Ucidere din culpa, imprejurari atipice de producere a accidentului de circulatie

Sub un prim aspect, inculpatul a uzat de procedura de judecata simplificata, prevazuta de art.375 Cod procedura penala, caz in care devin aplicabile prevederile art. 396 alin.10 Cod procedura penala, care impun reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime, in cazul inchisorii. Prin urmare, observand procentul de culpa al inculpatului in comiterea faptei, imprejurarile producerii accidentului de circulatie si conduita sincera de pe intreaga durata a procesului penal, Curtea urmeaza a micsora pedeapsa aplicata inculpatului pana la limita redusa cu o treime, care, in cazul infractiunii prevazute de art.192 alin.1,2 Cod penal, este aceea de 1 an si 4 luni inchisoare, prin reducerea limitei initiale de 2 ani.

In stabilirea pedepsei de 1 an si 4 luni inchisoare, instanta de apel observa si imprejurarile atipice ale accidentului de circulatie, care a avut loc in contextul efectuarii unei manevre imprudente de mers inapoi, conducatorul auto fiind surprins de aparitia victimei pe carosabil, dar si de faptul ca aceasta nu s-a asigurat corespunzator.

In al doilea rand, retinerea culpei comune in producerea accidentului de circulatie trebuie sa isi gaseasca reflectarea in stabilirea cuantumului despagubirilor care, in cazul de fata urmeaza a fi stabilite proportional culpei de 50% a inculpatului in producerea evenimentului. Distinct de acest aspect, interventia Curtii in stabilirea intinderii despagubirilor este insa determinata si de necesitatea ca sumele acordate sa nu devina sursa unei imbogatiri excesive.

Art.192 alin. 1, 2 Cod penal Art.375 Cod procedura penala Art. 396 alin.10 Cod procedura penala

Prin sentinta penala nr. 331/21.03.2018 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul penal nr. .../212/2017, in baza art.192 alin.1 si 2 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedura penala, s-a dispus condamnarea inculpatului [...] la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru comiterea infractiunii de ucidere din culpa.

In baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si stabileste un termen de supraveghere de 2 ani, conform art.92 Cod penal.

In baza art.93 alin.1 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere : a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune Constanta, la datele fixate de acesta; b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune

desemnat cu supravegherea sa; c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile; d) sa comunice schimbarea locului de munca; e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.

In baza art.93 alin.2 lit. b Cod penal, s-a impus inculpatului sa execute urmatoarea obligatie: sa frecventeze un program de reintegrare sociala derulat de Serviciul de Probatiune Constanta sau organizat in colaborare cu institutii din comunitate.

In baza art.93 alin.3 Cod penal, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul sa presteze o munca neremunerata in folosul in cadrul Directia de Gospodarire Comunala din cadrul Primariei Constanta sau Spitalul Clinic Judetean de Urgenta "Sfantul Apostol Andrei" Constanta pe o perioada de 120 zile.

In baza art.91 alin.4 Cod penal, s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.96 Cod penal, in sensul ca neindeplinirea cu rea-credinta a masurilor de supraveghere/obligatiilor impuse sau savarsirea unei noi infractiuni in termenul de incercare atrage revocarea suspendarii sub supraveghere si executarea pedepsei.

In baza art.19 raportat la art.397 Cod procedura penala, coroborat cu art.1349 si urm. Cod civil, au fost admise in parte actiunile civile exercitate in cauza si a fost obligata partea responsabila civilmente [...] la plata sumei de 50.000 de lei reprezentand daune materiale si la suma de 200.000 de lei reprezentand daune morale catre partea civila [...], precum si la suma de 50.000 de lei reprezentand daune materiale si la suma de 200.000 de lei reprezentand daune morale catre partea civila [...].

In baza art.274 alin.1 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul [...] la plata sumei de

1. lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt :

La data de 30.12.2015, in jurul orelor 12,59, lucratorii de politie rutiera din cadrul Serviciului Rutier Constanta, fiind in exercitarea atributiilor de serviciu, au fost sesizati prin intermediul serviciului de dispecerat ca pe Strada [...], din Municipiul Constanta, s-a produs un accident rutier soldat cu ranirea unei persoane, motiv pentru care s-au deplasat la locul indicat, iar in procesul-verbal de constatare intocmit, politistii rutieri au consemnat cele constatate.

