Întâmpinarea

Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată.

Întâmpinarea va cuprinde:

1. a) numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, dacă reclamantul nu le-a menţionat în cererea de chemare în judecată. Dispoziţiile privind adresa electronică sunt aplicabile în mod corespunzător. Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
2. b) excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclamantului;
3. c) răspunsul la toate pretenţiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii;
4. d) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere;
5. e) semnătura.

Întâmpinarea se comunică reclamantului, dacă legea nu prevede altfel.

La întâmpinare se va alătura acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, precum şi un rând de copii pentru instanţă.

Când sunt mai mulţi pârâţi, aceştia pot răspunde împreună, toţi sau numai o parte din ei, printr-o singura întâmpinare.

Întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.