Riscul normal al serviciului - cauza exoneratoare de raspundere patrimoniala a salariatului.

 

Art.254 alin.2 din Codul muncii

 

Salariatii nu raspund patrimonial pentru pagubele cauzate angajatorilor, daca acestea au fost provocate de forta majora, alte cauze neprevazute si care nu au putut fi inlaturate sau de riscul normal al serviciului.

Accidentul rutier in care a fost implicat autovehiculul condus de salariat, potrivit atributiilor de serviciu, nu se inscrie in notiunea de risc normal al serviciului daca se dovedeste culpa autorului in producerea evenimentului cauzator de prejudicii, riscul reglementat de art.254 alin.2 din Codul muncii, reprezentand o cauza exoneratoare de raspundere exclude orice forma de vinovatie.

 

(Decizia civila nr. 110/23.01.2017)

 

Constata ca, prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Curtea de Arges, la data de 1.10.2014, reclamanta S.C. C. 88 S.R.L. a chemat in judecata pe paratul R.C.I., solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 6.589,75 lei, reprezentand contravaloarea reparatiei masinii, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii, s-a aratat ca paratul a fost angajatul reclamantei in calitate de agent de vanzari, iar pentru exercitarea atributiilor de serviciu i s-a predat autoutilitara cu nr. de inmatriculare AG-17-KKK in stare perfecta de functionare.

In data de 13.12.2013, in jurul orelor 10:30, pe DN 71 in comuna Doicesti, in exercitarea atributiilor de serviciu, paratul nu a pastrat distanta fata de autovehiculul din fata, cu nr. de inmatriculare DB-09-TBF, intrand in coliziune cu acesta si provocand avarii la ambele vehicule.

Prin procesul -verbal de contraventie seria CP nr.2709150/13.12.2013 a fost sanctionat de politie cu 320 lei amenda si 320 puncte amenda pentru incalcarea dispozitiilor art.108 lit.b) pct.4 din O.U.G. nr.195/2002.

Reclamanta a sustinut si ca potrivit actului aditional la contractul de munca din data de 2.09.2013, paratul este obligat sa remedieze avariile vehiculului condus, produse din culpa sa, insa nu s-a conformat acestei obligatii, masina fiind reparata la o unitate service pe cheltuiala societatii. Conform facturii nr.40668/10.01.2014 contravaloarea lucrarilor de reparatii s-a ridicat la suma de 9259,75 lei, din care paratul a platit suma de 2670 lei, ramanand de plata suma de 6589,75 lei.

Prin intampinare, paratul a invocat exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Curtea de Arges, iar in ceea ce priveste fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.

In motivare, paratul a sustinut ca, nici din cererea de chemare in judecata si nici din inscrisurile anexate acesteia nu rezulta care sunt avariile produse autovehiculului ca urmare a accidentului din data de 13.12.2013 si nici existenta unei relatii de cauzalitate intre pretinsele reparatii din factura depusa la dosar si avariile pretinse ca fiind produse in data de 13.12.2013.

Prin sentinta civila nr.77/29.01.2015, Judecatoria Curtea de Arges a admis exceptia de necompetenta materiala a instantei si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Arges, cauza ce a fost inregistrata la data de 20.02.2015.

La data de 3.04.2015, paratul a depus la dosarul cauzei o completare a intampinarii, prin care a dezvoltat apararile formulate initial, invocand in plus dispozitiile art.254 alin.2 din Codul muncii.

Tribunalul Arges, Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale, prin sentinta civila nr.2079/15.10.2015 a respins actiunea si a obligat pe reclamanta la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1.236 lei.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca paratul a fost angajatul reclamantei in functia de agent vanzari incepand cu data de 2.09.2013, dupa cum reiese din contractul individual de munca inregistrat sub nr.117/30.08.2013 in Registrul General de evidenta a salariatilor. Pentru exercitarea atributiilor de serviciu, la inceputul activitatii, paratului i s-a predat autoutilitara cu nr. de inmatriculare AG-17-KKK, potrivit actului aditional la contractul individual de munca din data de 2.09.2013.