In urma producerii accidentului, numitul [...] a suferit vatamari corporale si a decedat ulterior, la spitalul unde a fost transportata pentru a primi ingrijiri medicale.

Inculpatul [...] a fost testat cu aparatul etilotest si s-a constatat ca acesta nu consumase anterior bauturi alcoolice.

In urma verificarii starii tehnice a autovehiculului care a fost implicat in evenimentul rutier, s-a constatat ca acesta era corespunzator circulatiei pe drumurile publice.

In urma efectuarii cercetarilor penale s-a stabilit ca la data de 30.12.2015, in jurul orelor 12,59, inculpatul [...] a condus autoturismul marca Dacia Logan, cu numarul de inmatriculare [...], pe Strada [...] din Municipiul Constanta, dinspre Bulevardul [...] catre Strada [...] si cand a ajuns in dreptul blocului [...], a efectuat o manevra de mers inapoi fara a se asigura corespunzator si astfel a accidentat pe numitul [...], care se afla in spatele sau, pe banda a doua, traversand drumul prin loc nepermis fara sa se asigure corespunzator.

Dupa producerea accidentului, victima [...] a suferit vatamari corporale care ulterior, la data de 01.01.2016, i-au provocat decesul, asa cum rezulta din raportul medico-legal de necropsie nr.41/10/A3/2016, din data de 25.02.2016, al SJML Constanta.

Din concluziile raportului de expertiza judiciara tehnica auto, efectuata de catre expertul tehnic desemnat Lucaciu Anton, a rezultat ca imprejurarile comiterii faptei au fost cele descrise mai sus.

Locul producerii impactului dintre partea din spate a autoutilitarei si victima a fost pe Strada [...], pe banda a doua a sensului de mers dinspre Bulevardul [...] catre Strada [...], la circa 5,4 m fata de trotuarul din dreapta.

Viteza de deplasare a autoturismului in premomentul aparitiei starii de pericol si al impactului nu a putut fi stabilita cu precizie, dar s-a estimat ca a fost de circa 10-20 km/h.

O stare de pericol a fost creata de conducatorul autoutilitarei conduse de inculpatul [...] prin manevra de mers inapoi fara a se fi asigurat suficient si fara a fi dirijat de catre o alta persoana.

O alta stare de pericol a fost creata de victima, in momentul in care a intrat pe carosabil fara a se asigura temeinic.

O cauza a producerii accidentului o constituie manevra de mers inapoi a autoutilitarei, fara ca inculpatul sa se asigure suficient sau sa fi fost dirijat de catre o alta persoana.

O alta cauza a producerii accidentului o constituie intrarea victimei pe partea carosabila, fara o asigurare temeinica.

Inculpatul [...], conducatorul autoturismului nu a respectat prevederile art.54 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicata si art.128 alin.2 din Regulamentul de aplicare.

Victima [...] a incalcat prevederile art.72 alin.1 si 3 din O.U.G. nr.195/2002 republicata si art.128 alin.1 lit. d din Regulamentul de aplicare.

Raportul de expertiza tehnica judiciara auto a fost comunicat partilor, iar obiectiunile formulate de partile civile [...] si [...] au fost respinse in scris si motivat de catre lucratorul de politie care a instrumentat dosarul cauzei.

Expertul Orhei Petru, in calitate de expert parte pentru partile civile [...] si [...] a formulat mentiuni la raportul de expertiza tehnica judiciara auto, mentiuni in finalul carora care a concluzionat ca posibilitatile de evitare a accidentului au revenit atat inculpatului cat si victimei.

Situatia de fapt retinuta prin rechizitoriu se sustine cu urmatoarele mijloace de proba: procesul-verbal de cercetare la fata locului, schita locului accidentului si plansa fotografica; raportul medico-legal de necropsie nr.41/10/A3/2016 din data de 25.02.2016 intocmit de SJML Constanta; raportul de expertiza tehnica auto; declaratiile inculpatului [...].

Prin incheierea de sedinta din camera de consiliu din data de 10.10.2017, judecatorul de camera preliminara a constatat legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si efectuarii actelor de urmarire penala, fapt pentru care a dispus inceperea judecatii.

La termenul de judecata din 16.01.2018, anterior cercetarii judecatoresti, [...] si [...] s-au constituit parti civile in cauza cu sumele de 100.000 de lei daune materiale si 1.000.000 de lei reprezentand daune morale.

