Subventii primite de la bugetul local pentru energie termica. T.V.A. aplicabila

 

Index tematic:  Contencios fiscal

 

Legislatie relevanta :  art.137 alin.1 lit. a din Codul fiscal

 

Rezumatul problemei de drept:

Subventiile acordate de la bugetul local care au ca scop suportarea diferentei dintre pretul de achizitie a energiei termice de la furnizori si pretul de livrare a acesteia catre populatie se includ in baza de impozitare, potrivit dispozitiilor art.137 alin.1 lit. a din Codul fiscal, si deci sunt purtatoare de T.V.A.

 

Identificare:

          
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia a II - a Civila, de contencios administrativ si fiscal

Decizia  nr.1443  din 12 septembrie 2017

 

 

Prin sentinta nr.790/29.12.2016  pronuntata de Tribunalul B. s-a respins ca neintemeiata contestatia formulata de reclamanta RAM B, in contradictoriu cu pârâtele AJFPB si DGRFPG.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta RAM B.

Prin decizia nr. 1443 din 12.09.2017 Curtea de Apel Ploiesti a respins  recursul ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit raportului de inspectie fiscala nr. F-BZ …./09.01.2015, in baza caruia a fost emisa decizia de impunere nr. F-BZ …/09.01.2015 de catre A.J.F.P. B. – Activitatea de inspectie Fiscala, s-a stabilit suplimentar in sarcina de plata a reclamantei o taxa de valoare adaugata in suma de  953.431 lei si accesorii in suma de 13.822 lei, sume contestate de catre aceasta.

RAM B. are ca principal obiect de activitate servicii de transport  si distributie a energiei termice preluate de la producatorul SC EE SA B. si furnizarea in regim de termoficare catre populatia municipiului B., facturând la un pret de vânzare inferior pretului de  achizitie de la furnizorul SC EE SA B.

S-a mai retinut ca, in perioada verificata, reclamanta a incasat subventii de la bugetul  local pentru acoperirea diferentei dintre pretul de achizitie a energiei termice preluate de la furnizorul – producator (SC EE SA B.), si pretul de livrare a acesteia catre populatia municipiului B. prin asociatiile de proprietari.

Prin urmare, in perioada verificata, organele de control au constatat ca reclamanta a livrat energie termica populatiei municipiului B. la un pret inferior celui practicat de producatorul SC EE SA B., iar diferenta dintre pret si cel impus de autoritate a fost acoperit prin subventii acordate de la bugetul local al municipiului B.

Subventiile insa au fost gresit considerate de petenta ca fiind scutite de TVA, iar decontul intocmit de RAM B.  nu a prevazut in subventie si taxa pe valoarea adaugata.

Scopul subventiilor acordate de la bugetul local a fost acoperirea diferentei dintre pretul de producere, transport, distributie si furnizare a energiei electrice livrate populatiei si preturile locale de facturare a energiei termice furnizate populatiei prin sistemul centralizat.

In momentul incasarii subventiei de la bugetul local, RAM B. avea obligatia colectarii TVA, deoarece subventiile incasate de regie sunt legate de pretul energiei termice livrata populatiei, potrivit art.137 alin.1 lit. a din Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare, motiv pentru care organele de inspectie fiscala, au stabilit TVA colectata in suma de 953.431 lei aferenta subventiei in suma de 3.972.629 lei.

In drept, cauzei ii sunt aplicabile disp.art.137 alin.1 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal coroborate cu pct.18(1), lit. a si b, HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Ca urmare, petenta a considerat gresit ca subventiile sunt scutite de TVA, respectiv partea suportata de la bugetul local, decontul intocmit de aceasta nu a cuprins in subventia solicitata si TVA aferenta, ceea ce a condus la incalcarea de catre aceasta a prevederilor legale, anterior precizate.

Prin urmare, fata de regimul juridic al subventiei acordate, respectiv diferenta dintre pretul de achizitie a energiei termice de la furnizor si pretul de livrare a acesteia catre populatia municipiului B. si fata de incidenta dispozitiilor legale mai sus mentionate, sentinta recurata este legala, fiind data cu aplicarea corecta a normelor de drept material, aceasta cuprinzând motivele pe care se intemeiaza, nefiind contradictorii ori straine de natura cauzei.

Astfel, prima instanta a dat eficienta inscrisurilor depuse la dosar, iar la situatia de fapt corect retinuta a aplicat normele de drept in vigoare.

Sustinerea reclamantei in sensul ca sumele primite de la bugetul municipiului B. ar fi  ajutoare de stat, acordate potrivit dispozitiilor OG 36/2006 si Ordinului MAI, MFP nr.2917/2009, iar nu subventii este gresita.

Ca atare, temeinic si legal instanta de fond nu a retinut sustinerea reclamantei ca, potrivit careia dispozitiile art. 137 alin. 1, din Legea nr. 571/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, respectiv a prevederilor HG nr. 44/2004, pct. 18 alin. 1, au fost aplicate gresit de organul fiscal, ca ar fi aplicabile dispozitiile art. 9 din OG nr. 36/2006 si Ordinului MAI, MFP nr. 2917/2009 si ca sumele primite de la bugetul municipiului B. ar fi ajutoare de stat acordate potrivit acestor dispozitii legale, iar nu subventii cum corect a retinut organul fiscal in actul de control.

Astfel, chiar in conventia de plata nr.17941/5.07.2017 incheiata intre RAM B. si UAT Municipiul B., se precizeaza ca suma de 953431 lei imputata reclamantei, reprezinta TVA la subventia pentru furnizarea energiei termice catre populatie.

Cu privire la solutia pronuntata prin decizia nr. 3290/2014 de Curtea de Apel Ploiesti,   s-a retinut ca obiectul, cauza si partile sunt diferite, obiectul fiind anularea unei incheieri a CCB, iar partile sunt reclamanta RAM B. si pârâta CCB, in timp ce, in cauza dedusa judecatii, instanta a fost investita  cu un litigiu referitor la aplicarea legislatiei fiscale.

Concluzionând, Curtea a retinut  ca, atâta timp cât subventia este legata direct de pretul de livrare si s-a beneficiat de acesta, rezulta ca sunt aplicabile dispozitiile art. 137 alin.1 lit. a din Codul fiscal, trebuia calculata TVA, iar obligatia colectarii TVA, fata de caracterul imperativ al dispozitiilor legale, este independenta de motivul de recurs invederat de intimata-reclamanta, respectiv ca nu a fost evidentiata TVA de catre Consiliul Local B., cu ocazia furnizarii subventiei.

 

 

 

Autorul sintezei,

Judecator Rodica Dubosaru