi, autoritatea vamală poate acorda, la cererea persoanei respective, amânarea plății acelei sume în condițiile prevăzute îicirc;n prezenta secțiune.

Art. 248. - Acordarea amânării plății este condiționată de constituirea unei garanții de către solicitant.

Art. 249. - Autoritatea vamală decide care dintre următoarele proceduri se folosește când se acordă amânarea plății:

a) separat, pentru fiecare cuantum al drepturilor înscrise în evidența contabilă, în condițiile prevăzute la art. 241 alin. (1) teza întâi sau art. 243 alin. (1);

b) global, cu privire la totalul cuantumurilor drepturilor înscrise în evidența contabilă în condițiile prevăzute la art. 241 alin. (1) teza întâi, pe o perioadă stabilită de autoritatea vamală, care să nu depășească 31 de zile;

c) global, cu privire la totalul cuantumurilor drepturilor care au făcut obiectul unei singure înscrieri în evidența contabilă, în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (1) teza a doua.

Art. 250. - (1) Termenul cu care este amânată plata este de 30 de zile. Acesta se calculează astfel:

a) în cazul în care plata este amânată în conformitate cu art. 249 lit. a), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în care cuantumul drepturilor este înscris în evidența contabilă de către autoritatea vamală. În cazul în care se aplică prevederile art. 242, termenul de 30 de zile se reduce cu numărul zilelor corespunzătoare termenului utilizat pentru înscrierea în evidența contabilă, mai puțin două zile;

b) în cazul în care plata se amână în conformitate cu prevederile art. 249 lit. b), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în care expiră perioada de globalizare. Termenul se reduce cu numărul de zile corespunzător unei jumătăți din numărul de zile din perioada de globalizare;

c) în cazul în care plata se amână în conformitate cu art. 249 lit. c), termenul se calculează din ziua următoare celei în care expiră perioada în care mărfurilor respective li s-a acordat liberul de vamă. Termenul se reduce cu un număr de zile corespunzător jumătății numărului de zile aferent perioadei în cauză.

(2) În cazul în care numărul zilelor din termenele menționate la alin. (1) lit. b) și c) este impar, numărul de zile ce se scad din termenul de 30 de zile în conformitate cu alin. (1) lit. b) și c) este egal cu jumătate din numărul par imediat inferior acestui număr impar.

(3) Pentru simplificare, în cazul în care termenele menționate în alin. (1) lit. b) și c) sunt o săptămână calendaristică sau o lună calendaristică, plata cuantumului drepturilor care a făcut obiectul amânării se poate efectua:

a) în ziua de vineri a săptămânii a patra următoare celei în cauză, dacă termenul este de o săptămână calendaristică;

b) cel târziu până în ziua a șaisprezecea a lunii următoare, dacă termenul este o lună calendaristică.

Art. 251. - (1) Amânarea plății nu se acordă pentru cuantumul drepturilor care, deși corespunzătoare unor mărfuri plasate sub un regim vamal care presupune obligația de a plăti astfel de drepturi, sunt totuși înscrise de autoritatea vamală în evidența contabilă în conformitate cu dispozițiile în vigoare referitoare la acceptarea declarațiilor incomplete, deoarece declarantul nu a oferit, până la expirarea termenului stabilit, informațiile necesare pentru determinarea definitivă a valorii în vamă a mărfurilor sau nu a furnizat datele sau documentul care lipsea când a fost acceptată declarația incompletă.

(2) Amânarea plății poate fi acordată în cazurile prevăzute la alin. (1) numai în situația în care cuantumul drepturilor de recuperat este înscris în evidența contabilă înaintea expirării unui termen de 30 de zile, calculat de la data la care cuantumul stabilit inițial a fost înscris în evidența contabilă sau, dacă nu a fost înscris, de la data la care a fost acceptată declarația referitoare la mărfurile respective. Durata amânării plății acordate în astfel de condiții nu poate fi prelungită dincolo de data expirării termenului care, în conformitate cu prevederile art. 250, a fost acordat cu privire la cuantumul drepturilor stabilit inițial sau care ar fi fost acordat dacă cuantumul drepturilor legal datorat ar fi fost înscris în evidența contabilă când au fost declarate mărfurile respective.

Art. 252. - (1) Autoritatea vamală poate acorda debitorului alte facilități de plată decât amânarea plății. Acordarea unor astfel de facilități de plată trebuie:

a) să fie condiționată de constituirea unei garanții. Nu este necesar să se solicite o astfel de garanție când, datorită situației debitorului, solicitarea acesteia ar crea grave dificultăți economice sau sociale;

b) să aibă ca rezultat perceperea, în plus față de cuantumul drepturilor, a unei dobânzi pe credit. Dobânda pe credit se datorează pe întreaga perioadă amânată sau care face obiectul unei alte facilități la plată și se calculează în așa fel încât să fie echivalentă cu cuantumul care ar fi solicitat în același scop pe piața monetară sau financiară națională.

(2) Autoritatea vamală poate să nu ceară dobânda pe credit dacă prin aceasta s-ar crea grave dificultăți economice sau sociale pentru debitor.

Art. 253. - Indiferent de facilitățile de plată acordate debitorului, acesta poate plăti în orice situație, total sau parțial, cuantumul drepturilor, fără să aștepte expirarea termenului care i-a fost acordat.

Art. 254. - Cuantumul drepturilor datorate poate fi achitat de o terță persoană în locul debitorului.

Art. 255. - (1) Dacă cuantumul drepturilor nu a fost achitat în termenul stabilit:

a) autoritatea vamală utilizează toate căile prevăzute de legislația în vigoare, inclusiv executarea silită, pentru a asigura plata acelei sume. Prin regulamentul vamal se pot stabili prevederi speciale cu privire la garanți în cadrul regimului de tranzit;

b) se percep majorări de întârziere, potrivit normelor în vigoare.

(2) Autoritatea vamală poate renunța să ceară majorări de întârziere în cazurile în care:

a) datorită situației debitorului, s-ar putea crea serioase dificultăți economice și sociale;

b) cuantumul drepturilor nu depășește nivelul stabilit prin regulamentul vamal;

c) cuantumul drepturilor este achitat în 5 zile de la expirarea termenului prevăzut pentru plată.

(3) Autoritatea vamală poate stabili:

a) perioade minime pentru calcularea majorărilor de întârziere;

b) sume minime de achitat ca majorări de întârziere.

(4) Prin regulamentul vamal se pot stabili criterii pentru aplicarea prevederilor alin. (3).