Revocarea masurii plasamentului in regim de urgenta. Gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 68 si 69 din Legea nr. 272/2004.
Cod proc.civila, art. 304 pct. 9
Legea nr. 272/2004, art. 68 si 69
In speta pendinte, prin probele administrate in cele doua faze procesuale – fond si recurs – reclamanta-recurenta a dovedit ca imprejurarile ce au determinat dispunerea masurii plasamentului de urgenta fata de minora T.A.M. s-au modificat in prezent, astfel incat este in interesul superior al minorei incetarea acestei masuri si dispunerea reintegrarii copilului in familia naturala.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,
Decizia civila nr. 3914 din 27 noiembrie 2013
Prin sentinta civila nr. 440, pronuntata de Tribunalul Prahova la data de 12.02.2013, s-a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamanta T.G..
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:
Prin sentinta civila nr. 1835/28.10.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. 24845/3/2010
*
, a fost admisa cererea formulata de reclamanta DGASPC-B si a fost mentinuta masura de protectie speciala a plasamentului in regim de urgenta, dispusa prin dispozitia nr. 4423/29.04.2010, pentru copilul T.A.M., nascut la 3.04.1997, la unchiul matern, T.D.
S-a retinut ca, prin dispozitia sus-mentionata s-a instituit masura plasamentului in regim de urgenta pentru minora la unchiul matern, T.D. ca urmare a imprejurarii ca aceasta a fost depistata pe raza S.x.B., de catre agentii din cadrul DGPC-S.x.B, fara supraveghere. S-a constatat ca mama copilului se afla internata la SA O, suferind de tulburari neuropsihice.
S-a mai retinut, de asemenea, ca, la data de 5.10.2011, s-a depus la dosar raportul de expertiza medico-legala psihiatrica dispus in cauza, ale carui concluzii sunt in sensul ca, din datele existente la dosar, din evaluarea directa si prin internare, precum si prin celelalte elemente probatorii existente in cauza, comisia a apreciat ca afectiunea psihica a paratei T.G. impiedica la acel moment posibilitatea de ingrijire a copilului sau, cu recomandarea ca, pana la reevaluarea afectiunii psihice in cadrul Comisiei de Expertiza Medico-Legala Psihiatrica, dupa o perioada de minim 2 ani de evolutie asimptomatica a bolii, de la ultimul episod psihotic, minora sa locuiasca cu mama sa numai in prezenta unei terte persoane.
Tot ca situatie de fapt, tribunalul a retinut ca din cuprinsul raportului de expertiza medico-legala psihiatrica efectuat in prezenta cauza de Comisia de prima expertiza medico-legala psihiatrica din cadrul Institutului National de Medicina Legala „Mina Minovici”, a reiesit ca prin sentinta penala nr. 259/5.10.2010 a Judecatoriei Campina a fost admisa sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Campina.
In baza art. 113 Cod penal s-a dispus obligarea numitei T.G. la tratament medical pana la insanatosire.
Potrivit pct. 5.5 din raport, in prezent, reclamanta se afla sub incidenta masurilor de siguranta cu caracter medical prevazute de art. 113 Cod penal.
Comisia a apreciat ca, la momentul actual, reclamanta are capacitatea de a se ingriji de copilul sau minor, sub rezerva amendamentelor expuse la punctul 5 al raportului, in sensul ca: va continua sa se prezinte lunar la medicul psihiatru curant care ii va aprecia statusul psihic si va anunta de urgenta Autoritatea Tutelara – Serviciul de Protectie Minori, cand apar modificari semnificative revelatoare ale aparitiei unui nou episod psihotic; va continua tratamentul sub supravegherea doctorului curant psihiatru; managerul de caz al minorei va evalua periodic climatul familial si calitatea vietii minorei alaturi de mama ei.
Tribunalul a reamintit ca masura de siguranta a obligarii la tratament medical prevazuta de art. 113 Cod penal, se dispune daca faptuitorul, din cauza bolii
ori a intoxicarii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate si consta in obligatia impusa acestuia de a se prezenta in mod repetat la tratament medical, pana la insanatosire, la locul si la datele fixate pentru tratament.
Masura de siguranta a obligarii la tratament medical se ia pe timp nedeterminat, pana la insanatosirea faptuitorului sau cel putin pana la ameliorarea starii acestuia si incetarea starii de pericol.
Atunci cand temeiurile care au impus obligarea la tratament medical au incetat, se poate solicita incetarea masurii de siguranta.
