Achitare.

Art. 19 din Legea nr. 255/2013

 

Cand o infractiune savarsita anterior datei de 1 februarie 2014 este lipsita in mod vadit de importanta, asa incat se impune achitarea, instanta va face aplicarea art. 19 din Legea nr. 255/2013 si va dispune in consecinta, in conditiile art. 16 lit. c) din noul Cod de procedura penala.

(Decizia penala nr. 6/A/14 Ianuarie 2015)

 

Prin sentinta penala nr. 1942 din data de 17 octombrie 2014 pronuntata de Tribunalul Arges, in baza art. 9 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod de procedura penala si art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul  LCC, la pedeapsa de 1 an si 8 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.

In baza art. 81 Cod penal 1968, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepse, pe durata unui termen de incercare de 3 ani si 8 luni, calculat conform art. 82 Cod penal 1968.

S-a atras atentia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei prevazute de art. 83,84 Cod penal 1968.

Prin aceeasi sentinta, s-a admis in parte actiunea civila a partii civile Statul Roman, prin A.N.A.F. – Directia Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, pentru Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges, si a fost obligat inculpatul la plata catre partea civila a sumei de 30.781 lei daune materiale, plus dobanzi si penalitati de intarziere, calculate de la data savarsirii faptei imputate si pana la data platii efective si s-a constatat ca inculpatul a achitat suma totala de 9000 lei, conform chitantelor  seria *** si seria TS ***.

S-a mentinut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului prin ordonanta nr.126/P/2012 din data de 17.04.2014 a Parchetului de pe langa Tribunalul Arges.

In baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea copiei de pe aceasta sentinta si Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Arges.

A fost obligat inculpatul si la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond  a constatat ca, prin rechizitoriul nr 126/P/13.05.2014 al Parchetului de pe langa Tribunalul Arges, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului LCC, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 241/2005.

In sarcina inculpatului s-a retinut ca, in calitate de administrator al Asociatiei COV, in cursul lunii iulie 2011, cu intentie si in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale, a instrainat un  numar de sapte autoturisme, bunuri care se aflau sub sechestrul aplicat de functionari din cadrul D.G.F.P. Arges, conform procesului - verbal nr.33/11.04.2008, ca urmare a neachitarii obligatiilor datorate bugetului consolidat al statului la data de 4.04.2008 si evaluate la suma de 30.781 lei.

La termenul de judecata din data de 10.10.2014, inculpatul, asistat de aparator, a declarat personal ca recunoaste fapta retinuta in sarcina sa in actul de sesizare a instantei si a solicitat ca judecarea cauzei sa aiba loc in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.

Analizand mijloacele de proba administrate in faza de urmarire penala, si anume: proces - verbal de inventariere si raport de inventar, declaratie GS, proces - verbal de sechestru bunuri mobile, proces - verbal de licitatie bunuri mobile si publicatie de vanzare, raport de evaluare bunuri mobile, declaratie inculpat, chitanta incasare impozit taxe si contributii, adeverinte de primire si plata emise de S.C. „DGZ” S.R.L., Tribunalul a retinut urmatoarea situatie de fapt:

La data de 11.04.2008, prin procesul - verbal nr.33, organele de executare din cadrul Administratiei Finantelor Publice Pitesti au procedat la sechestrarea mai multor bunuri mobile (sapte autovehicule si mobilier de birou) apartinand debitorului Asociatia COV, in vederea stingerii creantelor fiscale evaluate la suma de 30.781 lei, bunurile fiind lasate in custodia administratorului asociatiei, inculpatul LCC

In cursul lunii iulie 2011, inculpatul LCC a instrainat fara drept cele sapte autovehicule asupra carora a fost instituit sechestrul, comercializandu-le catre S.C. „DGZ” S.R.L. Bradu, conform adeverintelor de primire si plata, societate ce are ca obiect de activitate reciclarea fierului vechi, unde au fost dezmembrate si casate.

In drept, instanta de fond a apreciat ca fapta inculpatului de a instraina, in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale, o parte din bunurile sechestrate de catre functionari din cadrul D.G.F.P. Arges, ca urmare a neachitarii obligatiilor datorate bugetului consolidat al statului la data de 4.04.2008 si evaluate la suma de 30.781 lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 9 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 241/2005.

Constatand ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de catre inculpatul LCC, s-a dispus condamnarea sa.

 La individualizarea pedepsei, au fost avute in vedere dispozitiile art. 74 Cod penal, dar si dispozitiile art. 396 alin. 10 Cod de procedura penala. Totodata, instanta a avut in vedere ca fapta savarsita a avut drept urmare cauzarea unui prejudiciu bugetului statului, dar in acelasi timp a retinut valoarea redusa a acestuia si imprejurarea ca inculpatul a achitat o parte din suma stabilita cu acest titlu.

De asemenea, s-a tinut seama de atitudinea sincera a inculpatului, care a recunoscut in mod constant fapta ce i se imputa, de lipsa antecedentelor penale si de gradul de instruire.

Fata de atitudinea sincera a inculpatului, imprejurarea ca acesta a achitat o parte din suma pe care o datoreaza bugetului de stat, lipsa antecedentelor penale, existenta unui loc de munca, judecatorul fondului a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins si fara privare de libertate, asa incat, facand aplicarea dispozitiilor art. 5 din noul Cod penal, in baza art. 81 Cod penal 1968, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe durata unui termen de incercare de 3 ani si 8 luni, calculat conform art. 82 Cod penal 1968.