Prin procesul verbal de contraventie seria CP nr.2709150/13.12.2013, paratul a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 320 lei pentru nerespectarea dispozitiilor O.U.G. nr.195/2002. S-a retinut in sarcina paratului ca in data de 13.12.2013, in jurul orelor 10:30, pe DN 71 in comuna Doicesti, a condus autoutilitara cu numarul de mai sus si nu a pastrat distanta fata de autovehiculul din fata, intrand in coliziune cu acesta si provocandu-i avarii.

Prin actiune, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 6.589,75 lei, reprezentand contravaloarea reparatiilor aduse autoutilitarei folosite in exercitarea atributiilor de serviciu.

Cu privire la aceasta cerere, instanta a retinut ca potrivit art.254 alin.1 Codul muncii „Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.”

Prin urmare, pentru angajarea raspunderii patrimoniale a paratului este necesar sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: calitatea de salariat a acestuia la data savarsirii faptelor ce i se imputa; fapta ilicita cauzatoare de prejudicii savarsita in legatura cu munca sa; existenta unui prejudiciului cert si nereparat; legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; vinovatia paratului.

In ceea ce priveste calitatea de salariat a paratului la data producerii prejudiciului ce i se imputa, aceasta rezulta din inscrisurile depuse de reclamanta la dosarul cauzei, respectiv contractul individual de munca incheiat intre parti.

In ceea ce priveste fapta ilicita a paratului, existenta acesteia a fost dovedita de catre reclamanta si consta in nerespectarea obligatiei stabilite prin fisa postului de a conduce pe drumurile publice autovehiculul predat pentru exercitarea atributiilor de serviciu, conform regulilor de circulatie, aspect ce rezulta din procesul verbal de contraventie seria CP nr.2709150/13.12.2013 .

In ceea ce priveste prejudiciul produs reclamantei prin fapta ilicita a paratului, s-a sustinut ca acesta este in cuantum de 6.589,75 lei si reprezinta contravaloarea reparatiilor aduse autoutilitarei cu nr. de inmatriculare AG-17-KKK ca urmare a incidentului din data de 13.12.2013. In dovedirea acestui prejudiciu, reclamanta a depus la dosarul cauzei factura nr.40668/10.01.2014.

S-a constatat, insa, ca unitatea nu a facut dovada existentei acestui prejudiciu in patrimoniul sau. Astfel, din inscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezulta ca a platit efectiv suma de 6589,75 lei, caci numai prin achitarea acestei sume s-ar produce un prejudiciu in patrimoniul sau.

Dincolo de acest aspect, s-a constatat ca in cauza de fata nu este indeplinita nici cea de-a treia conditie pentru angajarea raspunderii patrimoniale a paratului, respectiv existenta legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita a acestuia si prejudiciul pretins de reclamanta.

Astfel, reclamanta careia ii revenea sarcina probei, potrivit art.272 din Codul muncii, nu a facut nicio dovada a faptului ca avariile pentru care s-au efectuat reparatiile consemnate in factura nr.40668/10.01.2014 sunt rezultatul accidentului de circulatie produs de parat la data de 13.12.2013.

In raport de aceste considerente, instanta a constatat ca in cauza nu sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art.254 alin.1 Codul muncii in vederea angajarii raspunderii patrimoniale a paratului, astfel ca actiunea a fost respinsa ca neintemeiata.

Impotriva acestei hotarari a formulat apel reclamanta, criticand-o pentru urmatoarele motive.

In mod gresit, instanta de fond a retinut ca nu s-a dovedit ca apelanta a platit efectiv suma pretinsa, respectiv nu a facut dovada existentei prejudiciului in patrimoniul sau.

