Testamentul autentic

Testamentul autentic

1. Noţiune şi reglementare

Testamentul făcut pe teritoriul ţării este autentic dacă, prin încheiere, a fost învestit, în condiţiile prevăzute de lege pentru autentificarea înscrisurilor, cu formă autentică de către notarul public (art.860 C.civ şi art.65 din Legea 36/1995).

2. Avantaje şi inconveniente

Testamentul autentic prezintă avantajele:

- în această formă pot testa şi persoanele care nu pot să scrie sau să citească sau persoanele care din cauza boli sau alte cauze nu pot semna;

- contestarea testamentului autentic este mai anevoioasă, actul autentificat are autoritate publică, iar conţinutul actului este verificat de notar pentru a nu cuprinde clauze contrare legii sau bunelor moravuri ori clauze neclare de natură a genera procese inutile;

- testamentul se bucură de forţa probantă a actelor autentice, sarcina dovezii revenind celui care-l contestă;

- un exemplar original se păstrează în arhiva biroului notarial, astfel încât nu poate fi sustras, dosit sau distrus de persoanele interesate;

- dacă testamentul dispare se poate obţine cu uşurinţă un duplicat.

Testamentul autentic prezintă următoarele dezavantaje:

- presupune anumite cheltuieli şi pierdere de timp pentru îndeplinirea formalităţilor de autentificare;

- nu asigură secretul dispoziţiilor de ultimă voinţă (inconvenient existent doar teoretic).

Testamentul autentic

3. Autentificarea testamentelor

Autentificarea testamentelor făcute pe teritoriul ţării este de competenţa exclusivă a notarilor publici.

Teritorial competenţa de autentificare a testamentelor este generală.

Testamentul care urmează a fi autentificat poate să fie redactat, după indicaţiile şi voinţa testatorului, de către notarul public sau de testator sau, la cererea testatorului, chiar de un terţ.

Autorul nu poate fi reprezentat la autentificare, el trebuind să fie prezent fie la sediul biroului notarial, fie la domiciliul sau reşedinţa sa, sau în alt loc (spital, penitenciar etc.).

Testamentul va fi întocmit în limba română, sau la cererea justificată a testatorului notarul public poate autentifica testamentul întocmit într-o altă limbă pe care o cunoaşte sau după ce aluat cunoştinţă de cuprinsul lui prin interpret.

Autentificarea se constată prin încheierea de autentificare care va cuprinde toate elementele prevăzute de lege.

Dacă condiţiile de autentificare nu sunt îndeplinite şi testatorul stăruie în cerere, notarul public dă, în termen de 5 zile de la data înregistrării cererii, o încheiere de respingere motivată, care poate fi atacată la judecătorie.

Dacă testamentul nu a fost autentificat cu respectarea prevederilor legale, sancţiunea este nulitatea absolută. Însă actul nul ca testament autentic poate valora testament olograf dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru acesta.

4. Forţa probantă

Testamentul autentic face dovada deplină până la înscrierea în fals în ceea ce priveşte constatările personale ale notarului public făcute prin propriile sale simţuri, în limita atribuţiilor conferite de lege şi menţionate în încheierea de autentificare.

Declaraţiile testatorului fac dovada numai până la proba contrară. Tot astfel pot fi combătute constatările făcute de notar, chiar personal, dar în afara atribuţiilor legale.

Obtine sprijin juridi accesand pagina Avocati.