Tăinuirea

Tăinuirea

 

Conform art.270 Cod Penal, primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor.

Tăinuirea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.

Obiect

• Obiect juridic special: relațiile sociale privitoare la înfăptuirea justiției şi cele privind protecția patrimoniului;
• Obiect material: bunul sau bunurile provenite din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Subiectul

• Subiectul activ: orice persoană;
• Proprietarul bunului poate fi subiect activ atunci când tăinuieşte bunurile provenite din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, comisă împotriva posesorului sau a detentorului legitim;
• Participația penală este posibilă în toate formele;
• Subiectul pasiv principal: statul;
• Subiectul pasiv secundar: persoana față de care s-a comis fapta prevăzută de legea penală.

Latura obiectivă

• Elementul material poate consta în:
• Primirea unui bun provenit din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală (tăinuitorul este detentor precar);
• Dobândirea unui bun rezultat din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală (tăinuitorul dobândeşte bunul în proprietate);
• Transformarea unui bun provenit din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală (tăinuitorul modifică bunul pentru a îngreuna recunoaşterea acestuia);
• Înlesnirea valorificării unui bun rezultat din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală (tăinuitorul îndeplineşte acte pentru facilitarea înstrăinării bunului).
• Urmarea imediată: starea de pericol pentru înfăptuirea justiției;
• Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Latura subiectivă

• Intenție directă;
• Nu prezintă importanță scopul sau mobilul cu care a fost comisă fapta;
• Este necesar ca tăinuitorul să fi cunoscut că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia.

Tentativa

• Actele de pregătire sunt posibile, dar neincriminate;
• Tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte.

Consumarea şi epuizarea

• Fapta se consumă în momentul primirii, dobândirii, transformării sau înlesnirii valorificării unui bun provenit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală;
• Poate avea formă continuată, caz în care se epuizează odată cu efectuarea ultimului act de executare.

Pedeapsa

• Se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă;
• Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de autor;
• Cauza specială de nepedepsire: tăinuirea săvârșită de un membru de familie nu se pedepseşte.

Elemente de procedură

• Acțiunea penală se pune în mişcare din oficiu.