Infractiunea de abuz in serviciu, respingerea apelului. Neindeplinirea conditiei privind incalcarea legislatiei primare

 

 

Index tematic:  Fapte de coruptie

 

Legislatie relevanta :  

art.13

²

din Legea nr.78/2000,  rap. la  art.297 alin.1 C.pen.;

Decizia nr.405/15.06.2006 a Curtii Constitutionale

 

Rezumatul problemei de drept:

Potrivit art.297 alin.1 C.pen., „Fapta functionarului public care in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii drepturilor de a ocupa o functie publica”.

          Conform art.13

²

din Legea nr.78/2000,”In cazul infractiunilor de abuz in serviciu sau de uzurparea functiei daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime”.

 

Identificare:

            
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie

Decizia penala nr.1415 din 18 decembrie  2017

   

Prin sentinta penala nr.126 din 2 noiembrie 2016 pronuntata de Tribunalul B., in baza art.396 al.5 C.pr.pen. raportat la art.16 al.1 lit.b C.pr.pen., a fost achitat inculpatul M.C.I., sef al Serviciului Logistic din cadrul Inspectoratului de Politie Judetean B. cu gradul profesional de comisar sef de politie, pentru savârsirea infractiunii de abuz in serviciu
daca functionarul public a obtinut pentru altul un folos necuvenit
, prevazuta de art.13 ind

²

din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 C.pen., intrucât fapta nu este prevazuta de legea penala.

In temeiul art.396 al.5 C.pr.pen. raportat la art.16 al.1 lit.b C.pr.pen., a fost achitat inculpatul C.D., ofiter specialist II in cadrul Serviciului Logistic - Administrarea patrimoniului imobiliar si intendenta, cu gradul profesional de inspector principal de politie, pentru savârsirea infractiunii de abuz in serviciu
daca functionarul public a obtinut pentru altul un folos necuvenit
, prevazuta de art.13 ind.

²

din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 C.pen., intrucât fapta nu este prevazuta de legea penala.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul B. a retinut ca prin Rechizitoriul nr. X/P/2015 al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial P. inregistrat la data de 03.02.2016, sub nr. …/114/2016,  s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatilor
M.C.I.
pentru savârsirea infractiunii de abuz in serviciu daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art.13

²

din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 C.pen. si
C.D.

pentru savârsirea infractiunii de abuz in serviciu daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art.13

²

din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 C.pen..

In Rechizitoriu, s-a retinut in sarcina inculpatului

M.C.I.

ca,
in calitate de presedinte al comisiei de concurs organizat in perioada aprilie – mai 2015 de Inspectoratul Judetean de Politie B., in vederea incadrarii cu personal recrutat din sursa externa pentru ocuparea a trei posturi de fochist, prin incalcarea atributiilor de serviciu, i-a favorizat pe doi dintre candidatii inscrisi, respectiv pe numitii D.B.A. si V.C., prin admiterea acestora pentru  participarea la concurs in contextul in care nu indeplineau conditiile specificate in anuntul de participare, acestia fiind declarati ulterior “admisi” si incadrati pe postul de fochist, prin aceasta cauzând o vatamare a intereselor legitime ale Inspectoratului de Politie Judetean B. precum si ale altor candidati si obtinând un folos necuvenit pentru sus-numitii iar in sarcina inculpatului

C.D.

ca,
in calitate de membru al comisiei de concurs organizat in perioada aprilie – mai 2015 de Inspectoratul Judetean de Politie B., in vederea incadrarii cu personal recrutat din sursa externa pentru ocuparea a trei posturi de fochist, prin incalcarea atributiilor de serviciu, i-a favorizat pe doi dintre candidatii inscrisi, respectiv pe numitii D.B.A. si V.C., prin admiterea acestora pentru  participarea la concurs in contextul in care nu indeplineau conditiile specificate in anuntul de participare, acestia fiind declarati ulterior “admisi” si incadrati pe postul de fochist, prin aceasta cauzând o vatamare a intereselor legitime ale Inspectoratului de Politie Judetean Buzau, precum si ale altor candidati si obtinând un folos necuvenit pentru sus-numitii.

            Situatia de fapt mai sus mentionata rezulta din urmatoarele mijloace de proba : procesul-verbal din data de 16.06.2015 al Directiei Generale Anticoruptie - Serviciul Judetean Anticoruptie  B., procesul verbal din data de data de 01.09.2015 privind ridicarea in fotocopie a dosarelor personalului contractual V.C. si D.B.A. (fochisti), procesul-verbal din data de data de 07.09.2015 privind ridicarea in fotocopie de la S.C. C.M. CFP S.R.L. a documentelor privind Cursul de specializare pentru meseria de fochist pe care l-au urmat si absolvit martorii V.C. si P.B, documentele dosarului de concurs pentru ocuparea a trei posturi de executie vacante, cu personal recrutat din sursa externa, declaratia suspectului S.V., declaratia inculpatului T.I., declaratiile martorilor, declaratiile inculpatilor
M.C.I. si C.D. precum si celelalte inscrisuri atasate la dosar
.

Impotriva acestei sentinte au declarat apeluri Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial P. si inculpatii M.I.C. si C.D., criticând-o ca fiind netemeinica si nelegala, asa cum se va arata in continuare :

In apelul declarat, D.N.A. - Serviciul Teritorial P.
,
a solicitat in esenta, admiterea apelului, desfiintarea sentintei si pe fond, condamnarea inculpatilor pentru infractiunea de abuz in serviciu daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev.de art.13

²

din Legea nr.78/2000 rap.la art.297 alin.1 Cod penal, la pedepse cu inchisoarea si suspendarea sub supraveghere a executarii  lor, conform art.91 Cod penal, pentru motivele aratate in precedent.

Apelantii - inculpati M.C.I. si C.D
.
, au solicitat in esenta, admiterea apelurilor, desfiintarea sentintei si pe fond, schimbarea temeiului achitarii din art.396 alin.5 rap.la art.16 alin.1 lit.b Cod procedura penala, in art.396 alin.5 rap.la art.16 alin.1 lit.a Cod procedura penala, pentru motivele precizate in incheierea de amânare a pronuntarii.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Ploiesti la data de 29 decembrie 2016 si repartizata aleatoriu in Sistemul „ECRIS” completului 7 APa, cu prim termen de judecata la data de 31 ianuarie 2017 ; ulterior, prin Decizia nr.15 din 25 august 2017 a Presedintelui Sectiei Penale din cadrul Curtii de Apel Ploiesti si procesul verbal din 7 septembrie 2017, urmare desfiintarii completului 7 APa, prezenta cauza a fost repartizata ciclic la  acest complet (6 APa)  care in interesul solutionarii cauzei, al aflarii adevarului, dar si pentru a garanta efectiv dreptul la aparare al inculpatilor in sensul art.6 din CEDO si art.10 Cod procedura penala, in conformitate cu jurisprudenta Curtii de la Strasbourg din cauzele Beraru c. României, Vaduva c. României,  Fluieras c. României, etc., si-a indeplinit obligatia pozitiva si a procedat la readministrarea probelor
.

Curtea
,
examinând hotarârea apelata, in raport de situatia de fapt retinuta, de probele administrate, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele, conform art.417 alin.2 Cod procedura penala, constata ca apelurile sunt nefondate, asa cum se va arata in continuare :

 Situatia de fapt a fost corect retinuta de prima instanta si pe larg descrisa mai sus, in sensul ca,  prin Rechizitoriul nr…../P/2015 al Parchetului de pe lânga I.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial P., inregistrat la Tribunalul B. la data de 03 februarie 2016 sub nr. …./114/2016, s-a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatilor :

1). – M.C.I., pentru savârsirea infractiunii  de abuz in serviciu daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art.13

²

din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 C.pen. si

 2).
–
C.D.
,
pentru savârsirea infractiunii de abuz in serviciu daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art.13

²

din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 C.pen.

S-a retinut in esenta, in actul de acuzare,  in sarcina inculpatilor
M.C.I. si C.D.,

ca
in calitate de presedinte si respectiv membru al comisiei de concurs organizat in perioada aprilie – mai 2015 de Inspectoratul  de Politie al  Judetului B., in vederea incadrarii cu personal recrutat din sursa externa pentru ocuparea a trei posturi de fochist, prin incalcarea atributiilor de serviciu, i-a favorizat pe doi dintre candidatii inscrisi, respectiv pe numitii D.B.A. si V.C., prin admiterea acestora pentru  participarea la concurs in contextul in care nu indeplineau conditiile specificate in anuntul de participare, acestia fiind declarati ulterior “admisi” si incadrati pe postul de fochist, iar  prin aceasta s-a cauzat o vatamare a intereselor legitime ale Inspectoratului de Politie al Judetului B., precum si ale altor candidati si obtinând un folos necuvenit pentru sus-numitii.

Dupa readministrarea probelor, prima instanta - Tribunalul B. - a pronuntat sentinta penala nr.126/02 noiembrie 2016, prin care, in baza art.396 alin.5 rap.la art.16 alin.1 lit.b Cod procedura penala, i-a achitat pe inculpatii M.C.I. si C.D., pentru infractiunea de abuz in serviciu daca functionarul public a obtinut pentru altul un folos necuvenit, prev.de art.13

²

din Legea nr.78/2000 rap.la art.297 alin.1 Cod penal, intrucât fapta nu este prevazuta de legea penala.

In apelurile declarate, Curtea, verificând acele si lucrarile dosarului, situatia de fapt retinuta de prima instanta, criticile formulate raportat la dispozitiile legale incidente in materie, constata - in acord cu opinia instantei de fond - ca apelurile sunt nefondate.

Considerentele principale care fundamenteaza aceasta opinie a Curtii, sunt legate de: continutul constitutiv al infractiunii de abuz in serviciu, actele normative incalcate, decizia nr.405/2006 a Curtii Constitutionale publicata in M.Of. nr. 517/08.07.2016 si nu in ultimul rând, situatia de fapt rezultata din probele administrate in cauza.

In acest context
,
reevaluând coordonatele situatiei de fapt, raportat la probele administrate,  constata ca hotarârea instantei de fond este legala si temeinica sub toate aspectele.

Astfel, este cert si dincolo de orice indoiala ca inculpatii M.C.I. si C.D., nu au desfasurat activitati specifice profesiei si statului de politist, dovada fiind si faptul ca unul dintre membrii comisiei - martorul T.I. - nu era politist, ci angajat al SC”Electro - Instal Rom”SRL B. iar calitatea de politisti le-a dat  inculpatilor numai dreptul  sa fie numiti in comisia respectiva unde si-au desfasurat activitatea pe baza dispozitiilor Regulamentului - Cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzator functiilor contractuale si a criteriilor de promovare in grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar  platit din fonduri publice, Regulament aprobat prin H.G. nr.286/2011.

In atare imprejurare, sustinerea parchetului in sensul ca inculpatii au incalcat legislatia primara cu referire la disp.art.3 din Legea nr.360/2002 privind Statutul Politistului, nu poate fi primita de instanta de control judiciar.

Nici sustinerea cu privire la incalcarea disp.art.8 din Legea nr.64/2008, nu poate fi primita de Curte, câta vreme a rezultat cu certitudine faptul ca cei doi inculpati, in activitatea desfasurata in cadrul comisiei de concurs, nu au avut in mod direct sau indirect atributii de

construire, montare, instalare, punere in functiune si control nedistructiv, supraveghere tehnica, verificare tehnica, revizuire, reparatie, intretinere ori alte asemenea atributii in sensul actului normativ mentionat anterior.

In egala masura, Curtea observa

ca probele administrate in cauza ofera - cu densitate maxima si claritate - o viziune potrivit careia inculpatii, in activitatea desfasurata in calitatea lor de membrii in comisia de concurs organizat in perioada aprilie - mai 2015 nu au urmarit in mod direct sau indirect obtinerea pentru ei ori pentru altii a unor foloase necuvenite.

Pe de alta parte, obiect de analiza si verificare in fata instantei de control judiciar a fost si  posibila intelegere frauduloasa in organizarea acestui concurs sau vreo intelegere cu vreun candidat la concurs, specifice infractiunilor de coruptie, dar - asa cum in mod corect a constatat si prima instanta - actele materiale retinute de organele de urmarire penala si prima instanta in sarcina inculpatilor, sunt de fapt rezultatul

unor interpretari diferite  date de catre inculpati cu privire la inscrisurile depuse de catre candidati in dosarele de inscriere, interpretari care nu sunt de natura a atrage o raspundere penala in conditiile legii.

Din acest punct de vedere este cert si dincolo de orice indoiala ca martorii D.B.A. si V.C., admisi la acest concurs nu se aflau decât, in parte, in situatie de similaritate (raportat la inscrisurile atasate la dosarele depuse la comisia de concurs) cu ceilalti candidati respinsi la selectia de dosare, astfel ca, nu se poate sustine ca deficientele constatate in activitatea celor doi inculpati au avut drept consecinta obtinerea unor foloase necuvenite de catre cei doi martori/candidati declarati admisi.

Adaugând la acestea si faptul ca I.P.J. B. prin adresa aflata la fila 62 dosar instanta fond a comunicat ca aceasta institutie publica nu a inregistrat vreo paguba ori vreo vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ca urmare a deficientelor constatate in activitatea celor doi inculpati si ca persoanele declarate admise la acest concurs lucreaza si in prezent si nu au creat greutati angajatorului, Curtea concluzioneaza ca, apelul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial P. este nefondat si urmeaza a fi respins in temeiul art.421 pct.1 lit.b C.proc.penala.

