Sentinţa de respingere a contestaţiei la executare (prin care se solicită aplicarea legii penale mai favorabile)

 

Sediul materiei:

• Art. 4, 6 C. pen.
• Art. 3, 4, 8, 11 şi 13 din Legea nr. 187/2012
• Art. 595 C. proc. pen.
• Art. 23 din Legea nr. 255/2013

 

DOSAR NR.  …

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA …

^[459]

SENTINŢA PENALĂ NR….

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA DATA DE ……

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE: …

GREFIER: …

 

Pe rol se află cauza penală având ca obiect cererea persoanei condamnate … privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentinţa penală nr. …. din …., pronunţată de …., definitivă prin ….

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns, pentru condamnat, avocat ales cu împuternicire avocaţială nr…

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care arată că …

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, se trece la dezbateri.

Apărătorul condamnatului, având cuvântul, ….

 

INSTANŢA,

 

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei … sub nr…., persoana condamnată… a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentinţa penală nr. …. din …., pronunţată de …., definitivă prin ….

Varianta I – legea penală de dezincriminare:

S-a arătat, în acest sens, că prin sentinţa penală nr.
…
din …., pronunţată de …., definitivă prin …., inculpatul … a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 alin. (1) din Codul penal.

În baza sentinţei penale menţionate s-a emis MEPI nr.
…
/…, de către…, executarea pedepsei începând la data de ….

Fapta reţinută în sarcina inculpatului prin hotărârea de condamnare a fost dezincriminată ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, unde nu se mai regăseşte, la data de 1.02.2014.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 4 C. pen., art. 3 din Legea nr.187/2012, art. 595 C. proc. pen. şi art.23 din Legea nr. 255/2013.

La dosarul cauzei s-au depus fişa de cazier judiciar a condamnatului şi o copie a sentinţei penale menţionate, însoţită de un referat al compartimentului de executări penale privind data şi modalitatea rămânerii definitive, precum şi stadiul executării.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr.
…
din …., pronunţată de …., definitivă prin …., inculpatul … a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 alin. (1) din Codul penal din 1969.

În baza sentinţei penale menţionate s-a emis MEPI nr.
…
/…, de către…, executarea pedepsei începând la data de ….

Potrivit art. 256 alin. (1) din Codul penal din 1969, infracţiunea de primire de foloase necuvenite consta în
primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia.

Într-adevăr, fapta nu se mai regăseşte incriminată sub această denumire în noul Cod penal (Legea nr. 286/2009), ci în conţinutul infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art.289 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 4 teza I C. pen.,

legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

Conform art. 3 alin. (2) din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă,
dispoziţiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire,
cum este cazul în speţă.

Varianta II – legea penală mai favorabilă:

S-a arătat, în acest sens, că prin sentinţa penală nr.
…
din …., pronunţată de …., definitivă prin …., inculpatul … a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza sentinţei penale menţionate s-a emis MEPI nr.
…
/…, de către…, executarea pedepsei începând la data de ….

Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de furt simplu s-au redus foarte mult: pedeapsa prevăzută de art.228 alin. (1) C. pen. este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, faţă de închisoarea de a 1 la 12 ani, de la art. 208 alin. (1) din vechiul Cod penal.

Prin urmare, pedeapsa de 4 ani închisoare pe care o execută ar trebui redusă proporţional, la 1 an închisoare, perioadă pe care a executat-o deja, şi să se dispună punerea sa de îndată în libertate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 6 C. pen., art. 595 C. proc. pen. şi art.23 din Legea nr. 255/2013.

La dosarul cauzei s-au depus fişa de cazier judiciar a condamnatului şi o copie a sentinţei penale menţionate, însoţită de un referat al compartimentului de executări penale privind data şi modalitatea rămânerii definitive, precum şi stadiul executării.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr.
…
din …., pronunţată de …., definitivă prin …., inculpatul … a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, în stare de recidivă mare postexecutorie, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art.37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969.

În baza sentinţei penale menţionate s-a emis MEPI nr.
…
/…, de către…, executarea pedepsei începând la data de ….

Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen.,

când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

Conform art. 4

din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă,
pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

În cauză, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, pronunţată printr-o hotărâre definitivă, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt simplu, în stare de recidivă mare postexecutorie.

În cazul intervenţiei legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a condamnării, aplicarea legii mai favorabile urmează a fi făcută într-o singură etapă, fiind imposibil de determinat după rămânerea definitivă a hotărârii care a fost pedeapsa stabilită şi care a fost sporul aplicat în concret în considerarea stării de recidivă.

Prin

Decizia nr. 15/2014 din 23/06/2014 pronunţată de

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a hotărât astfel: „în interpretarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, pentru ipoteza unei infracţiuni comise în stare de recidivă postexecutorie judecată definitiv înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare se va compara cu maximul special prevăzut în legea nouă pentru infracţiunea săvârşită prin luarea în considerare a dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal.”

Aşa fiind, aplicarea art. 6 C. pen. în acest caz trebuie să asigure doar menţinerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi.

În consecinţă, pedeapsa aplicată sub legea veche va fi redusă numai dacă aceasta depăşeşte maximul special din norma de incriminare plus sporul aplicabil pentru recidivă (1/2 din maximul special, potrivit art. 43 alin. (5) C. pen.). Potrivit noului Cod penal, pedeapsa maximă aplicabilă în cazul furtului simplu (art.228) săvârşit în recidivă postexecutorie este de 4 ani şi 6 luni, prin urmare, mai mare decât pedeapsa în executarea căreia se află petentul.

 

*  *  *

Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 C. proc. pen., va respinge ca neîntemeiată cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de persoana condamnată …., cu obligarea acesteia din urmă la cheltuieli judiciare către stat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

 

În baza art. 595 C. proc. pen., respinge ca neîntemeiată cererea formulată de persoana condamnată ….. (
date  prev. de art. 107 alin. (1) C. proc. pen.)
, de aplicare a legii penale mai favorabile.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe persoana condamnată …. la …. lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, …..

 

PREŞEDINTE, GREFIER,

Punerea în executare:

- adresă
către
Administraţia financiară,
pentru executarea cheltuielilor judiciare

^[460]

.