Caz de ingradire a dreptului la petitie

Buna!In cazul in care institutii ca politia sau parchetul au fost reclamate la diicot si dna pentru crima organizata si coruptie,iar plangerile au ajuns inapoi la aceste institutii reclamate,se poate reclama la CEDO pentru ingradirea dreptului la petitie.Cazurile nu sunt singulare ,ci tind sa devina o regula.

Bună ziua!

Articolul 19 din CEDO precizează că „Pentru a asigura respectarea angajamentelor ce decurg pentru Înaltele Părţi Contractante din prezenta Convenţie şi din Protocoalele sale, se înfiinţează o Curte europeană a Drepturilor Omului, numită în continuare „Curtea”. Aceasta va funcţiona permanent.” Cu alte cuvinte, Curtea are în vedere respectarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

În schimb, dreptul de petiționare este un drept constituțional, reglementat expres în cuprinsul art. 51 din Constituția României:
(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.

În acest context, puteți avea în vedere art. 13 CEDO „ Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.”

Este de reținut că art.35 CEDO, care stabilește condițiile de admisibilitate ale cererilor individuale, subliniază în cuprinsul punctului 1 că „Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne, aşa cum se înţelege din principiile de drept internaţional general recunoscute, şi într-un termen de 6 luni începând cu data deciziei interne definitive.”

Obligaţia de epuizare a căilor de recurs interne aparţine dreptului internaţional cutumiar, recunoscut ca atare în jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Justiţie.Curtea este menită să joace un rol subsidiar în raport cu sistemele naţionale de protecţie a drepturilor omului şi este de dorit ca instanţele naţionale să aibă iniţial posibilitatea de a se pronunţa cu privire la aspectele referitoare la compatibilitatea dreptului intern cu Convenţia. Logica regulii privind epuizarea căilor de recurs interne este de a conferi autorităţilor naţionale şi, în principal, instanţelor oportunitatea de a preveni sau de a repara pretinsele încălcări ale Convenţiei. Aceasta se întemeiază pe ipoteza, reflectată la art. 13, că ordinea juridică internă va asigura o cale de atac efectivă împotriva încălcărilor unor drepturi consacrate de Convenţie.