Analizând posibila vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale celor patru persoane inscrise la concurs, ca urmare a deficientelor constatate in activitatea celor doi inculpati, Curtea apreciaza ca :

            - martorul/candidatul P.B. nu detinea autorizare ISCIR, dar ulterior a depus o adeverinta din care rezulta ca este inscris la un curs (la fel ca si in cazul candidatilor admisi D.B.A. si V.C., insa fata de acesti doi candidati nu avea studiile cerute in anunt si nici vechimea de 2 ani in specializarea respectiva ;

            - martorul/candidatul Chiru Valentin, nu detinea autorizare ISCIR, insa a depus o adeverinta din care rezulta ca este inscris la un curs (la fel cas i candidatii admisi Dragoiu Bogdan - Alexandru si Vasile Constantin), dar spre deosebire de acestia nu detinea certificat/diploma de calificare profesionala ;

            - martorul/candidatul O.R.I., detinea autorizatie ISCIR valabila, dar nu avea studii de specialitate specificate in anunt  si nici vechime in specialitate.

Rezulta astfel ca in mod corect cei trei candidati la selectia dosarelor au fost exclusi de la concurs, astfel ca nu pot sustine si dovedi ca au suferit o vatamare a drepturilor sau intereselor lor legitime care sa angajeze o eventuala raspundere penala a inculpatilor.

Cât priveste pe martorul/candidatul S.G., comisia a concluzionat ca acesta indeplineste toate conditiile pentru a participa la concurs, insa nu a promovat  proba  practica.

In acest context factual
,
nici parchetul nu a fost in masura sa aduca argumente - bazate pe probe - si din care sa rezulte ca deficientele constatate in activitatea celor doi inculpati au avut drept consecinta obtinerea unor foloase necuvenite de catre cei doi martori/candidati declarati admisi (D.B.A. si V.C.) sau de I.P.J. B.

Dimpotriva
,
sustinerea acelorasi argumente ca si la prima instanta coroborat cu raspunsul I.P.J. B., in sensul ca nu s-a inregistrat vreo paguba ori vreo vatamate a drepturilor sau intereselor legitime ca urmare a interpretarii diferite date de catre inculpati cu privire la inscrisurile depuse de catre candidati, conduce la concluzia ca hotarârea instantei de fond este legala si temeinica sub toate aspectele.

           Examinând apelurile declarate de inculpatii M.I.C. si C.D., prin care s-a solicitat schimbarea temeiului achitarii din art.396 alin.5 rap.la art.16 alin.1 lit.b Cod procedura penala, in art.396 alin.5 rap.la art.16 alin.1 lit.a Cod procedura penala, Curtea nu poate retine sustinerile apelantilor, atâta vreme cât - asa cum de altfel s-a precizat anterior - actele materiale retinute de organele de urmarire penala si prima instanta in sarcina inculpatilor exista in materialitatea lor, dar se datoreaza unor interpretari diferite date de catre acestia cu privire la inscrisurile depuse de catre candidati in dosarele de inscriere, interpretari care insa nu sunt de natura sa atraga raspunderea penala a celor doi membrii ai comisiei.

            Asa fiind, pe cale de consecinta, Curtea apreciaza ca temeiul achitarii (art.16 lit.b Cod procedura penala - fapta nu este prevazuta de legea penala) mentionat de prima instanta este corect, asa incât si apelurile inculpatilor  M.I.C. si C.D. sunt nefondate si urmeaza a fi respinse in temeiul art.421 pct.1 lit.b C. proc.pen.

Autorul sintezei,

                                                                                  Judecator Ion Stelian

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Asigurari sociale. Cumularea beneficiilor acordate de lege in vederea reducerii vârstei standard de pensionare atât in considerarea handicapului persoanei care se inscrie la pensie
(art.58 lit. b din Legea nr. 263/2010)

Considerarea prestarii muncii in conditii deosebite (art.55 din Legea nr. 263/2010) prin raportare la
domeniul de aplicarea art. 60 al.2 din Legea 263/2010.