Cu factura din 10.01.2014, ordinele de plata din 11.02.2014 si din 24.02.2014 a facut dovada platii sumei de 9.259,75 lei, contravaloarea lucrarilor de reparatii.

De asemenea, a depus, anexat apelului si extrasele de cont ce dovedesc plata sumei ce constituie prejudiciu.

Instanta de fond a mai retinut, de asemenea, ca nu s-a facut dovada ca avariile pentru care s-au efectuat reparatiile sunt rezultatul accidentului produs la 13.12.2013, iar paratul a platit o parte din prejudiciu.

Apelanta a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto care sa stabileasca daca inlocuirea pieselor mentionate in comanda de lucru si in devizul final s-a datorat accidentului de circulatie, precum si daca lucrarile au fost efectuate in plus fata de cele datorate accidentului.

Prin intampinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

In apel, s-a dispus administrarea probei cu inscrisuri, interogatoriu si expertiza tehnica auto, raportul fiind intocmit de expert T.I..

Prin decizia civila nr. 110/23.01.2017, Curtea de Apel pitesti – Sectia I civila a admis apelul formulat de reclamanta S.C. C. 88 S.R.L.; a schimbat sentinta, in sensul ca a admis in parte actiunea si a obligat pe parat la plata sumei de 4.797,57 lei despagubiri civile; a obligat intimatul - parat sa plateasca apelantei-reclamante suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Critica prin care apelanta a sustinut ca instanta de fond a retinut in mod gresit ca nu a facut dovada existentei prejudiciului in patrimoniul sau, cata vreme nu a dovedit ca a platit efectiv suma pretinsa, factura nr.40668/10.01.2014, nefacand prin ea insasi aceasta dovada, este neintemeiata.

Apelanta – reclamanta a depus la dosarul cauzei factura din 10.01.2014 pentru dovedirea prejudiciului pe care pretinde ca l-a suferit, iar la filele 25-28 dosar fond, a depus devizele finale de lucrari, datate 10.01.2014.

In aceasta situatie, instanta de fond era obligata, in baza rolului activ, ca in masura in care nu considera lamuritoare pentru solutionarea cauzei aceste inscrisuri, sa dispuna completarea probatoriilor in sensul de a dispune depunerea la dosar si a inscrisurilor ce dovedeau achitarea efectiva a sumei de catre reclamanta si pentru lipsa carora a apreciat ca aceasta nu a facut dovada ce ii incumba in raport de dispozitiile art. 272 Codul muncii.

In apel, au fost depuse ordinele de plata si extrasele de cont aferente facturii nr.40668 din 10.01.2014 pentru sumele de 5.000 lei si 4.259,75 lei,  care atesta ca apelanta a achitat suma totala de 9.259,75 lei, contravaloarea lucrarilor de reparatii pentru beneficiarul SC Cartec Trade SRL – societatea care a reparat autoutilitara.

Asadar, s-a facut dovada existentei prejudiciului in patrimoniul apelantei – reclamante.

A fost apreciata ca neintemeiata si critica privind gresita statuare a instantei in sensul ca reclamanta nu a dovedit ca avariile reparate pentru care s-a achitat suma pretinsa, ar fi rezultatul accidentului de circulatie produs de parat la 13.12.2013.

Astfel, s-a depus procesul – verbal de contraventie seria CP nr.2709150/13.12.2013 care atesta culpa paratului in calitate de conducator auto in producerea accidentului, acesta fiind sanctionat pentru nerespectarea dispozitiilor art.108 lit.b pct.4 din OUG nr.195/2002.