Atat timp insa cat nu s-a dispus incetarea masurii de siguranta instituite prin sentinta penala nr. 259/5.10.2010 a Judecatoriei Campina, a concluzionat tribunalul, nu se poate prezuma ca a fost inlaturata starea de pericol care a stat la baza luarii acestei masuri.
In acest context, a stabilit prima instanta, nu se poate retine ca fiind in interesul copilului revocarea masurii plasamentului, instituita prin dispozitia nr. 4423/29.04.2010 si mentinuta prin sentinta civila nr. 1835/28.10.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. 24845/3/2010
*
, cererea reclamantei fiind astfel, neintemeiata.
Impotriva sentintei a declarat recurs, in termenul legal prevazut de art. 128 din Legea nr. 272/2004, reclamanta T.G., criticand-o ca nelegala.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invederat ca probele au fost apreciate de instanta de fond intr-un mod superficial, cu consecinta pronuntarii unei situatii inechitabile.
A apreciat recurenta ca in mod eronat, tribunalul a considerat ca atat timp cat temeiurile care au impus obligarea la tratament medical nu au incetat, nu se poate solicita incetarea masurii de siguranta.
In speta, a sustinut recurenta, a dovedit prin raportul de expertiza I.M.L. ca s-a insanatosit, in prezent dispunand de capacitatea de a ingriji copilul sau minor, sub rezerva amendamentelor expuse la cap. V din lucrarea mentionata.
De asemenea, a invederat recurenta, aceasta situatie rezulta si din raportul de ancheta sociala efectuat de D.G.A.S.P.C.-P.
Recurenta a mai sustinut ca prevederile Legii nr. 272/2004 nu sunt conditionate de masura de siguranta prevazuta de dispozitiile art. 113 Cod pr. civila, iar din dispozitiile art. 68 din Legea nr. 272/2004, rezulta cu claritate ca instanta este obligata sa modifice masura de protectie dispusa, in conditiile in care, imprejurarile avute in vedere la luarea acesteia s-au schimbat.
A concluzionat recurenta ca in cauza a dovedit indeplinirea celor doua conditii esentiale prevazute de Legea nr. 272/2004 pentru admiterea cererii – modificarea imprejurarilor care au stat la baza instituirii masurii de protectie si faptul ca reintegrarea in familia naturala este in interesul copilului – solutia instantei de fond, fiind astfel vadit nelegala.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei si admiterea actiunii.
In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 304
1
Cod pr. civila.
Intimata D.G.A.S.P.C.–P. a formulat, conform dispozitiilor art. 115 Cod pr. civila, intampinare, prin care a solicitat admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei, in sensul incetarii plasamentului in regim de urgenta fata de minora T.A.M. la unchiul matern, T.D. si reintegrarea copilului in familia mamei, T.G.
In motivarea cererii, intimata a invederat ca din actele medicale obtinute a rezultat ca recurenta este vindecata si nu se mai afla sub tratament psihiatric, episodul psihotic pe care l-a avut fiind remis integral.
De asemenea, a aratat intimata, in urma vizitelor efectuate de reprezentantii D.G.A.S.P.C.-B. s-a constatat ca recurenta detine un apartament compus din patru camere, trei balcoane si dependinte, modern utilat si curat intretinut si ca isi viziteaza in fiecare weckend copilul.
S-au anexat intampinarii raportul privind situatia minorei intocmit de intimata, contractele de vanzare-cumparare autentificate sub nr. 546/1998 si nr. 545/1998 de BNP „E B”, un cupon de pensie al recurentei, declaratia recurentei data la D.G.A.S.P.C. –s-x-B, certificat medical nr. 4762/2013, adresa nr. 31780/15 noiembrie 2013 a D.G.A.S.P.C.- s.x.B si copie a cartii de identitate a recurentei.
La data de 27 noiembrie 2013, Sectia I Civila a Curtii de Apel Ploiesti a pronuntat decizia civila nr. 3914, prin care a admis recursul declarat de reclamanta T.G. si a modificat in tot sentinta atacata, in sensul ca a admis actiunea si a dispus revocarea masurii plasamentului in regim de urgenta pentru minora T.A.M. si reintegrarea minorei in familia naturala, cu reluarea de catre reclamanta a drepturilor si obligatiilor parintesti.
Pentru a decide astfel, Curtea a retinut urmatoarele considerente :
Ca prim aspect, Curtea a notat ca motivele de recurs formulate permit incadrarea in cazul de modificare reglementat de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civila (act normativ aplicabil litigiului, in raport de data inregistrarii acestuia).