 

 

 

Index tematic:  Asigurari sociale

 

Legislatie relevanta :  Legea 263/2010

 

Rezumatul problemei de drept:

Potrivit  art. 55 din Legea 263/2010,
persoanele care
au realizat stagiul complet de cotizare
au dreptul la pensie pentru limita de vârsta, cu
reducerea vârstelor
standard de pensionare, dupa cum urmeaza:  a) conform tabelului nr. 1, in situatia persoanelor care au realizat stagii de cotizare in conditii deosebite de munca
…

Conform  art.58 lit. b din Legea nr. 263/2010,
persoanele care au realizat un stagiu de cotizare in conditii de handicap preexistent calitatii de asigurat beneficiaza de reducerea vârstelor standard de pensionare prevazute in anexa nr. 5, in functie de gradul de handicap, dupa cum urmeaza:  a) cu 15 ani, in situatia asiguratilor cu handicap grav, daca au realizat, in conditiile handicapului preexistent calitatii de asigurat, cel putin o treime din stagiul complet de cotizare;    b) cu 10 ani, in situatia asiguratilor cu handicap accentuat, daca au realizat, in conditiile handicapului preexistent calitatii de asigurat, cel putin doua treimi din stagiul complet de cotizare; c) cu 10 ani, in situatia asiguratilor cu handicap mediu, daca au realizat, in conditiile handicapului preexistent calitatii de asigurat, stagiul complet de cotizare
.

Este posibil cumulul

acestor doua situatii in vederea reducerii vârstei standard de pensionare, nefiind aplicabile dispozitiile art. 60 alin 2 din Legea 263/2010 ce statueaza ca:
”reducerile vârstelor standard de pensionare prevazute la art. 55, precum si cele prevazute de alte acte normative pot fi cumulate fara ca reducerea totala sa fie mai mare de 13 ani”
.

 

Identificare:

            
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia I Civila

Decizia Civila nr. 1607/20 septembrie 2017

 

Prin Decizia Civila nr. 1607/20 septembrie 2017, Curtea de Apel Ploiesti a

admis apelul formulat de reclamant impotriva sentintei civile nr. 77 pronuntata la 1 februarie 2016 de Tribunalul B., in contradictoriu cu pârâta CJP , schimbând in tot sentinta apelata in sensul ca  a fost admisa contestatia si s-a dispus anularea deciziei nr. 11229/19.04.2016 emisa de CJP.

A fost obligata pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea in considerare atât a dispozitiilor art. 55 alin. 1 din Legea 263/2010, cât si a dispozitiilor art. 58 alin. 1 lit. b din aceeasi lege in ceea ce priveste cumulul reducerii vârstei standard de pensionare.

Pentru a pronunta aceasta sentinta,

instanta a retinut ca premisa de la care a pornit litigiul de fata este aceea ca reclamantul, in situatia existentei unui handicap accentuat preexistent calitatii de asigurat, a desfasurat activitati in conditii deosebite (gr. II-a de munca conform Legii nr.3/1977), astfel incât, având stagiul complet de cotizare, a solicitat intimatei de a aplica reducerea vârstei standard de pensionare, prin cumularea beneficiilor acordate de lege atât in considerarea handicapului sau
(art.58 lit. b din Legea nr. 263/2010)
cât si in considerarea prestarii muncii in conditii deosebite
(art.55 din Legea nr. 263/2010)
.

Potrivit  art. 55 din Legea 263/2010,
persoanele care
au realizat stagiul complet de cotizare
au dreptul la pensie pentru limita de vârsta, cu
reducerea vârstelor
standard de pensionare, dupa cum urmeaza:  a) conform tabelului nr. 1, in situatia persoanelor care au realizat stagii de cotizare in conditii deosebite de munca
.

Conform actelor si lucrarilor dosarului, având in vedere ca pe perioada de 15 ani 4 luni si 17 zile, reclamantul a desfasurat activitati in conditii deosebite (gr. II-a de munca conform Legii nr.3/1977), acesta ar beneficia de o
reducere a vârstei standard de pensionare de 3 ani
, astfel cum chiar intimata recunoaste prin intâmpinare.

Potrivit  art.58 lit. b din Legea nr. 263/2010,
persoanele care au realizat un stagiu de cotizare in conditii de handicap preexistent calitatii de asigurat beneficiaza de
reducerea vârstelor standard de pensionare prevazute in anexa nr. 5
, in functie de gradul de handicap, dupa cum urmeaza:  a) cu 15 ani, in situatia asiguratilor cu handicap grav, daca au realizat, in conditiile handicapului preexistent calitatii de asigurat, cel putin o treime din stagiul complet de cotizare;    b)
cu 10 ani
, in situatia asiguratilor cu handicap accentuat, daca au realizat, in conditiile handicapului preexistent calitatii de asigurat,
cel putin doua treimi din stagiul complet de cotizare
; c) cu 10 ani, in situatia asiguratilor cu handicap mediu, daca au realizat, in conditiile handicapului preexistent calitatii de asigurat, stagiul complet de cotizare
.

