Cercetarea judecătorească

Momentul declanşării. Potrivit art. 321 instanţa începe efectuarea cercetării judecătoreşti atunci când cauza se află în stare de judecată (părţile sunt prezente sau, deşi absente, este îndeplinită procedura de citare şi nu există nici un impediment procesual).

Obiect. Cercetarea judecătorească are drept obiect:

1) readministrarea probelor care au fost administrate în cursul urmăririi penale;

2) administrarea oricăror altor probe.

Ordinea cercetării judecătoreşti. Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecătorească este cea prevăzută în dispoziţiile art. 322 – 330: citirea actului de sesizare şi explicarea obiectului învinuirii, ascultarea inculpatului, ascultarea celorlalte părţi, ascultarea martorilor, experţilor, prezentarea mijloacelor materiale de probă, administrarea de probe noi.

Potrivit art. 312 alin.2 instanţa poate dispune unele schimbări ale ordinii, când aceasta este necesar pentru buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti.

Atunci când inculpatul este prezent, schimbarea ordinii nu poate fi dispusă decât după ascultarea acestuia.

1) citirea actului de sesizare, explicarea obiectului învinuirii şi comunicarea drepturilor procesuale. Potrivit art. 322, preşedintele completului dispune ca grefierul să dea citire sau să facă o prezentare succintă a actului de sesizare a instanţei, după care explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce. Totodată, înştiinţează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaţilor, celorlalte părţi, martorilor, experţilor şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, atunci când socoteşte că este necesar.

2) ascultarea inculpatului. Potrivit art. 323 alin.2 inculpatul este lăsat să arate tot ce ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se pot pune întrebări de către preşedinte şi în mod nemijlocit de ceilalţi membri ai completului, de către procuror, de partea vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalţi inculpaţi şi de apărătorul inculpatului a cărui ascultare se face. Instanţa poate respinge întrebările care nu sunt concludente şi utile cauzei. Potrivit art. 323 alin.4 inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar. Declaraţiile inculpaţilor, precum şi ale martorilor ori ale altor persoane audiate în cauză, inclusiv întrebările adresate acestora de oricare dintre părţi sau de instanţa de judecată, se consemnează întocmai în condiţiile prevăzute de art. 304.

3) ascultarea celorlalte părţi. Ascultarea celorlalte părţi nu cunoaşte reguli particulare şi se desfăşoară potrivit dreptului comun.

4) ascultarea martorilor. În vederea ascultării, martorii sunt chemaţi pe rând în sala de şedinţă. Instanţa trece apoi la ascultarea martorilor potrivit art. 323 şi 325, care se aplică în mod corespunzător. După ce martorului i s-au pus întrebări de instanţă şi de procuror, el este întrebat de partea care l-a propus şi apoi de celelalte părţi. Dacă unul sau mai mulţi martori lipsesc, instanţa poate dispune motivat fie continuarea judecăţii, fie amânarea cauzei. Martorul a cărui lipsă nu este justificată poate fi adus cu mandat de aducere. Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei. Instanţa dispune citirea declaraţiilor anterioare şi atunci când martorul face declaraţii care sunt în contrazicere cu cele date anterior.

5) ascultarea experţilor, interpreţilor. Experţii sunt ascultaţi atunci când trebuie să dea lămuriri suplimentare faţă de raportul de expertiză, iar interpreţii cu privire la traducerile pe care le-au făcut.

6) prezentarea mijloacelor materiale de probă. Potrivit art. 330, când în cauza supusă judecăţii există mijloace materiale de probă, instanţa, din oficiu sau la cerere, dispune, dacă este necesar, aducerea şi prezentarea acestora.

7) efectuarea de procedee probatorii. În cursul cercetării judecătoreşti se pot efectua orice alte procedee probatorii: cercetarea la faţa locului, reconstituirea, percheziţia domiciliară, ridicarea de obiecte şi înscrisuri

8) administrarea de probe noi. Potrivit art. 331, dacă din cercetarea judecătorească rezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară administrarea unor probe noi, instanţa dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea ei.

Afla mai multe detalii pe pagina Avocat drept penal.