In limitele acestui motiv de recurs, Curtea a mentionat ca o hotarare este data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, fie atunci cand nesocoteste o norma de drept substantial, fie atunci cand interpreteaza gresit norma juridica dedusa judecatii.
Motivul de recurs subzista in cauza, solutia pronuntata de Tribunalul Prahova realizand o gresita aplicare si interpretare a dispozitiilor legale care au relevanta si incidenta in speta, si anume a dispozitiilor art. 68 si art. 69 din Legea nr. 272/2004.
Curtea a reamintit ca, potrivit textelor de lege mentionate, imprejurarile care au stat la baza stabilirii masurilor de protectie speciala (printre care se afla si masura in litigiu, a plasamentului in regim de urgenta) trebuie verificate trimestrial de catre directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului, iar in situatia in care aceste imprejurari s-au modificat, instanta judecatoreasca dispune, la sesizarea directiei, a parintilor ori a unui reprezentant legal al copilului, sau chiar a acestuia din urma, modificarea masurii sau dupa caz, incetarea masurii.
In speta pendinte, prin probele administrate in cele doua faze procesuale – fond si recurs – reclamanta-recurenta a dovedit ca imprejurarile care au determinat dispunerea masurii plasamentului de urgenta fata de minora T.A.M., prin dispozitia nr. 4423/29.04.2010 emisa de D.G.A.S.P.C.-s.x.B, ce a fost mentinuta prin sentinta civila nr. 1835/28.10.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, s-au modificat in prezent, astfel incat este in interesul superior al minorei incetarea acestei masuri si dispunerea reintegrarii copilului in familia naturala.
Constatarile Curtii, au avut in vedere, sub acest aspect, imprejurarea ca masura de protectie speciala a fost determinata de faptul ca in perioada emiterii dispozitiei nr. 4423/29.04.2010, mama minorei – reclamanta in prezenta cauza – se afla internata la SA O, suferind de tulburari neuropsihice, minora fiind depistata, in acest context, de catre agentii din cadrul DGPC-s.x.B, nesupraveghiata.
Tot ca situatie de fapt, Curtea a notat ca in actul medical depus in recurs chiar de catre intimata D.G.A.S.P.C. Prahova – certificatul nr. 4769/16.09.2013 eliberat de medic primar psihiatru dr. B.L. – se mentioneaza expres ca recurenta-reclamanta a prezentat diagnosticul de „episod psihotic acut” in anul 2009, ca „sub tratament, episodul s-a remis integral”, context in care, emitentul actului a concluzionat ca „pacientul este vindecat si tratamentul nu mai este necesar” (fila 42 dosar recurs).
Aceasta situatie se coroboreaza cu rapoartele efectuate de reprezentantii D.G.A.S.P.C.-P.. 2189B/19.11.2013, respectiv ai D.G.A.S.P.C.-s.x.B nr. 31780/2013 si deosebit de important cu concluziile intimatei, exprimate prin intampinarea depusa in fata instantei de recurs, in care s-a solicitat expres Curtii incetarea masurii plasamentului in regim de urgenta si reintegrarea minorei in familia mamei, T.G. (filele 31-34 si respectiv 28-29 dosar)
In acest context, s-a aratat ca aprecierea realizata de instanta de fond, ca atat timp cat nu s-a dispus incetarea masurii de siguranta instituita prin sentinta penala nr. 259/5.10.2010 a Judecatoriei Campina, de obligare a reclamantei T.G., in temeiul dispozitiilor art. 113 Cod penal, la tratament medical pana la insanatosire, nu se poate prezuma ca ar fi fost inlaturata starea de pericol care a stat la baza luarii acestei masuri, nu poate fi validata de catre Curte, in contextul in care, actul medical depus chiar de catre intimata, atesta ca reclamanta s-a vindecat si ca nu se mai impune efectuarea niciunui tratament.
In raport de aceste situatii de fapt, Curtea, avand in vedere interesul superior al minorei, statuat de art. 2 din Legea nr. 272/2004 si pozitia exprimata de insasi institutia abilitata de lege sa monitorizeze aplicarea masurilor de protectie speciala, a constatat incidenta cazului de modificare reglementat de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civila.
In considerarea acestor argumente de fapt si de drept, Curtea a procedat, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 – 3 Cod pr. civila, la admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei, in sensul admiterii actiunii, cu consecinta revocarii masurii de siguranta a plasamentului in regim de urgenta a minorei T.A.M. si reintegrarea acesteia, in familia naturala, cu reluarea de catre reclamanta a drepturilor si obligatiilor parintesti.
(Judecator Andra-Corina Botez)