La acelasi termen de judecata, instanta a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit art.374 alin.4 si art.375 Cod procedura penala, acesta recunoscand in totalitate faptele retinute in sarcina sa prin rechizitoriu, solicitand ca judecata sa aiba loc numai pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si a eventualelor inscrisuri prezentate de parti.

Imporiva acestei sentinte penale au declarat apel, in termen legal, partile civile [...] si [...], solicitand majorarea despagubirilor civile acordate si inculpatul [...], solicitand reducerea pedepsei aplicate si a despagubirilor acordate cu titlu de daune materiale si morale, considerandu-le excesive si insuficient probate ca intindere.

Impotriva aceleiasi sentinte penale a declarat apel si partea responsabila civilmente S.C. [...], solicitand respingerea cererii de acordare a daunelor materiale ca nedovedita si diminuarea intinderii daunelor morale, pana intr-un cuantum care sa reprezinte o justa si echitabila dezdaunare si nu sursa imbogatirii nelegitime.

In faza de judecata a apelului, partile civile au administrat proba cu inscrisuri, inculpatul nedorind a fi audiat.

Analizand actele si lucrarile dosarului, examinand legalitatea si temeinicia sentintei penale atacate, Curtea constata in fapt si in drept urmatoarele:

In urma unui examen complet al probelor administrate in cursul urmaririi penale, insusite si necontestate in procedura simplificata a recunoasterii invinuirii, prevazuta de art.375 Cod de procedura penala, prima instanta a stabilit in mod corect vinovatia inculpatului [...] in comiterea infractiunii ce i se imputa, pronuntand in mod legal si temeinic o solutie de condamnare a acestuia, in deplina concordanta cu exigentele art.396 alin.2 Cod procedura penala.

Asa cum probele aflate la dosarul cauzei o ilustreaza, la data de 30.12.2015, in jurul orelor 12,59, inculpatul [...] a condus autoturismul marca Dacia Logan, cu numarul de inmatriculare [...], pe Strada [...], din Municipiul Constanta, dinspre Bulevardul [...] catre Strada [...] si cand a ajuns in dreptul, blocului [...], a efectuat o manevra de mers inapoi fara a se asigura corespunzator si astfel a accidentat pe numitul [...], care se afla in spatele sau, pe banda nr.2 si traversa drumul prin loc nepermis, fara sa se asigure in mod corespunzator.

Aceasta fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art.192 alin.1 si 2 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedura penala, in raport de care prima instanta a pronuntat in mod corect o solutie de condamnare la o pedeapsa cu inchisoarea, inculpatul achiesand la situatia de fapt descrisa prin rechizitoriu, precum si la probele administrate in faza urmaririi penale, care evidentiaza o culpa comuna in producerea accidentului de circulatie, intre care si propria culpa a victimei.

Desi partile civile, in apelul pe care l-au formulat, au criticat dispozitia instantei de a le respinge cererea de efectuare a unei noi expertize tehnice auto, este de observat ca parcurgerea procedurii simplificate a avut loc la initiativa inculpatului, care a inteles sa achieseze fara rezerve la situatia de fapt in incadrarea juridica din rechizitoriu, partile civile neintelegand sa se opuna nici ele unei astfel de proceduri simplificate.

In aceste conditii, prin retinerea intregulului probatoriu administrat in faza de urmarire penala, intre care si expertiza tehnica auto, prima instanta ar fi trebuit sa dea eficienta culpei comune a inculpatului si a victimei, printr-o reflectare corespunzatoare in considerentele sentintei atacate si solutia pronuntata pe latura penala si pe latura civila, prin stabilirea unei pedepse cu inchisoarea intr-un cuantum mai mic, ca si prin reducerea intinderii despagubirilor materiale si morale, proportional cu gradul de culpa al fiecarei parti.

Considerand ca prin incalcarea de catre inculpat a prevederilor art.54 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 si art.128 alin.2 din Regulamentul sau de aplicare si de catre victima a prevederilor art.72 alin.1 si 3 din O.U.G. nr.195/2002 si art.128 alin.1 lit. d din Regulamentul sau de aplicare, procentul de culpa a fiecarei parti in producerea evenimentului de circulatie este de 50%, Curtea urmeaza a da eficienta aceastei imprejurari in solutionarea apelului declarat de inculpat.

