Suspendarea sub supraveghere a pedepsei. Caracterul obligatoriu al dispozitiilor art.92 alin.3 cod penal.
Aplicarea pedepselor complementara si accesorie.

 

 

Index tematic:  Codul penal

 

Legislatie relevanta :  

- art.65alin.3, art.67 alin.2 si art.68 cod penal

- art.92 alin.3 cod penal

- art.288 cod penal

 

Rezumatul problemei de drept:

In cazul pedepsei neprivative de libertate, cu suspendare sub supraveghere, interzicerea exercitarii unor drepturi se aplica exclusiv ca pedeapsa complementara si se executa efectiv incepând de la aceeasi data, a ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.

Modalitatea de executare a pedepsei accesorii, atunci când ea este aplicata de instanta de judecata, este stabilita de art.65 alin.3 cod penal care prevede explicit ca se executa din momentul ramânerii definitive a hotarârii de condamnare si pâna când pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata executata.

Rezulta deci din interpretarea coroborata a acestor doua texte legale sus-citate ca numai in cazul pedepsei principale privative de libertate se aplica pedeapsa accesorie si se executa cu incepere de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare si pâna când pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata executata, caci in cazul pedepsei neprivative de libertate, cu suspendare sub supraveghere, interzicerea exercitarii unor drepturi se aplica exclusiv ca pedeapsa complementara si se executa efectiv incepând de la aceeasi data, a ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.

 

Identificare:

           
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie

           
Decizia penala nr. 1300 din 20 noiembrie 2017

 

 

              Prin sentinta penala nr.1957 din 21 iulie 2017 pronuntata de judecatorie a fost condamnat inculpatul R
.
A.C
.
pentru savârsirea infractiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influenta bauturilor alcoolice, prev. de art.336 alin.1 cod penal rap. la art. 396 alin. 2,10 cod proc. pen.,  la pedeapsa de 8 luni inchisoare si pentru savârsirea infractiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de catre o persoana careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata,   prev. de art. 335 alin. 2 cod penal rap. la 396 alin. 2, 10 cod proc. pen., la pedeapsa de

6 luni inchisoare.

Au fost contopite cele doua pedepse, inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 luni inchisoare, la care s-a adaugat sporul de 1/3 din  pedeapsa de 6 luni inchisoare  rezultând pedeapsa finala de 10 luni inchisoare.

 In baza art.91, 92 s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere 2 ani de la ramânerea definitiva a hotarârii.

 Inculpatului i-au fost impuse masuri de supraveghere si obligatia de a presta munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada de 60 de zile.

 Totodata, prin sentinta inculpatului i-au fost aplicate pedepsele accesorie si complementara constând in interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 66 alin.1, lit. a si b cod penal, conform art.65 si respectiv art.68 din acelasi cod.

Analizând materialul probator administrat in cauza numai pe parcursul urmaririi penale,  fiindca inculpatul a inteles sa se prevaleze de procedura recunoasterii invinuirii instanta de fond a stabilit ca cele doua fapte penale savârsite de inculpat exista, constituie infractiuni si au fost savârsite in concurs real de infractiuni conform art.38 alin.1 cod penal-ambele cu forma de vinovatie prevazuta de lege.

           Impotriva acestei sentinte, in termen legal  a declarat apel Parchetul de pe lânga judecatorie sustinând ca este afectata legalitatea acesteia deoarece pe de o parte, instanta de fond a omis aplicarea dispozitiilor art.93 alin.2 cod penal in sensul ca era obligatorie impunerea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute de acest text legal iar pe de alta, ca pentru niciuna dintre cele doua infractiuni ce compun acuzatia penala, legiuitorul nu a prevazut aplicarea obligatorie si a pedepsei complementare in conformitate cu art.67 alin.2 cod penal, evocat de judecatorul fondului pentru a justifica interzicerea exercitarii drepturilor prevazute de art.66 alin.1, lit a si b  din acelasi cod.

In plus, apelantul-parchet a mai invocat si lipsa indicarii a doua institutii din comunitate in cadrul carora, la alegerea serviciului de probatiune, trebuie executata munca neremunerata in folosul comunitatii.

            
Curtea de apel, verificând sentinta primei instante in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale care au incidenta in cauza precum si sub toate aspectele  de fapt si de drept conform art.417 alin.2 cod proc. pen., a constatat ca este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

Sub un prim aspect, nu pot fi contestate starea de fapt si imprejurarile concrete in care au avut loc cele doua fapte savârsite de inculpatul R. A. C. in noptile de 5 octombrie 2015, când in jurul orelor 01.20, a condus autoturismul marca Opel Astra, proprietatea sa, pe D. N.1 (E60) in satul P., comuna G., Jud. P., având in sânge o alcoolemie peste limita de 0,80 g./l. alcool pur in sânge (1,15 g. %
o
, la momentul prelevarii mostrei biologice, respectiv  la orele 02.00) si la 25 decembrie 2015, când in jurul orelor 04.40, a condus acelasi autoturism  pe D. N. 1

(E60) in localitatea P.M., având suspendata exercitarea dreptului de a conduce datorita primei fapte, in conditiile in care inculpatul a fost depistat in flagrant in ambele ocazii, de catre agentii politiei rutiere conform proceselor verbale aflate (...) in dosarul de urmarire penala.

Aceste fapte, care au fost recunoscute de inculpat atât prin declaratiile date in cursul urmaririi penale cât si in fata judecatorului fondului constituie infractiunile prevazute si pedepsite de art. 336 alin. 1

cod

penal si art.335 alin.2 cod penal si au determinat prima instanta sa stabileasca raspunderea penala si sa dispuna condamnarea sa.

Verificând motivele de apel, Curtea a constatat sub un prim aspect ca intr-adevar, dispunând suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 10 luni inchisoare conform art.91 alin.1 cod penal,  prima instanta avea indatorirea de a stabili in sarcina inculpatului masurile de supraveghere prevazute de art.93 alin.1 lit. a-e cod penal precum si cel putin una dintre cele 4 obligatii inscrise in alineatul 2 al aceluiasi articol-fiindca toate acestea au caracter obligatoriu imperativ iar nu facultativ supletiv, astfel cum rezulta explicit din prevederile art.92 alin.3 din acelasi cod asa incât neaplicarea cel putin a uneia dintre obligatiile de: a urma un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala; de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate; de a se supune masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala ori de a nu parasi teritoriul României fara acordul instantei-reprezinta un aspect de nelegalitate ce urmeaza a fi indreptat prin admiterea ca fiind fondata a primei dintre criticile apelantului-parchet.

Sub un alt aspect, se confirma imprejurarea invocata de asemenea de apelantul-parchet ca pentru niciuna dintre cele doua infractiuni deduse judecatii, legiuitorul nu a prevazut pedepse complementare atunci când a stabilit regimul sanctionator al faptelor reglementate de art.336 alin.1 cod penal si art.335 alin.2 cod penal ceea ce face ca dispozitiile art.67 alin.2 din acelasi cod potrivit cu care aplicarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsa pentru infractiunea savârsita, sa fi fost gresit considerate a fi incidente in cauza astfel incât se impune inlaturarea pedepsei complementare aplicate inculpatului de prima instanta pe o durata de 2 ani calculata de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare, asa cum prevede art.68 alin.1 lit. b cod penal.

In opinia Curtii, desi nu a constituit critica in apelul exercitat de parchet, si pedeapsa accesorie aplicata inculpatului R. A. C., constând in interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 66 alin.1, lit. a si b  din acelasi cod este gresita si drept urmare va fi, de asemenea, inlaturata din sentinta atacata deoarece in cazul suspendarii sub supraveghere a pedepsei, nu se aplica pedepse accesorii câta vreme legiuitorul noului cod penal a stabilit prin art.68 alin.1 lit. a-c, modalitatea de executare efectiva a pedepsei complementare iar in alineatul 3 al acestui articol a reglementat modalitatea de executare a pedepsei complementare in situatia revocarii suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.

Astfel,art.68 alin.1 lit. b cod penal prevede ca executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi se executa de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Modalitatea de executare a pedepsei accesorii, atunci când ea este aplicata de instanta de judecata, este stabilita de art.65 alin.3 cod penal care prevede explicit ca se executa din momentul ramânerii definitive a hotarârii de condamnare si pâna când pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata executata.

Rezulta deci din interpretarea coroborata a acestor doua texte legale sus-citate ca numai in cazul pedepsei principale privative de libertate se aplica pedeapsa accesorie si se executa cu incepere de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare si pâna când pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata executata, caci in cazul pedepsei neprivative de libertate, cu suspendare sub supraveghere, interzicerea exercitarii unor drepturi se aplica exclusiv ca pedeapsa complementara si se executa efectiv incepând de la aceeasi data, a ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.