Reclamantul este incadrat in grad de handicap accentuat conform Certificatului de incadrare in grad de handicap nr. 4836/12.10.2015, handicapul fiind
preexistent
calitatii de salariat si
a lucrat stagiul complet de cotizare
de 35 de ani in câmpul muncii, deci mai mult de doua treimi, astfel cum este cerinta minima prevazuta de art. 58 lit. b din Legea nr. 263/2010, astfel incât beneficiaza si de
reducerea de 10 ani a vârstei de pensionare
.

Trebuie retinut ca, potrivit
  art. 53 al. 1 si 3
din Legea nr. 263/2010,
vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru barbati
si 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizeaza prin cresterea vârstelor standard de pensionare, conform esalonarii prevazute in anexa nr. 5, iar
stagiul complet de cotizare este de
35 de ani
, atât pentru femei, cât si pentru barbati.

Desi reclamantul a atins stagiul complet de cotizare (35 ani si 1 luna) prin decizia nr. 11229/19.04.2016,  CJP, i-a respins cererea de pensionare  pentru limita de vârsta, motivat de faptul ca
interpretarea disp. art.60 din Legea nr. 263/2010 ar fi ca reducerile vârstelor standard de pensionare, prevazute la art.55 pot fi cumulate doar cu cele prevazute de alte acte normative, respectiv de alte legi speciale, si nicidecum nu pot fi cumulate reducerile prevazute de doua articole din aceeasi lege
,opinie imbratisata si de catre instanta de fond.

Reclamantul a depus cererea de acordarea a pensiei la vârsta de 52 de ani si 7 luni, deci cu 12 ani si 5 luni mai devreme decât vârsta standard de pensionare de 65 de ani pentru barbati prevazuta de art. 53 al. 1 si 3 din Legea nr. 263/2010.

In acest caz, esential este de a se stabili daca reclamantul beneficiaza doar de reducerea de 10 ani prevazuta de art. 58 lit. b din Legea nr. 263/2010 sau aceasta poate fi cumulata cu reducerea de trei ani calculata conform art. 55 din aceeasi lege.

Trebuie mentionat ca, principalul motiv pentru care instanta de fond si intimata au apreciat ca acest cumul nu este posibil au fost dispozitiile art. 60 alin 2 din legea 263/2010 ce statueaza ca: ”
reducerile vârstelor standard de pensionare prevazute la art. 55, precum si cele prevazute de alte acte normative pot fi cumulate fara ca reducerea totala sa fie mai mare de 13 ani
”.

Art. 41 alin 3 din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 vine sa explice dispozitiile din legea pensiilor mai sus citate, aratând ca: „
reducerea vârstelor standard de pensionare prevazute de alte acte normative si cele prevazute de art. 55 din lege pot fi cumulate intre ele, fara ca reducerea totala sa fie mai mare de 13 ani
.”

Din analiza acestor texte din actele normative mentionate,
nu rezulta insa o interdictie de cumul intre reducerile din cadrul aceleiasi legi 263/2010,

ci o limitare la 13 ani a cumulului art. 55 cu prevederi referitoare la reducerea vârstei de pensionare din alte acte normative.

Trebuie subliniat faptul ca dispozitiile legale in discutie fac parte din ansamblul normelor de drept al asigurarilor sociale, norme carora li se impune o interpretare restrictiva, nefiind permisa extinderea aplicarii acestor norme dincolo de textul legal.

Din aceasta perspectiva, aplicarea principiului simetriei juridice pentru
extinderea cadrului legislativ ce interzice depasirea a 13 ani in cazul cumularii reducerii de la art. 55 din legea 263/2010 si cele prevazute de alte acte normative si la situatia interdictiei cumulului reducerilor prevazute de aceeasi lege, respectiv art. 55 si art. 58 lit. b din Legea nr. 263/2010
apare ca lipsita de orice fundament.

Analogia
presupune rezolvarea unei cauze in lipsa unei norme sau, când norma nu este indestulatoare, prin apelarea la o norma asemanatoare (analogia legis) sau la principiile generale ale dreptului (analogia iuris).

Analogia nu poate fi insa utilizata in cazul legilor de asigurari sociale, care sunt de stricta interpretare, iar pentru a limita, sau a extinde sfera de aplicare a textului trebuie sa se porneasca de la considerarea ratiunii legii (ratio legis), sa se recurga la distinctii si la argumentul
per a contrario
.

Or, pentru a se aduce
argumentul interpretarii per a contrario
a dispozitiilor art. 60 al.2 (
reducerile vârstelor standard de pensionare prevazute la art. 55, precum si cele prevazute de alte acte normative pot fi cumulate fara ca reducerea totala sa fie mai mare de 13 ani),
ar fi trebuit ca in cadrul formularii textului sa fie introdusa sintagma
numai
sau un alt corespondent al acesteia
,  (spre ex. - reducerile vârstelor standard de pensionare prevazute la art. 55,
pot fi cumulate
numai
cu cele prevazute de alte acte normative
fara ca reducerea totala sa fie mai mare de 13 ani)
ceea ce nu s-a intâmplat in cazul de fata.

Ca atare prin aplicarea
regulilor de
interpretare gramaticala
, tinând seama de sintaxa si morfologia propozitiei sau frazei, de semantica termenilor sau expresiilor utilizate in textul interpretat, de semnele de punctuatie si ortografie,
rezulta ca art. 60 al. 2 nu a avut in vedere a impune interdictia cumulului reducerilor prevazute de legea 263/2010
.

Acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga (
ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus
), cu atât mai mult cu cât este in discutie o zona normativa speciala, cum este cea din domeniul pensiilor, neputând fi introduse distinctii daca legea nu le incorporeaza.

Acolo unde legiuitorul a dorit a proceda la interzicerea cumulului reducerilor prevazute de legea 263/2010 a mentionat in mod expres chiar in cadrul acesteia.

Astfel, la
a
rt. 63
legiuitorul a statuat ca
la acordarea
pensiei anticipate
, reducerea vârstei standard de pensionare prevazute la art. 62 alin. (1)
nu poate fi cumulata cu nicio alta reducere reglementata de prezenta lege sau de alte acte normative
, iar in cadrul
art. 66
se mentioneaza ca
la acordarea
pensiei anticipate partiale
, reducerea vârstei standard de pensionare prevazute la art. 65 alin. (1)
nu poate fi cumulata cu nicio alta reducere reglementata de prezenta lege

sau de alte acte normative
. 

In speta, raportat la art. 63 si 66 din lege, mentionate anterior, nu se poate aplica
argumentul de analogie
 – 
unde exista aceleasi ratiuni trebuie aplicata aceeasi lege/solutie –  ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet 
sau 
ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet 
sau, mai simplu, 
ubi eadem ratio ibi eadem 
utilizat in practica, pentru acoperirea lacunelor legislative.

In temeiul acestui argument se aplica ”
prin analogie
” normele de drept civil edictate pentru cazuri asemanatoare, or este clar ca
interdictia cumulului reducerilor din aceeasi Lege 263/2010 a fost prevazut doar in cazul pensiei anticipate si anticipate partiale ce reprezinta un beneficiu suplimentar acordat asiguratilor si nu poate fi extrapolata pensiei pentru limita de vârsta
.

Pornind de la aceste elemente, procedând la o
interpretare sistematica a legii
, procedând la considerarea legaturilor textului de lege interpretat cu alte dispozitii din acelasi act normativ, Curtea de Apel urmeaza a determina domeniul de aplicare art. 60 al.2 din lege.

 Pentru acest lucru se pleaca de la calificarea prevederii legale ca norma generala ori norma speciala, prin respectarea urmatoarelor doua reguli: norma generala nu deroga de la norma speciala:
generalia specialibus non derogant
; norma speciala deroga de la norma generala:
generalia specialibus derogant
.

In consecinta, norma generala reprezinta regula, iar norma speciala exceptia.

Or,
limitând la un numar de 13 ani cumulul reducerilor de la art. 55 cu cele din alte acte normative, legiuitorul a inteles a institui o regula speciala, o exceptie de la regula potrivit careia in alte situatii cumulul poate fi nelimitat.

Tot astfel, instituind interdictia cumulului reducerilor vârstei standard de pensionare prevazute pentru acordarea pensiei anticipate si cele anticipate partiale cu alte reduceri reglementate de prezenta lege sau de alte acte normative
,
legiuitorul a prevazut
exceptia de la regula posibilitatii in celelalte cazuri de a fi cumulate aceste reduceri.

Nu in ultimul rând, Curtea urmeaza a proceda la

interpretarea logica
 a textelor aflate in discutie, cu mentiunea ca aceasta se realizeaza pe baza legilor logicii formale, pentru lamurirea sensului unei norme juridice, prin prisma unor reguli de baza precum si a mai multor argumente.

Astfel, aplicând regula de interpretare logica e
xceptia este de stricta interpretare si aplicare
 – 
exceptio est strictissimae interpretationis, conform careia
, atunci când o norma juridica instituie o exceptie de la regula, aceasta exceptie nu poate fi extinsa si la alte situatii pe care acea norma juridica nu le prevede, rezulta ca, asa cum s-a aratat mai sus,
pragul de 13 ani prevazut pentru cumulul reducerilor prevazute de art. 55 si alte acte normative nu poate fi extins si pentru reducerile de la art. 55 si cele din aceeasi lege.

De asemenea,
legea civila trebuie interpretata in sensul aplicarii ei si nu in sensul neaplicarii
 – 
actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat, astfel incât aplicarea atât a art. 55 si cât si  a 58 din legea 263/2010 nu poate fi restrânsa in mod aleatoriu, fara ca legiuitorul sa prevada in mod expres aceasta.

Din aplicarea
argumentului  reducerii la absurd
– reductio ad absurdum rezulta ca o anumita solutie este admisibila rational, pentru ca o solutie contrara ar fi inadmisibila, inacceptabila, absurda.

Pornind de la acest considerent, se pune in mod logic intrebarea, daca reducerea de la art. 55 nu poate fi cumulata cu cea de la art. 58, pe care dintre cele doua reduceri o vom exclude si pe baza carui criteriu, legea neprevazând o ordine de prevalenta a celor doua beneficii.

S-ar ajunge astfel la aplicarea doar a art. 55 sau doar a art. 58, fara o ordine prestabilita, astfel incât s-ar ajunge la situatia absurda, improbabila, ca reducerea in cazul reclamantului sa fie doar cea de 3 ani si nici macar cea de 10 ani.

In aceste conditii, solutia necumularii reducerilor prevazute de Legea 263/2010 in cazul pensiei pentru limita de vârsta ar fi inacceptabila, astfel incât, in baza argumentului sus mentionat se impune concluzia existentei acestei posibilitati.

Procedând si la
interpretarea istorico-teleologica
a textului, modalitate ce ajuta la stabilirea sensului unei dispozitii legale, prin
urmarirea finalitatii dorite de legiuitor la adoptarea actului normativ
din care face parte acea dispozitie, Curtea constata ca beneficiul de 10 ani acordat celor cu handicap preexistent mediu si care au prestat doua treimi din stagiul complet de cotizare reprezinta o modalitate de ajutor social al acestei categorii defavorizate, care aflata intr-o stare de sanatate precara, intelege totusi sa contribuie la sistemul de asigurari sociale prin prestarea unei munci asemenea unor salariati obisnuiti.

Altul a fost rationamentul legiuitorului atunci când a dorit sa recompenseze pe cei care au atins stagiul maxim de cotizare de 35 de ani prevazut de lege lucrând in conditii deosebite, ce s-au suprapus efortului deja depus in plus ca urmare a starii de handicap.

Un argument in acest sens este acela ca poate exista situatia ca un salariat cu handicap preexistent sa fi lucrat 2/3 din stagiul de cotizare in conditii deosebite, dar sa nu poata beneficia decât de reducerea de 10 ani a vârstei de pensionare si nu si de reducerea prevazuta de art. 55, intrucât nu a atins stagiul maxim de cotizare.

In schimb, a impune ca un salariat cu handicap preexistent, care a atins stagiul maxim de cotizare lucrând in conditii deosebit de grele, sa fie tratat asemenea unuia care a lucrat in conditii normale si doar doua treimi din stagiul de cotizare si sa beneficieze doar de reducerea de 10 ani, ar inseamna a adopta un tratament discriminatoriu, in contra a ceea ce insusi legiuitorul a dorit.

In aceste conditii, Curtea apreciaza ca sunt fondate criticile apelantului in sensul ca cele doua reduceri prevazute de art.58 lit.b si art.55 alin.l lit.a din Legea 263/2010 ii sunt aplicabile si prin cumularea acestora reclamantul insumeaza o reducere totala a vârstei de pensionare de 13 ani .

Ca atare, s-a constatat ca  in mod gresit instanta a respins contestatia formulata impotriva deciziei nr. 11229/19.04.2016 emisa de CJP, motiv pentru care, in baza dispozitiilor art. 480 c.pr.civ., a fost admis apelul declarat in cauza si, pe cale de consecinta, a fost schimbata in tot sentinta apelata in sensul ca a fost admisa contestatia si anulata decizia anterior mentionata cu obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea in considerare atât a dispozitiilor art. 55 alin. 1 din Legea 263/2010, cât si a dispozitiilor art. 58 alin. 1 lit. b din aceeasi lege in ceea ce priveste cumulul reducerii vârstei standard de pensionare.

 

 

 

Autorul sintezei,

Judecator Mioara Iolanda Grecu