Astfel, sub un prim aspect, Curtea observa ca inculpatul a uzat de procedura de judecata simplificata, prevazuta de art.375 Cod procedura penala, caz in care devin aplicabile prevederile art. 396 alin.10 Cod procedura penala, care impun reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime, in cazul inchisorii. Prin urmare, observand procentul de culpa al inculpatului in comiterea faptei, imprejurarile producerii accidentului de circulatie si conduita sincera de pe intreaga durata a procesului penal, Curtea urmeaza a micsora pedeapsa aplicata inculpatului pana la limita redusa cu o treime, care, in cazul infractiunii prevazute de art.192 alin.1,2 Cod penal, este aceea de 1 an si 4 luni inchisoare, prin reducerea limitei initiale de 2 ani. In stabilirea pedepsei de 1 an si 4 luni inchisoare, instanta de apel observa si imprejurarile atipice ale accidentului de circulatie, care a avut loc in contextul efectuarii unei manevre imprudente de mers inapoi, conducatorul auto fiind surprins de aparitia victimei pe carosabil, dar si de faptul ca aceasta nu s-a asigurat corespunzator.

In al doilea rand, retinerea culpei comune in producerea accidentului de circulatie trebuie sa isi gaseasca reflectarea in stabilirea cuantumului despagubirilor care, in cazul de fata urmeaza a fi stabilite proportional culpei de 50% a inculpatului in producerea evenimentului. Distinct de acest aspect, interventia Curtii in stabilirea intinderii despagibirilor este insa determinata si de necesitatea ca sumele acordate sa nu devina sursa unei imbogatiri excesive.

In legatura cu daunele materiale acordate, Curtea constata ca la dosarul cauzei nu au fost produse probe directe care sa ateste intinderea despagubirilor acordate cu acest titlu, declaratiile martorilor furnizand indicii in legatura cu avansarea unor cheltuieli prilejuite de evenimentele de inmormantare si pomenire ulterioara, specifice ritualurilor crestinesti. Tinand seama ca martorul [...] nu a putut indica intinderea acestor sume, iar declaratiile partilor civile nu sunt sustinute de nici un alt mijloc de proba, Curtea apreciaza ca sustinerii potrivit careia cele doua parti ar fi avansat in total suma de 38.500 euro nu i se poate da eficienta, in lipsa oricaror documente care sa o confirme. Avand in vedere caracterul de notorietate al cheltuielilor avansate cu acest titlu, Curtea apreciaza, in echitate, ca suma de 20.000 lei in favoarea fiecarei parti civile reprezinta o justa dezdaunare, aceasta urmand a fi redusa potrivit procentului de culpa la 10.000 lei, o astfel de suma fiind una rezonabila, in contextul inexistentei unor probe care sa o ateste in mod nemijlocit.

In legatura cu daunele morale ce se solicita a fi modificate, Curtea reaminteste ca acestea sunt consecinte de natura nepatrimoniala cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, a caror reparare urmeaza regulile raspunderii civile delictuale.

In teorie, daunele morale au fost clasificate dupa mai multe criterii, printre acestea numarandu-se atat suferintele psihice determinate de durerea fizica, provocata in mod direct prin leziunile produse in planul integritatii corporale si care nu pot fi incluse in categoria daunelor materiale, dar si cele determinate de trairile emotionale negative, cum sunt cele ce decurg din socul evenimentelor resimtite, starea de disconfort specifica unui tratament medical de durata, prejudiciul de imagine, sentimentele dobandite de victima de pe urma unei situatii de inferioritate capatate in raport cu restul semenilor sai si altele.

Referitor la daunele morale, s-a aratat in jurisprudenta si doctrina ca nu se poate pune problema evaluarii lor precise in bani, in adevaratul sens al cuvantului, dar aceasta imprejurare nu il poate impiedica pe judecator, ca, prin apreciere, sa stabileasca nivelul despagubirilor care, in circumstantele unui caz, ar putea constitui o reparatie suficienta.

Procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echitatii, care exprima cerinta ca indemnizatia sa reprezinte o justa si integrala dezdaunare a persoanei vatamate si nu o imbogatire a acesteia, dar nici o amenda excesiva pentru persoana responsabila de repararea prejudiciului nepatrimonial.

In termenii Conventiei Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca persoana vatamata sa primeasca o satisfactie justa si echitabila pentru prejudiciul moral suferit.

