Suspendare pensie de invaliditate de gradul I sau II, Obligativitatea emiterii deciziei de suspendare a pensiei

- Legea nr. 263/2010: art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) si alin. (4), art. 114 alin. (1) lit.

5. , art. 116, art. 179

Art. 116 din Legea nr. 263/2010 impune caselor teritoriale de pensii, respectiv caselor de pensii sectoriale emiterea unei decizii pentru suspendarea platii pensiei, in conditiile respectarii regimului juridic al deciziei de inscriere la pensie.

Potrivit art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din Legea nr. 263/2010, persoanele care realizeaza, din activitati profesionale, un venit brut pe an calendaristic mai mic decat cuantumul a patru castiguri salariale medii



brute utilizate la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat pe acel an calendaristic nu sunt asigurate obligatoriu in sistemul public de pensii.

Art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 reglementeaza, printre alte situatii de suspendare a pensiei, si pe aceea a suspendarii platii pensiei incepand cu luna urmatoare celei in care pensionarul de Invaliditate, incadrat in gradul I sau II, este asigurat obligatoriu in conditiile prevazute de art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e).

Prin urmare, aceste dispozitii legale permit cumulul pensiei de invaliditate de gradul I sau II cu veniturile realizate de persoana pensionata din activitati profesionale, daca aceste venituri brute pe un an calendaristic sunt mai mici decat cuantumul a patru castiguri salariale medii brute utilizate la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat pe acel an calendaristic, astfel incat nu este incidenta suspendarea platii pensiei intr-un astfel de caz, iar pensia de invaliditate este incasata, in mod legal, de catre beneficiar, neimpunandu-se restituirea ei de catre pensionarul de invaliditate de gradul I sau II, conform art. 179 din Legea nr. 263/2010.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,

Decizia civila nr. 66 din 12 martie 2014, dr. C.P.

Prin sentinta civila nr. 3298/04.10.2013, pronuntata in dosarul nr. 1143/115/2013, Tribunalul Caras-Severin a respins contestatia la executare formulata de catre reclamantul B.I. in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, in esenta, ca, in perioada 01.11.2011 - 31.07.2012, reclamantul B.I. a incasat drepturi de asigurari sociale, respectiv pensie de invaliditate, in suma totala de 7.425 lei, contributia de asigurari sociale de sanatate corespunzatoare fiind de 45 lei.

Din adeverintele nr. 280/3.10.2012 si nr. 330/24.05.2013, eliberate de Composesoratul „S.” Bautarul de Jos, precum si din documentul „Date de identificare asigurat” rezulta ca, in perioada 01.11.2011-31.07.2012, reclamantul B.I. a fost angajat la Composesoratul „S.” Bautarul de Jos, in calitate de casier, lucrand cate 2 ore/zi.

Prin Decizia nr. 221524/27.08.2010, emisa de parata Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin, reclamantului i s-a acordat pensie de invaliditate gradul II.

Conform art. 69 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, invaliditatea de gradul II este caracterizata prin pierderea totala a capacitatii de munca, cu pastrarea capacitatii de autoingrijire, iar potrivit art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, plata pensiei se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care pensionarul de invaliditate, incadrat in gradul I sau II, se regaseste in una dintre situatiile prevazute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu exceptia consilierilor locali sau judeteni.

Avand in vedere ca reclamantul, in calitatea sa de persoana aflata in pensie de invaliditate gradul II, isi pastrase doar capacitatea de autoingrijire, nemaiavand capacitate de munca, iar in perioada 01.11.2011-31.07.2012, a desfasurat o activitate profesionala, tribunalul a constatat ca in mod corect parata a emis, pe seama reclamantului, Decizia nr. 221524/07.01.2013, prin care s-a dispus recuperarea de la acesta a sumei de 7.425 lei, reprezentand drepturi incasate necuvenit pe perioada 01.11.2011 - 31.07.2012.