Contraventia retinuta in sarcina paratului ca si conducator auto a fost cea prevazuta in norma mentionata si se refera la „nepastrarea unei distante corespunzatoare fata de vehiculul care il precede, daca prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;”

Intimatul – parat s-a aparat in sensul ca volumul si valoarea reparatiilor efectuate autovehiculului exced pagubelor produse urmare accidentului, insa din coroborarea probei cu inscrisul „declaratie”, anexa la procesul – verbal de contraventie, solicitat de instanta de apel de la Postul de Politie Doicesti Dambovita, cu proba cu expertiza tehnica auto intocmita de expert Tabacu Ion a rezultat ca starea descrisa prin avariile „la vedere” in enumerarea conducatorului auto la fila 41 este in concordanta cu avariile consemnate in comanda de lucru.

Curtea a dispus si verificarea necesitatii inlocuirii pieselor trecute in comanda de lucru in raport de accidentul produs si verificarea daca piesele existente pe autoturism ar fi putut fi refolosite, iar expertiza a dovedit ca repararea autoutilitarei s-a facut in concordanta cu avariile rezultate din accident si conform procedurilor normal acceptate de fabricantii de autovehicule, asiguratori si unitatile service autorizate pentru repararea autovehiculelor.

Totodata, expertul a aratat ca prejudiciul nerecuperat de catre reclamanta de la intimat este 4.797,56 lei, intrucat diferenta dintre aceasta suma si valoarea devizului de 9.259,75 lei a fost achitata de catre parat, fapt confirmat de reclamanta.

In conformitate cu dispozitiile art. 254  alin.1 din Codul muncii, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

Cu probele administrate in cauza, reclamanta a facut dovada indeplinirii conditiilor raspunderii civile  contractuale;  fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu savarsita in legatura cu munca de catre parat a fost dovedita si consta in nerespectarea obligatiei stabilita prin fisa postului de la fila 50 de a conduce autovehiculul pe drumurile publice conform regulilor de circulatie, precum si cu procesul – verbal de contraventie; existenta prejudiciului cert si nereparat a fost dovedita cu inscrisurile depuse la instanta de fond si in apel – factura, ordine de plata, extrase de cont, expertiza tehnica; legatura de cauzalitate rezulta din materialitatea faptelor; vinovatia paratului rezulta din procesul verbal de contraventie ce atesta culpa acestuia prin incalcarea dispozitiilor art. 108 lit.b pct.4 din OUG nr.195/2002.

Raspunderea civila este atrasa potrivit art.1350 Cod civil, care constituie dreptul comun in materia raspunderii contractuale ale carei reguli sunt aplicabile si raspunderii salariatului, conform mentiunilor exprese ale art.254 alin.1 Codul muncii, pentru culpa, indiferent de gravitatea acestuia.

Paratul a invocat drept cauza exoneratoare de raspundere riscul normal al serviciului, potrivit art.254 alin.2) Codul muncii, conform cu care salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului, aratand ca postul de agent vanzari pe care il ocupa impunea conducerea autovehiculului de serviciu.

Nu poate fi retinuta sustinerea ca accidentul se incadreaza in riscul normal al serviciului, in prezenta obligatiilor inscrise in fisa postului si actul aditional la contractul individual de munca, care impun repararea avariilor la autovehicul, datorate soferului, deci din culpa acestuia, cata vreme culpa a fost relevata conform procesului – verbal de contraventie; in prezenta acestor obligatii clare, riscul normal al serviciului este bine delimitat si trebuie raportat la obligatiile inserate in actul aditional si fisa postului.

Prin urmare este lipsita de fundament concluzia instantei de fond in sensul ca reclamanta, careia ii incumba sarcina probei, nu a facut dovada tuturor elementelor raspunderii patrimoniale a salariatului, astfel incat solutia instantei fiind nelegala si netemeinica, a fost admis apelul in temeiul dispozitiilor art.480 Cod civil si schimbata sentinta in sensul ca se va admite in parte actiunea si va fi obligat paratul in temeiul dispozitiilor art.254 alin.1 Codul muncii, la plata sumei de 4797,57 lei despagubiri civile.

In temeiul dispozitiilor art.453 alin.2 Cod procedura civila, a fost obligat intimatul la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli de judecata catre apelanta.