In aceste conditii, in aprecierea rezonabilitatii sumelor acordate cu titlu de daune morale trebuie avut in vedere contextul social si cel economic, nivelul general de trai al comunitatii, intrucat doar prin raportare la perceptia generala privind importanta unor venituri se poate aprecia daca o anumita suma poate constitui o reparatie echitabila.

In acelasi timp, institutia daunelor morale constituie si o reprobare morala a faptei ilicite, intrucat cel care a savarsit-o trebuie sa raspunda atat pe plan social prin executarea sanctiunilor penale, cat si pe plan individual, prin repararea prejudiciului existent in patrimoniul persoanei vatamate. De aceea, intre reactia penala a statului si sanctiunile intervenite in plan civil trebuie sa existe si o oarecare corespondenta, chiar daca principiul aplicabil in aceasta materie este cel al repararii integrale a prejudiciului, pentru ca in caz contrar exista riscul ca aceste sume sa fie deturnate de la finalitatea ce le-a fost recunoscuta, constituind sursa unei imbogatiri nelegitime.

Plecand de la cele aratate mai sus, Curtea apreciaza ca sumele acordate cu acest titlu partilor civile sunt excesive ca intindere, fapt ce impune reducerea lor pana intr-un cuantum care sa reprezinte o compensatie baneasca care sa nu reprezinta nici sursa unei imbogatiri nelegitime, dar si nici izvorul unei reparatii simbolice.

In stabilirea intinderii despagubirilor, Curtea reaminteste ca, spre deosebire de daunele materiale, despagubirile morale nu sunt conditionate de existenta unor probatoriu foarte riguros, putand fi cuantificate si pe baza unor evaluari proprii ale instantei, tinand seama de suferintele fizice sau morale provocate de fapta inculpatului, si putand fi acordate chiar daca partea civila nu a administrate probe pentru a le dovedi.

In mod firesc, ele pot fi cenzurate de catre instanta, fiind necesara motivarea intinderii lor in cazul admiterii, in functie de anumite criterii, dar indiferent de sumele acordate, acestea trebuie sa ofere victimei o anumita satisfactie pentru usurarea suferintelor indurate sau pentru a diminua intrucatva frustraile traite de victima prin pierderea celor apropiati.

In orice situatie, aceste sume trebuie sa fie rezonabile si sa raspunda acelor nevoi de despagubire efectiva, urmand a fi supuse unor criterii de apreciere legate de varsta victimei, de legaturile afective avute cu sotia si rudele apropiate, de intinderea in timp a acestor legaturi si de speranta de viata a defunctului ce influenteaza pe viitor o astfel de legatura.

De aceea, intinderea sumelor acordate cu acest titlu urmeaza a fi redusa, proportional gradului de culpa al inculpatului in producerea accidentului de circulatie, mentinerea acestor daune in cuantumul stabilit riscand sa nu asigure o justa reparatie a acestui gen de prejudicii, ci sa conduca la o impovarare a celor obligati la plata.

In exprimarea acestei concluzii, Curtea are in vedere ca forma de vinovatie sub imperiul careia autorul faptei actioneaza nu poate fi nici ea ignorata, pentru ca atat reactia in plan penal, cat si reactia in plan civil din partea statului trebuie sa fie una echilibata si proportionala gravitatii faptei, o sanctiune civila extrem de severa fata de cei obligati la plata neputand fi acceptata, laolalta cu o sanctiune penala nu la fel de grava prin consecintele produse in planul libertatii persoanei.

Numai astfel se realizeaza finalitatea si functia reparatorie a despagubirilor morale, prin limitarea lor la o suma care sa reprezinte o satisfactie echitabila pentru victimele accidentelor rutiere, mai precis prin stabilirea in concret a unui cuantum al acestor despagubiri care sa nu le deturneze de la scopul recunoscut prin lege si practica judiciara, spre a nu deveni sursa unui folos material injust.

Precum retine si practica judiciara, procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echitatii care exprima cerinta ca indemnizatia sa reprezinte o justa si integrala dezdaunare a partii vatamate si nu o imbogatire a acesteia, dar nici o amenda excesiva pentru persoana responsabila de repararea prejudiciului, astfel ca, la aprecierea rezonabilitatii sumei acordate cu titlu de daune morale, trebuie sa se aiba in vedere contextul social-economic si nivelul general de trai al comunitatii, intrucat doar prin raportare la perceptia generala privind importanta unor venituri se poate aprecia in ce masura o anumita suma poate constitui o reparatie echitabila.