Pe latura civila, prima instanta a retinut ca partea civila Statul Roman, prin A.N.A.F. – Directia Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, pentru Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges, s-a constituit parte civila in cauza, solicitand obligarea inculpatului la plata sumei de 338.203 lei si a accesoriilor aferente debitului, pana la data stingerii sumei datorate.

Constatand ca aceasta suma a fost supraevaluata de catre partea civila, din moment ce toate inscrisurile existente in dosarul de urmarire penala cu privire la evaluarea cuantumului datoriilor bugetare fac referire la suma de 30.781 lei (suma rezultata din neachitarea obligatiilor datorate bugetului de stat la data de 04.04.2008 de  catre asociatia administrata de inculpat), Tribunalul a admis in parte actiunea civila, obligandu-l pe inculpat la plata catre partea civila a sumei de 30.781 lei daune materiale, plus dobanzi si penalitati de intarziere calculate de la data savarsirii faptei imputate si pana la data platii efective, retinand totodata ca inculpatul a achitat suma totala de 9000 lei, conform chitantelor seria *** si seria ***.

Impotriva sentintei, in termen legal a formulat apel inculpatul LCC, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand, in principal, inlaturarea condamnarii si aplicarea unei amenzi administrative, in conditiile art.18/1 Cod penal anterior, iar in subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, motivat de faptul ca a recunoscut si regretat fapta, a beneficiat de dispozitiile recunoasterii.

Examinand hotararea atacata cu apel prin prisma criticilor care i-au fost aduse, precum si sub toate aspectele, asa cum impun exigentele art. 417 alin. ultim din Codul de procedura penala, Curtea constata ca apelul este intemeiat, dupa cum se va arata in continuare.

Potrivit art. 18/1 alin. 1 Cod penal anterior, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

In speta, acuzatia adusa inculpatului consta in aceea ca, in calitate de administrator al Asociatiei COV, in cursul lunii iulie 2011, cu intentie, in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale, a instrainat un numar de sapte autoturisme – bunuri care se aflau sub sechestrul aplicat de functionarii din cadrul D.G.F.P. Arges, ca urmare a neachitarii obligatiilor datorate bugetului consolidat al statului la data de 04.04.2008 si evaluate la suma de 30.781 lei.

Inculpatul nu a negat vreun moment ca a instrainat cele sapte autoturisme, insa a precizat imprejurarile care l-au determinat sa actioneze astfel: bunurile au fost predate la fier vechi, intrucat ele se aflau depozitate pe un teren care era proprietatea unui tert, iar proprietarul i-a cerut insistent sa ridice respectivele autoturisme de pe terenul sau.

Dupa predarea autoturismelor la fier vechi, inculpatul a depus intr-un cont suma de bani obtinuta din vanzarea lor.

Prin raportul de evaluare intocmit anterior, in vederea scoaterii la vanzare prin licitatie publica a autoturismelor, s-a stabilit ca acestea aveau o valoare de 30.781 lei.

 Fapta inculpatului, astfel cum a fost retinuta de prima instanta, se incadreaza in dispozitiile art. 18/1 alin. 1 din vechiul Cod penal, anterior citate.

La aceasta concluzie, Curtea a ajuns prin examinarea tuturor criteriilor stipulate in alin. 2 al art. 18/1, si anume: modul si mijloacele de savarsire a faptei, scopul urmarit, imprejurarile in care fapta a fost comisa, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, persoana si conduita faptuitorului.

Asa cum si instanta de fond  a retinut, cel in cauza a colaborat cu organele de ancheta si a avut o atitudine sincera in procesul penal. In plus, pe parcursul urmaririi penale si al judecatii a platit integral suma de bani datorata statului, cu titlu de impozite, taxe si contributii.

Nu este de ignorat nici imprejurarea ca inculpatul se afla la primul conflict cu legea penala, din copia de pe cazierul sau judiciar, rezultand ca acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

In fine, ar mai fi de mentionat faptul ca adeverintele de primire si de plata nr. *** confirma sustinerile inculpatului referitoare la cuantumul primit de la societatea de colectare a fierului vechi „DGZ” S.R.L. (850 lei), pentru toate autoturismele; de asemenea, au fost depuse dovezi ca cel in cauza a folosit banii respectivi pentru a achita o parte din suma datorata statului, asa cum s-a mentionat anterior.

Pentru aceste considerente, apelul declarat de inculpat a fost privit ca intemeiat, fiind admis, in baza dispozitiilor art. 421 pct. 2 lit. a) Cod de procedura penala.

A fost desfiintata in parte sentinta penala si, in rejudecare, a fost inlaturata  condamnarea inculpatului, cu toate consecintele.

S-a facut aplicatiunea dispozitiilor art. 18/1 din vechiul Cod penal, si in baza art. 19 din Legea nr.255/2013, a fost pronuntata achitarea celui in cauza, intrucat exista probe ca fapta a fost savarsita, dar ea nu constituie infractiune, din considerentele aratate.

A fost aplicata inculpatului sanctiunea amenzii administrative.

In latura civila a cauzei, s-a luat act ca inculpatul a achitat integral prejudiciul cauzat prin fapta dedusa judecatii, iar in ceea ce priveste restul pretentiilor formulate de partea civila, acestea nu au legatura cu prezenta cauza, motiv pentru care urmeaza a fi respinse.

 S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului prin ordonanta nr.16/P/2012 emisa la 17.04.2014 de Parchetul de pe langa Tribunalul Arges, fiind mentinute, in rest, dispozitiile sentintei.