Drept consecinta, in lipsa unei dispozitii legale prin care legiuitorul sa stabileasca modalitatea in care s-ar executa pedeapsa accesorie aplicata alaturi de o pedeapsa pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere, instanta de judecata nu are un fundament juridic legal care sa o justifice.

In plus, executarea ambelor pedepse: complementara si accesorie incepând de la aceeasi data, a ramânerii definitive a hotarârii de condamnare nu poate fi explicata logico-juridic câta vreme pentru cea dintâi perioada interdictiei exercitarii unor drepturi este cuprinsa intre 1-5 ani conform art.66 alin.1 cod penal, iar in cazul celei de a doua, dureaza pâna la executarea integrala sau considerarea ca executata a pedepsei.

In egala masura, spre deosebire de reglementarea anterioara, in cazul suspendarii conditionate a exercitarii pedepsei, conform art. 81 cod penal 1968, legiuitorul stabilise imperativ si explicit ca se suspenda si aplicarea pedepsei accesorii, conform art.71 alin. 5 cod penal 1968, caci aceasta opera de drept, in puterea legii, chiar si daca nu era aplicata efectiv de instanta de judecata.

In prezent, dupa 1 februarie 2014 o astfel de dispozitie nu mai exista tocmai pentru ca pedeapsa accesorie nu se aplica si nu se executa in cazul suspendarii sub supraveghere.

Ceea ce legiuitorul a reglementat prin art.65 alin.1 cod penal, folosit ca argument pentru a aplica pedeapsa accesorie atunci când instanta aplica si pedeapsa complementara in ipoteza suspendarii sub supraveghere a pedepsei principale, in realitate reprezinta continutul drepturilor interzise efectiv caci denumirea marginala a acestei norme este”Continutul si modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitarii unor drepturi” astfel ca alin.1 vizeaza continutul iar alin.2 si 3 modul de executare al acestei pedepse si drept urmare norma de la alin.1 are, in opinia curtii, semnificatia de a obliga instanta de judecata sa asigure identitatea de continut intre drepturile civile interzise ca pedeapsa complementara cu cele interzise ca pedeapsa accesorie( art.66 alin.1 lit. a, b si d-o) atunci când pedeapsa principala este privativa de libertate(sau detentiunea pe viata).

Nici ipoteza ca ar fi necesara si justificata aplicarea pedepsei accesorii pe lânga pedeapsa principala cu suspendare sub supraveghere, pentru situatia revocarii beneficiului suspendarii sub supraveghere in cazurile prevazute de art.96 cod penal, nu constituie un argument legal deoarece pedeapsa accesorie nu se mai aplica automat, de drept, o astfel de restrângere generala si nediferentiata, indiferent de durata pedepsei principale si fara sa tina seama de gravitatea faptei si de circumstantele concrete ale fiecarui caz, constituind incalcarea art.3 din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, fiind incompatibila cu acesta, conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (
hotarârea pronuntata de Marea Camera la 6 octombrie 2005 in cauza Hirst impotriva Marii Britanii-nr. 2
) ce a determinat modificarea legislativa a codului penal anterior care a transformat pedeapsa accesorie obligatorie intr-una cu caracter facultativ  inca cu mult inainte de 1 februarie 2014..

Acestor argumente li se adauga imprejurarea ca in codul penal intrat in vigoare la 1 februarie 2014, este incriminata prin art.288, ca infractiune distincta sub denumirea” Neexecutarea sanctiunilor penale” fapta de sustragere de la executarea sau neexecutarea conform legii, a unei pedepse complementare ori accesorii sau a masurilor de siguranta (...) de catre persoana fizica fata de care s-au dispus aceste sanctiuni, fiind pedepsita cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda, daca nu constituie o fapta mai grava.

In aceste conditii, a aplica unui inculpat condamnat la o pedeapsa cu suspendare sub supraveghere, atât pedeapsa complementara cât si pedeapsa accesorie ce se executa de la aceeasi data-a ramânerii definitive a hotarârii de condamnare-si in lipsa unei prevederi legale care sa permita instantei aplicarea unei astfel de pedepse inseamna nu doar o pedeapsa nelegala ci a-l plasa in situatia de a nu putea sa o execute in mod obiectiv (pe oricare dintre ele) fiind simultane, ceea ce semnifica comiterea infractiunii sus-citate.

Pentru toate considerentele care preced, Curtea a admis apelul declarat de parchet.

 

Autorul sintezei,

Judecator Simona Petruta Buzoianu