In lumina celor aratate, Curtea va fixa intinderea sumei cuvenite fiecarei parti civile la

1. lei, iar prin efectul reducerii acestei sume la 60.000 lei, potrivit gradului de culpa de 50% al victimei si inculpatului in producerea accidentului rutier, va obliga partea responsabila civilmente la plata a cate 60.000 lei catre fiecare din partile civile.

In acest fel, in cazul ambelor prejudicii supuse reparatiei in procesul penal, Curtea va da eficienta dispozitiilor de generala aplicare ale art.1371 Cod civil, potrivit carora, in cazul in care victima a contribuit cu intentie sau din culpa la cauzarea ori la marirea prejudiciului sau nu le-a evitat, in tot sau in parte, desi putea sa o faca, cel chemat sa raspunda va fi tinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. Totodata, prin reformarea laturii civile a cauzei, Curtea va remedia si eroarea materiala strecurata in cuprinsul dispozitivului sentintei atacate, care face trimitere, in mod inexact, la o denumire gresita a partii responsabile civilmente obligate la plata, cu toate ca atat in partea introductiva a incheierii de dezbateri, cat si in considerentele hotararii denumirea acesteia este mentionata corect ca fiind [...]

In ceea ce priveste apelul declarat de partea responsabila civilmente, Curtea urmeaza a-l respinge ca tardiv formulat, in lumina dispozitiilor art.410 alin.1 Cod procedura penala, potrivit carora pentru procuror, persoana vatamata si parti, termenul de apel este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel si curge de la comunicarea copiei minutei. In cazul de fata, termenul de apel de 10 zile se considera depasit, in conditiile in care minuta sentintei penale atacate a fost comunicata partii interesate la data de 29 martie 2018, astfel cum reiese din dovada existenta in dosarul de apel, iar din dovada atasata cererii de apel rezulta ca acesta a fost depus la data de 11.04.2018.

Aceeasi sanctiune a tardivitatii nu poate insa opera cu privire la apelul declarat de partile civile, care a fost depus prin posta la data de 10.04.2018, in conditiile in care fata de partile civile procedura de comunicare a minutei s-a realizat tot pe 29 martie 2018, numai ca ultima zi a termenului, fiind initial intr-o zi nelucratoare, aceea de 10 aprilie 2018, s-a prelungit pana in ziua lucratoare imediat urmatoare, potrivit art.269 alin.4 Cod procedura penala.

In lumina considerentelor aratate, Curtea, in baza art.421 pct.2 lit. a Cod de procedura penala, va admite apelul declarat de apelantul inculpat [...] impotriva sentintei penale nr.331/21.03.2018 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul penal nr.14199/212/2017.

In baza art.423 Cod procedura penala, va desfiinta in parte sentinta penala atacata si, rejudecand, va reduce pedeapsa aplicata inculpatului [...], pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.192 alin.1,2 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedura penala, de la 2 ani inchisoare la 1 an si 6 luni inchisoare.

Va reduce cuantumul daunelor materiale acordate partilor civile de la cate 50.000 lei la

1. lei, precum si cuantumul daunelor morale de la cate 200.000 lei la 60.000 lei si va obliga partea responsabila civilmente S.C. [...] la plata a cate 10.000 lei, cu titlu de daune materiale si

1. lei, cu titlu de daune morale catre fiecare din partile civile [...] si [...].

Va inlatura din cuprinsul sentintei atacate dispozitiile contrare deciziei penale de fata si va mentine restul dispozitiilor, inclusiv cele privind aplicarea art.91 si urmatoarele Cod penal, fata de inculpatul [...].

In baza art.421 pct.1 lit. b Cod de procedura penala, va respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantele parti civile [...] si [...] impotriva aceleiasi sentinte penale.

In baza art.421 pct.1 lit. a Cod de procedura penala, va respinge ca tardiv formulat apelul declarat de apelanta parte responsabila civilmente S.C. [...] impotriva aceleiasi sentinte penale.

In baza art.275 alin.2 Cod de procedura penala, va obliga apelantele parti civile si apelanta parte responsabila civilmente la plata a cate 300 lei, cu titlu de cheltuieli juidiciare catre stat.

In baza art.275 alin.3 Cod de procedura penala, cheltuielile judiciare avansate in apelul inculpatului vor ramane in sarcina statului.

Decizia penala nr. 541/P/07.05.2018 Judecator redactor Ciprian Coada