Actele preparatorii  

Prima dintre fazele infracţiunii, care se exteriorizează, care poate consta în acte de natură materiale (Ex: procurarea unei arme) sau de natură intelectuală (Ex: culegerea de informaţii).

Actele de pregătire nu sunt sancţionate. Trebuie făcută precizarea că actele de pregătire nu se sancţionează ca atare. În schimb, actele de pregătire nu beneficiază de o impunitate totală întrucât legea prevede sancţionarea lor în două ipoteze:

a) Sancţionarea ca fapte de sine stătătoare a acţiunilor care, prin natura lor, constituie acte de pregătire – art. 285, C.pen. – cazul pregătirii pentru falsificarea de monedă.

b) Situaţia în care legiuitorul, printr-o dispoziţie expresă, asimilează actele de pregătire cu actele de executare.

Ex: art. 173 (2), C.pen. – “Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute în art. 156, 157, 159 – 163, 165, 166, 1661 şi art. 158 raportat la infracţiunea de trădare prin ajutorarea inamicului”.

Producerea sau procurarea mijloacelor în vederea comiterii unei infracţiunii sunt acte de pregătire. Legea le asimilează actelor de executare.

Actele preparatorii

Delimitarea actelor de pregătire față de cele de executare

Criteriul subiectiv

Potrivit acestuia, actul de pregătire are caracter echivoc în sensul că nu relevă intenţia, în timp ce actul de executare are caracter univoc, respectiv pune în evidenţă intenţia de a comite o infracţiune.

Ex: Cumpărarea unei cantităţi de otravă este act de pregătire pentru că nu indică în mod precis hotărârea de a comite un omor.

Există însă şi acte de pregătire care au caracter univoc.

Ex: Persoana care ia mulajul cheii de la casa de bani. În acest caz este clar că persoana doreşte să comită o infracţiune de furt, dar actul respectiv rămâne act de pregătire.

Intenţia nu rezultă din actul de executare, ea trebuie dovedită prin alte mijloace.

Criteriul obiectiv

Potrivit acestuia, actul de pregătire nu are aptitudinea de a pune în pericol valoarea ocrotită de norma penală sau aptitudinea de a produce rezultatul, în vreme ce actul de executare este apt să lezeze valoarea ocrotită, respectiv să pună în pericol obiectul juridic prin consumarea infracţiunii.

Nici criteriul obiectiv nu e utilizat în toate situaţiile. Uneori, aptitudinea unui act de a produce rezultatul nu rezultă din natura actului, ci din alte împrejurări.

Ex: Omorârea prin intoxicare cu doze zilnice de otravă.

Aplicarea unei singure doze nu e un act susceptibil de a produce moartea, dar constituie o tentativă şi nu un act de pregătire.

Un act care prin natura lui e un act inofensiv, într-un caz concret e susceptibil să producă moartea.

Ex: Punerea de zahăr în ceaiul unui diabetic

Criteriul formal

Potrivit acestui criteriu, constituie act de executare numai acel act care este expres prevăzut de norma de incriminare.

Ex: La omor, actul de executare este uciderea unei persoane.

Există însă situaţii în care se reţine ca act de executare un act neprevăzut expres de norma de incriminare, în măsura în care acesta se află în imediata vecinătate a actului de executare şi relevă intenţia.

Ex: – Hoţul aflat lângă coteţul găinii (tentativă); – Pătrunderea în încăperea unde se află bunurile care urmează să fie extrase (tentativă – act de executare).

Pornind de la aceste constatări se poate afirma că delimitarea se poate face doar prin utilizarea mai multor criterii. Pe această bază se poate afirma că reprezintă act de executare nu doar actul prevăzut în mod expres în norma de incriminare, ci şi actul aflat în imediata apropiere a celui dintâi, în măsura în care relevă intenţia de a săvârşi infracţiunea.

Afla mai multe informatii accesand pagina Avocat drept penal.