Prin urmare, parata a procedat in mod temeinic si legal, respectand dispozitiile art. 69 si ale art. 179 din Legea nr. 263/2010.

Referitor la sustinerile reclamantului ca i s-ar aplica dispozitiile art. 6 pct. IV lit.

5. din Legea nr. 263/2010, prima instanta a apreciat ca aceste prevederi legale nu sunt incidente, dat fiind ca invaliditatea de gradul II este caracterizata prin pierderea totala a capacitatii de munca.

Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs, in termenul legal, reclamantul

2. I., prin care a solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei recurate, in sensul admiterii cererii sale, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea recursului se arata, in esenta, ca instanta de fond a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, intrucat acestea nu sunt incidente in cauza in conditiile in care reclamantul „nu a realizat un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cei putin de 4 ori castigul salariat mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat”.

Aceste prevederi legale nu au o aplicabilitate general restrictiva fata de toti pensionarii de invaliditate gradul I sau II, facand exceptie acele categorii de pensionari care nu se afla in situatiile expres reglementate de art. 6 din Legea nr. 263/2010.

Nu poate fi primita, din aceleasi considerente, concluzia instantei de fond, cu valoare de „principiu general”, referitoare la restrictia limitarii la orice alte venituri pentru pensionarii de invaliditate de gradul I sau II, din moment ce, in mod expres, legiuitorul excepteaza consilierii locali si judeteni si, in mod implicit, acei pensionari care fac obiectul veniturilor limitate, conform art. 6 pct. IV lit. e), cum este si cazul reclamantului.

In drept, se invoca dispozitiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.

Intimata a depus intampinare, prin care solicita respingerea recursului ca nefondat, avand in vedere ca motivele de recurs sunt neintemeiate si nu sunt probate de vreo dovada aflata la dosarul cauzei.

Examinand recursul prin raportare la motivele invocate, la probele administrate in cauza si la dispozitiile art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 304

¹

din Codul de procedura civila, Curtea a constatat ca este intemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Reclamantul a contestat decizia nr. 221524/07.01.2013, emisa de catre parata Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin pentru recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale.

Prin aceasta decizie s-a retinut ca, in perioada 1.11.2011-31.07.2012, s-au platit si incasat necuvenit drepturi in suma totala de 7425 lei, contributia de asigurari sociale de sanatate corespunzatoare fiind de 45 lei, deoarece exista incompatibilitate intre calitatea reclamantului de pensionar de invaliditate gradul II si cea de asigurat, conform art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, astfel incat sunt incidente prevederile art. 179 si art. 181 din Legea nr. 263/2010.

Potrivit deciziei nr. 221524/27.08.2008, emisa de catre parata Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin, reclamantul este beneficiarul unei pensii de invaliditate cu incepere de la data de 1.08.2007.

Din inscrisul intitulat „Date de identificare asigurat” pentru luna martie 2012, ce il vizeaza pe reclamant, rezulta ca reclamantul, avand calitatea de „cenzor, membru in consiliu de administratie”, a prestat activitate cu timp de munca partial, respectiv de 2 ore/zi, in baza unui contract de munca.

Inspectoratul Teritorial de Munca Caras-Severin, prin adresa nr. 1809/3.03.2014, a comunicat instantei de recurs ca reclamantul nu figureaza angajat cu contract individual de munca in perioada 1.11.2011-31.07.2012. In acelasi sens, Composesoratul „S.” Bautarul de Jos, prin adresele nr. 17/27.02.2014 si nr. 19/27.02.2014, atesta ca nu s-a incheiat, intre Composesoratul „S.” Bautarul de Jos si reclamant, contract individual de munca pe perioada 1.11.2011-31.07.2012, acesta fiind platit, pentru functia de secretar-casier, cu o indemnizatie lunara stabilita de Consiliul Director al Composesoratului „S.” Bautarul de Jos, asa cum rezulta si din procesul-verbal din data de 11.10.2005 al Consiliului Director al Composesoratului „S.” Bautarul de Jos.

Prin urmare, in inscrisul intitulat „Date de identificare asigurat” pentru luna martie 2012, s-a mentionat gresit ca reclamantul a prestat activitate in baza unui contract de munca, iar instanta de fond a retinut gresit starea de fapt raportat la care a stabilit dispozitiile legale incidente.

Composesoratul „S.” Bautarul de Jos, prin adresa nr. 330/24.05.2013, a atestat ca, in anii 2011 si 2012, veniturile brute ale reclamantului nu au depasit limita reglementata de art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din Legea nr. 263/2010, respectiv „de 4 ori castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat” pe anii 2011 si 2012.

Potrivit art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010, in sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care realizeaza, in mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin de 4 ori castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si care se afla in una dintre situatiile urmatoare: a) administratori sau manageri care au incheiat contract de administrare ori de management; b) membri ai intreprinderii individuale si intreprinderii familiale; c) persoane fizice autorizate sa desfasoare activitati economice; d) persoane angajate in institutii internationale, daca nu sunt asiguratii acestora; e) alte persoane care realizeaza venituri din activitati profesionale.

Prin urmare, persoanele care realizeaza, din activitati profesionale, un venit brut pe an calendaristic mai mic decat cuantumul a patru castiguri salariale medii brute utilizate la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat pe acel an calendaristic nu sunt asigurate obligatoriu in sistemul public de pensii.

Reclamantul nu a incasat, in anii 2011 si 2012, venituri mai mari decat cuantumul a patru castiguri salariale medii brute utilizate la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anii 2011 si 2012, astfel incat nu a fost asigurat obligatoriu in sistemul public de pensii, potrivit art. 6 din Legea nr. 263/2010.

Art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 prevede ca: „In sistemul public de pensii, plata pensiei se suspenda, incepand cu luna urmatoare celei in care a intervenit una dintre urmatoarele cauze: ... pensionarul de invaliditate, incadrat in gradul I sau II, se regaseste in una dintre situatiile prevazute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu exceptia consilierilor locali sau judeteni”.

Dat fiind ca, potrivit celor expuse anterior, reclamantul nu a fost asigurat obligatoriu in sistemul public de pensii, neaflandu-se in vreuna din situatiile reglementate de art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV din Legea nr. 263/2010, in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 coroborate cu cele ale art. 179 din Legea nr. 263/2010, cum gresit au apreciat parata si prima instanta.

Pe de alta parte, Curtea constata ca, in speta, nu au fost respectate prevederile art. 116 din Legea nr. 263/2010, care dispun ca: „incetarea, suspendarea sau reluarea platii pensiei, precum si orice modificare a drepturilor de pensie se fac prin decizie emisa de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale, in conditiile respectarii regimului juridic al deciziei de inscriere la pensie”, deoarece parata nu a emis si nu a comunicat reclamantului o decizie de suspendare a platii sale, pe care acesta sa o poata contesta conform art. 149 si urmatoarele din Legea nr. 263/2010.

Pentru considerentele de fapt si de drept mentionate mai sus, vazand si dispozitiile art. 172 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, Curtea a apreciat actiunea reclamantului ca fiind intemeiata, astfel incat, in temeiul art. 312 alin. (1) - alin. (3) din Codul de procedura civila, a admis recursul reclamantului ca fondat si a modificat in tot sentinta recurata, in sensul ca a admis contestatia formulata si precizata de catre reclamantul B.I. impotriva deciziei nr. 221524/07.01.2013, emisa de catre parata Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin pentru recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale, a anulat aceasta decizie si a obligat parata la restituirea sumelor de bani retinute in baza ei.

Fata de prevederile art. 274 din Codul de procedura civila, Curtea a obligat parata-intimata la plata catre reclamantul-recurent a sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs.