Revizuirea in cazul  existentei a doua hotarari definitive potrivnice care incalca autoritatea de lucru judecat a primei hotarari.

 

Art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila

 

Analizand cele doua hotarari presupus a fi potrivnice, invocate de revizuient, se constata ca in cauza nu sunt indeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv existenta triplei identitati de parti, obiect si cauza. De asemenea, nu este indeplinita nici conditia existentei in dispozitivul acestei hotarari a unor masuri imposibil de pus in executare, care sa impuna anularea uneia dintre acestea, respectiv a celei din urma.

Astfel, se constata ca in cauza este vorba de doua hotarari diferite, avand reclamanti diferiti, chiar daca cererile de chemare in judecata formulate de acestia vizeaza o decizie de impunere cu acelasi numar si din aceeasi data, sumele pentru care se solicita anularea acestei dispozitii fiind diferite pentru fiecare reclamant.

Faptul ca doua complete de la aceeasi instanta de judecata au dat solutii diferite in cele doua dosare, presupune o practica neunitara, care nu poate face obiectul cererii de revizuire, intemeiata pe dispozitiile art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, ci eventual obiectul unei intrebari preliminare la I.C.C.J.

Pentru aceste considerente, nefiind indeplinite cerintele art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, in sensul existentei a doua hotarari definitive potrivnice care incalca autoritatea de lucru judecat a primei hotarari, prezenta cerere de revizuire este inadmisibila, Curtea respingand-o ca atare.

 

(Decizia civila nr. 564/R-CONT
/
15 Mai 2017)

 

Prin incheierea de sedinta nr.2940/1.11.2016, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, a fost stramutata judecarea cauzei care formeaza obiectul dosarului nr.3985/62/2015 de la Curtea de Apel Brasov, Sectia contencios administrativ si fiscal la Curtea de Apel Tg-Mures, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.

Prin sentinta nr.273/CA/14.03.2016 pronuntata de Tribunalul Brasov, Sectia a II-a civila si de contencios administrativ si fiscal, in dosarul nr.3985/62/2015 s-a admis actiunea formulata si precizata de reclamantul ADR, in contradictoriu cu parata D.G.R.F.P. Brasov si, in consecinta, s-a dispus anularea partiala a deciziei de impunere nr.1400/4.09.2015, emisa de parata D.G.R.F.P. Brasov, respectiv dispozitiile deciziei, orivind obligarea la plata a reclamantului pentru suma de 13.435,60 lei si a dobanzilor si penalitatilor aferente.

Impotriva acestei hotarari si a incheierii de sedinta publica din data de 1.03.2016, in termenul prevazut de lege, a declarat recurs parata D.G.R.F.P. Brasov, solicitand admiterea acestuia, casarea in tot a sentintei atacate si in urma rejudecarii cauzei, admiterea cu prioritare a exceptiei lipsei procedurii prealabile invocate prin intampinare in fata instantei de fond, fiind invocate dispozitiile art.488 alin.1 pct.5, 6 si 8 Cod procedura civila.

Recurenta-parata a invederat faptul ca printr-o interpretare si aplicare eronata a legii, instanta fondului a respins exceptia lipsei procedurii prealabile invocate prin intampinare si a admis actiunea in contencios administrativ formulata de intimatul-reclamant, retinand in mod gresit lipsa calitatii de functionar public a acestuia, fara a mai analiza fondul cauzei.

De asemenea, instanta de fond a apreciat ca fiind nelegala angajarea raspunderii civile a reclamantului, retinand in mod gresit ca instanta a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parata prin reprezentant, fata de dispozitiile art.15 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, insa prin aceste dispozitii sunt reglementate gradele profesionale ale functiilor publice de executie.

In opinia recurentei-parate, exceptia inadmisibilitatii actiunii este fondata intrucat intimatul-reclamant nu a parcurs procedura prealabila obligatorie, iar prin sentinta nr.273/CA/14.03.2016 pronuntata de Tribunalul Brasov, nu se motiveaza sub nicio forma hotararea prin care a fost respinsa exceptia neindeplinirii procedurii prealabile, ci doar se face trimitere la dispozitiile art.15 din Legea nr.188/1999.

Recurenta-parata a mai aratat ca instanta de fond a apreciat in mod eronat ca dispozitiile art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999 ar consacra calea actiunii directe judiciare, fara a fi obligatorie in prealabil calea de atac administrativ-jurisdictionala. Fiind vorba despre o lege speciala, cu aplicabilitate numai in cazul raspunderii functionarilor publici, nu exista un drept de optiune fata de incidenta normelor procedurale instituite de Legea contenciosului administrativ, la care face trimitere expresa art.82 alin.2 din Legea nr.188/1999.

Mai mult decat atat, instanta fondului nu a facut distinctie intre normele juridice de drept comun care reglementeaza instanta de judecata, diferite si generale fata de cele aplicabile instantei de contencios administrativ. Aprecierile instantei de fond in sensul ca dispozitiile speciale ale Legii contenciosului administrativ se aplica doar in parte procedurii de solutionare a litigiilor privind anularea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, sunt in totalitate confuze si gresite.

Recurenta-parata a mai aratat ca, in speta, intimatul-reclamant avea calitatea de functionar public atat la data producerii efective a pagubei, fiind consilier juridic in cadrul Directiei Regionale de Accize si Operatiuni Vamale Brasov, cat si la data formularii actiunii, unde avea calitatea de consilier juridic in cadrul Curtii de Apel Brasov, astfel incat temeiul raspunderii civile este cel al legii speciale, Legea nr.188/1999, retinuta in cuprinsul deciziei de imputare, iar competenta apartine instantei de contencios administrativ, in conditiile si termenele prevazute de Legea nr.554/2004.

Se invoca dispozitiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, coroborate cu cele ale art.193 Cod procedura civila, potrivit carora procedura prealabila reprezinta o conditie de admisibilitate a actiunii in contencios administrativ, ceea ce inseamna „
per a contrario”
ca neindeplinirea acestei proceduri atrage respingerea actiunii, ca fiind inadmisibila.

Prin intampinare, intimatul-parat AD a solicitat respingerea recursului ca nefondat si pe cale de consecinta mentinerea in totalitate a dispozitiilor sentintei nr.273/CA/14.03.2016 pronuntata de Tribunalul Brasov.

In considerente, s-a aratat ca prevederile art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999 constituie o considerabila exceptie de la regula obligativitatii parcurgerii procedurii prealabile, regula instituita de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Intimatul-reclamant a aratat ca prevederile art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999 reprezinta doar o exceptie de la regula stabilita de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 si nu se poate completa cu aceste prevederi, exceptia invocata neavand fundament legal, prima instanta respingand-o in mod corect.

Prin decizia nr.54/R/1.02.2017, Curtea de Apel Targu-Mures, Sectia a II-a civila de contencios administrativ si fiscal a admis recursul, a casat hotararea atacata si rejudecand cauza a respins actiunea formulata de reclamant ca inadmisibila.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut ca prin decizia de imputare nr.1400/4.09.2015, emisa de D.G.R.F.P. Brasov s-a dispus obligarea intimatului-reclamant la plata sumei de 13.435,60 lei cu titlu de prejudiciu cauzat, la care se adauga dobanzi si majorari/penalitati de intarziere, dupa caz, aplicabile pentru veniturile bugetare calculate pentru perioada de cand s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata si pana la data recuperarii sumei.

Decizia a fost emisa in temeiul prevederilor art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999, intrucat intimatul-reclamant avea calitatea de functionar public, atat la data producerii efective a pagubei, cat si la data emiterii actului de imputare.

S-a constatat ca intimatul-reclamant, in temeiul prevederilor art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999 raportat la cele ale art.1 alin.1 si art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, s-a adresat direct instantei de judecata cu cererea de anulare partiala a deciziei de impunere nr.1400/4.09.2015, emisa de D.G.R.F.P. Brasov.

Prin incheierea de sedinta din data de 1.03.2016, instanta de fond a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parata prin intampinare, cu o trimitere sumara la dispozitiile art.15 din Legea nr.188/1999.

In recurs, recurenta-parata a criticat solutia instantei de fond privind respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii, sustinand in esenta ca intimatul-reclamant, desi avea obligatia de a parcurge procedura prealabila, conform art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, totusi s-a adresat direct instantei.

Curtea a retinut ca partile au pozitii diferite fata de interpretarea dispozitiilor legale in ceea ce priveste existenta obligatiei legale de indeplinire a procedurii prealabile, anterior investirii instantei cu actiunea in anularea deciziei de imputare.

Cu privire la aceasta chestiune, s-a retinut ca vointa legiuitorului de a supune institutiile juridice reglementate de Legea nr.188/1999 procedurii stabilite prin Legea nr.554/2004, trebuie desprinsa din contextul actului normativ, cu atat mai mult cu cat, pe de o parte, potrivit art.109 din Legea nr.188/1999, legiuitorul a dat in competenta sectiei de contencios administrativ si fiscal cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public si, pe de alta parte, conform art.117 dispozitiile Legii nr.188/1999 se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice.

Formularea textelor de lege-art.80 si art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999, este asemanatoare, insa nu fac trimitere expresa la Legea nr.554/2004, spre deosebire de art.106, care prevede ca anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus incetarea raportului de serviciu (inclusiv in situatia reorganizarii), se poate cere in conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ.

Din aceasta modalitate de formulare a normelor legale, Curtea nu a putut retine ca pentru institutiile juridice reglementate de Legea nr.188/1999 cu privire la care nu s-a inclus in text trimiterea expresa la Legea nr.554/2004, procedura statornicita prin normele generale din materia contenciosului administrativ nu ar fi aplicabila.

In sustinerea acestui punct de vedere, s-a apreciat ca nu se poate pune semnul egalitatii intre procedura de atragere a raspunderii disciplinare si procedura emiterii ordinului/dispozitiei de imputare, in cadrul raspunderii materiale, din perspectiva inexistentei obligatiei de parcurgere a procedurii prealabile pentru argumentele expuse in continuare.

In acelasi context, Curtea a retinut ca nu se poate sustine ca intentia legiuitorului a fost aceea de a mentine timp de 3 ani (in situatia in care s-ar considera ca se aplica termenul general de prescriptie pentru atacarea actului administrativ, si nu cel special, adica situatia in care atacarea ordinului/dispozitiei de imputare nu ar fi supusa conditiilor si termenelor stabilite de Legea nr.554/2004), incertitudinea asupra caracterului actului administrativ prin care s-a angajat raspunderea materiala a functionarului public, pana la expirarea acestui termen.

S-a statuat ca, potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, indeplinirea procedurii prealabile este obligatorie in speta, in sensul ca inainte de a se adresa instantei competente, persoana care se considera vatamata prin emiterea unui act administrativ trebuie sa solicite autoritatii publice emitente revocarea in tot sau in parte a acestuia.

Numai dupa parcurgerea acestei etape, care este o conditie de admisibilitate a actiunii in contenciosul administrativ conform art.193 alin.1 Cod procedura civila, raportat la art.7 din Legea nr.554/2004, petentul, daca se considera in continuare nemultumit sau daca autoritatea careia i s-a adresat in prealabil a refuzat sa raspunda, poate formula actiune in contencios administrativ, iar in aceste conditii, dreptul la actiune in sens material se naste dupa ce autoritatea emitenta raspunde la reclamatia administrativa sau dupa expirarea termenului legal pentru solutionarea cererii.

In speta, Curtea a retinut ca intimatul-reclamant inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ cu cererea de anulare partiala a deciziei de impunere nr.1400/4.09.2015 emisa de D.G.R.F.P. Brasov nu a parcurs procedura prealabila, desi avea aceasta obligatie legala, conform dispozitiilor art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, iar solutia de respingere a exceptiei inadmisibilitatii de catre instanta de fond, prin trimitere la dispozitiile art.15 din Legea nr.188/1999, straine de chestiunea litigioasa transata prin incheierea de sedinta publica din 1.03.2016, este in mod vadit nelegala.

In consecinta, s-a apreciat ca procedura prealabila administrativa este reglementata ca o conditie de exercitare a dreptului la actiune a carei neindeplinire este sanctionata cu respingerea actiunii ca inadmisibila.

Fata de aceste considerente, in baza art.496 Cod procedura civila, recursul declarat de D.G.R.F.P. Brasov a fost admis, cu casarea hotararii si in rejudecare a fost respinsa actiunea ca inadmisibila.

Impotriva acestei decizii, respectiv decizia nr.54/01.02.2017 pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures in dosarul nr.3985/62/2015 a formulat prezenta cerere de revizuire, Daniel Arsene, solicitand admiterea acesteia, cu anularea in tot a deciziei civile amintite si, pe cale de consecinta, respingerea recursului declarat de catre D.G.R.F.P. Brasov, cu mentinerea sentintei civile nr.273/CA/14.03.2016 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr.3985/62/2015, invocandu-se ca temei de drept dispozitiile art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila.

In prealabil, revizuientul arata ca la data depunerii cererii de revizuire, decizia civila nr.54/01.02.2017 nu era motivata, redactata si comunicata, incat in motivele aratate in cererea de revizuire vor fi suspuse unor completari, in functie de considerentele deciziei a carei revizuire se cere.

Legat de temeiul de drept, respectiv art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, fata de solutia cuprinsa in minuta deciziei civile nr.54/01.02.2017 a Curtii de Apel Targu Mures, in ceea ce priveste autoritatea de lucru judecat, revizuientul se raporteaza la sentinta civila nr.338/CA/01.04.2016 si incheierea de sedinta din data de 13.01.2016 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosar nr.4015/62/2015, definitiva prin decizia civila nr.788/R/18.10.2016.

Raportat la hotararile amintite, revizuientul considera ca solutionarea prezentei cereri de revizuire este de competenta exclusiva a Curtii de Apel Brasov, conform prevederilor art.510 alin.2 Cod procedura civila.

Autoritatea de lucru judecat a sentintei civile nr.338/CA/01.04.2016 si a incheierii de sedinta din data de 13.01.2016 este invocata de catre revizuient fata de solutia acordata in recurs prin decizia civila nr.54/01.02.2017 si anume inadmisibilitatea.

Revizuientul sustine ca respingerea ca inadmisibila a actiunii acestuia este rezultatul constatarii lipsei procedurii prealabile reglementata de art.7 din Legea nr.554/2004, aducandu-se astfel atingere efectului autoritatii de lucru judecat a sentintei civile nr.338/CA/01.04.2016 si incheierii de sedinta din data de 13.01.2016.

In ceea ce priveste admisibilitatea cererii de revizuire, se considera ca sunt intrunite conditiile stabilite de art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, invocandu-se considerentele din decizia nr.866/10.12.2015 a Curtii Constitutionale, precum si cele ale deciziei nr.76/21.02.2013.

In alta ordine de idei se sustine ca motivul contradictorialitatii dintre cele doua hotarari invocate priveste autoritate de lucru judecat, reglementata de art.430 alin.1 si 2 Cod de procedura civila, ci nu puterea lucrului judecat reglementata distinct, ca exceptie procesuala absoluta, prin art.431 Cod de procedura civila.

Se precizeaza faptul ca principiul autoritatii lucrului judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si purtat intre aceleasi parti, ci si contrazicerile dintre doua hotarari judecatoresti, in sensul ca drepturile recunoscute printr-o hotarare definitiva sa nu fie contrazise printr-o alta hotarare ulterioara, data intr-un alt proces.

In continuare se mentioneaza ca antagonismul celor doua hotarari invocate in cererea de revizuire reiese din faptul ca acestea dezlega in mod diferit aceeasi problema, respectiv a admisibilitatii cererii de anulare a unui act administrativ, formulata in temeiul art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999, ambele hotarari raportandu-se la Decizia de impunere nr.1400/04.09.2015 emisa de D.G.R.F.P. Brasov, similitudinea cauzelor ce au facut obiectul dosarelor nr.3985/62/2015 si nr.4015/62/2015 fiind de necontestat.

Revizuientul sustine ca decizia civila nr.54/01.02.2017 pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures in dosarul nr.3985/62/2015 a incalcat principiul prevazut de art.6 din CEDO, precum si principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, consacrat de art.16 alin.1 din Constitutie, mentinandu-se astfel practicile jurisprudentiale divergente, in conditiile in care, pentru codebitorul acestuia, Dragos Ghidermic, s-a retinut ca nu este necesara o procedura prealabila prevazuta de art.7 din Legea nr.554/2004, amandoi aflandu-se intr-o situatie identica, urmand sa fie judecati pe baza aceleiasi jurisprudente.

In continuare este invocata practica unitara, aratandu-se ca interpretarea prevederilor art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999 este supusa solutii diferite de la o instanta la alta, situatie in care revizuientul intelege sa formuleze, pe calea revizuirii, in temeiul art.519 Cod procedura civila, o cerere de sesizare a Inaltei Curti de Casare si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile prevazute de art.7 din Legea nr.554/2004, in situatia reglementata de art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999, in privinta admisibilitatii acestei ultime cereri, fiind indeplinite toate conditiile continute de art.519 Cod procedura civila.

Pentru motivele aratate se solicita admiterea cererii de revizuire, cu anularea deciziei civile nr.54/01.02.2017 pronuntate de Curtea de Apel Targu Mures, in solutionarea cauzei ce a facut obiectul dosarului nr.3985/62/2015.

In drept, se invoca dispozitiile cuprinse in Legea nr.188/1999, Legea nr.554/2004 si Codul de procedura civila.

Alaturat acestei cereri au fost depuse hotararile judecatoresti de la filele 3-14 dosar.

La data de 21 februarie 2017, reclamantul AD a depus la dosar o cerere prin care invoca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, raportat la principiile fundamentale privind accesul liber la justitie statuat prin art.21 alin.1, alin.2 si alin.3 din Constitutia Romaniei.

In motivarea exceptiei se arata ca prin dispozitiile art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila legiuitorul a prevazut ca motiv de revizuire contradictorialitatea de hotarari, iar atingerile aduse autoritatii de lucru judecat prevazuta la art.430 Cod procedura civila constituie un motiv suficient si necesar pentru ca orice parte sa poata cere reformarea hotararii judecatoresti pe calea extraordinara de atac.

Se adauga faptul ca principiul autoritatii de lucru judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si purtat intre aceleasi parti, ci si contrazicerile dintre doua hotarari judecatoresti, in sensul ca drepturile recunoscute printr-o hotarare definitiva sa nu fie contrazise printr-o alta hotarare ulterioara data intr-un alt proces.

In continuare se invoca dispozitiile art.430 alin.1 Cod procedura civila sustinandu-se ca hotararea judecatoreasca care solutioneaza, in tot sau in parte, fondul procesului sau statueaza asupra unei exceptii procesuale are, de la pronuntare autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea transata.

Drept urmare, se pune problema motivatiei pentru care cererea de revizuire intemeiata pe contradictorialitate de hotarari poate fi indreptata impotriva unei hotarari numai daca aceasta evoca fondul, in conditiile in care autoritatea de lucru judecat protejeaza si acele hotarari care dezleaga unele exceptii procesuale (ex. inadmisibilitatea).

In atare situatie, revizuientul considera ca interdictia de drept amintita anterior, reglementata de dispozitiile art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila aduce atingere dreptului fundamental la liberul acces la justitie, ingradind nejustificat accesul partilor la calea extraordinara de atac a revizuirii, in cazul in care autoritatea de lucru judecat priveste o exceptie procesuala, invocandu-se Decizia nr.866/10.12.2015 a Curtii Constitutionale.

Pentru aceste considerente se considera ca in cauza sunt indeplinite cerintele de admisibilitatea ale exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, solicitandu-se ca instanta sa dispuna sesizarea Curtii Constitutionale pentru solutionarea exceptiei amintite.

In drept se invoca dispozitiile cuprinse in Legea nr.47/1992 si cele ale Codului de procedura civila.

Prin intampinarea de la filele 23, 24 dosar intimata D.G.R.F.P. Brasov solicita respingerea prezentei cereri de revizuire ca inadmisibila si nefondata, in conditiile in care motivele acestei cereri sunt inadmisibile, nelegale si nefondate, excedand dispozitiile art.503 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, invocate de revizuient.

In prealabil, se invoca pe cale de exceptie necompetenta materiala a Curtii de Apel Brasov pentru solutionarea cererii de revizuire a deciziei civile nr.54/R/01.02.2017 pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures, urmand a fi avute in vedere dispozitiile art.510 alin.2 si 3 Cod procedura civila, precum si faptul ca hotararea presupus potrivnica a carei retractare se solicita a fost pronuntata in recurs, urmare a declinarii competentei de solutionare a cauzei.

In alta ordine de idei se sustine ca in privinta celor doua hotarari presupus potrivnice nu sunt indeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv tripla identitate de parti, obiect si cauza.

Pe de alta parte, se arata ca prin cererea de revizuire se reitereaza motive de netemeinicie ale unei hotarari definitive pronuntate de Curtea de Apel Tg.Mures, scopul urmarit de catre revizuientul-reclamant fiind acela de a obtine o noua examinare a cauzei, invocandu-se greseli de judecata si aprecieri asupra probatoriului administrat.

In continuare se arata ca in cele doua dosare mentionate in cererea de revizuire, inregistrate pe rolul Tribunalului Brasov, exista parti diferite si obiecte diferite. Astfel, in dosarul nr.4015/62/2015, calitatea de reclamant o detine GDA, iar dispozitivele hotararilor definitive nu se suprapun sub nicio forma, incat cea de-a doua hotarare a carei revizuire se solicita nu incalca autoritatea de lucru judecat a primei hotarari, invocandu-se decizia nr.2792/2015 a I.C.C.J.

Pentru aceste considerente, nefiind intrunite cerintele de admisibilitate a revizuirii si nici dispozitiile art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila se solicita respingerea cererii de revizuire ca inadmisibila.

In privinta sesizarii I.C.C.J. pentru pronuntarea unei hotarari prealabile, se sustine ca aceasta intra in competenta instantei de judecata.

La filele 26-28 dosar s-a depus incheierea nr.3438/07.12.2016 in dosar nr.3578/1/2016 emisa de I.C.C.J. prin care s-a admis cererea de stramutare a cauzei formulata de D.G.R.F.P. Brasov, de la Curtea de Apel Brasov la Curtea de Apel Targu Mures, invocandu-se banuiala legitima prevazuta de art.140 alin.2 Cod procedura civila.

De asemenea, au fost depuse hotararile judecatoresti aflate la filele 29-41 dosar, iar prin incheierea din data de 23.03.2017 dispusa in dosarul nr.81/64/2017, Curtea de Apel Brasov a scos cauza de pe rol si a trimis dosarul la Curtea de Apel Pitesti, dosarul fiind inregistrat pe rolul acestei ultime instante la data de 29 martie 2017, primind termen de judecata la 15.05.2017.

Prin notele de sedinta aflate la dosar, intimata D.G.R.F.P. Brasov solicita respingerea cererii de revizuire ca inadmisibila si nefondata, formuland un punct de vedre si cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila invocata de revizuient.

Astfel, raportat la obiectul cauzei se apreciaza ca fiind inadmisibila, neintemeiata si neutila pentru solutionarea cauzei de fata, sesizarea de catre instanta de judecata a Curtii Constitutionale, cu exceptia de neconstitutionalitate invocata.

Fata de dispozitiile art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, raportat la criticile aduse de revizuient prin actiunea formulata se arata ca s-a pronuntat decizia nr.339/2016 de catre Curtea Constitutionala, iar pe de alta parte se sustine ca prezenta cerere de revizuire nu este admisibila, nefiind incidente dispozitiile art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, hotararile pretins a fi contradictorii avand pricini diferite ca obiect si cauza, intre persoane diferite.

Pe de alta parte, practica neunitara a instantelor judecatoresti nu face obiectul unei cereri de revizuire. Se depune decizia nr.339/2016.

In sedinta publica din 15 mai 2017, instanta a pus in discutie admisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate invocata in fata Curtii de Apel Brasov, care nu a mai fost discutata ca urmare a stramutarii cauzei la Curtea de Apel Pitesti.

Reprezentantul intimatei avand cuvantul precizeaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este admisibila, intrucat nu aduce lamuriri in cauza de fata si mai ales datorita faptului ca aceasta chestiune de drept a fost solutionata prin decizia nr.339/24.05.2016 a Curtii Constitutionale.

Curtea, avand in vedere obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, respectiv neconstitutionalitatea dispoz. art.509 alin.1 pct.8 C.pr.civ, raportat la sustinerile revizuientului, conform carora acest caz de revizuire nu este incident in cazul hotararilor care evoca fondul, si avand in vedere prevederile art.509 alin.2 C.pr.civ, potrivit carora, pentru motivul de revizuire prevazut de art.509 alin.1 pct.8 C.pr.civ., pot face obiectul cererii de revizuire inclusiv hotararile care nu evoca fondul, si raportat la dispoz. art.29 din Legea nr.47/1992, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, neavand legatura cu prezenta revizuire, urmand a fi acordata o cale de atac revizuientului in ceea ce priveste respingerea ca inadmisibila a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale.

In aceeasi sedinta, instanta a acordat cuvantul asupra admisibilitatii cererii de revizuire, reprezentantul intimatei solicitand respingerea cererii de revizuire ca inadmisibila, intrucat nu indeplineste conditiile prevazute de lege, fiind mai degraba un recurs la recurs.

Curtea, va analiza cu prioritate competenta acesteia in solutionarea prezentei cereri de revizuire are in vedere dispozitiile art.510 alin.1 si 2 Cod procedura civila care prevad faptul ca, in cazul cererii de revizuire intemeiata pe dispozitiile art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, aceasta cerere se indreapta la instanta mai mare in grad fata de instanta care a dat prima hotarare, prima hotarare invocata in cauza fiind cea pronuntata de catre Tribunalul Brasov in dosar nr.4015/62/2015, respectiv incheierea de sedinta din 13.01.2016 si sentinta civila nr.338/CA/01.04.2016, situatie in care, la momentul formularii cererii de revizuire competenta solutionarii acesteia revenea Curtii de Apel Brasov.

Cum ulterior formularii cererii de revizuire s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Curtii de Apel Brasov si trimiterea acesteia la Curtea de Apel Pitesti, aceasta ultima instanta se considera competenta in solutionarea prezentei cereri.

Curtea, analizand prezenta cerere de revizuire, prin prisma motivelor invocate, a temeiului de drept si in primul rand a admisibilitatii acestei cereri, intemeiata pe dispozitiile art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, constata ca aceasta este inadmisibila, urmand a o respinge ca atare, pentru urmatoarele considerente:

Dispozitiile art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila prevad ca revizuirea unei hotarari poate fi ceruta daca s-a pronuntat asupra fondului sau a evocat fondul atunci cand exista hotarari definitive potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade diferite, care incalca autoritatea de lucru judecat a primei hotarari.

In cauza de fata, prin cererea de revizuire se sustine ca prin decizia civila nr.54/01.02.2017 pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures in dosar nr.3985/62/2015 a fost incalcata autoritatea de lucru judecat a sentintei civile nr.338/CA/01.04.2016 si a incheierii de sedinta din data de 13.01.2016 pronuntate de Tribunalul Brasov in dosar nr.4015/62/2015, definitive prin decizia civila nr.788/R/18.10.2016.

Se constata faptul ca prin incheierii de sedinta din data de 13.01.2016 pronuntate de Tribunalul Brasov in dosar nr.4015/62/2015, s-a respins exceptia neindeplinirii procedurii prealabile, respectiv exceptia inadmisibilitatii invocata de parata D.G.R.F.P. Brasov, in contradictoriu cu reclamantul GDA.

Prin sentinta civila nr.338/CA/01.04.2016 pronuntata de Tribunalul Brasov in acelasi dosar a fost admisa actiunea formulata de reclamantul GDA, altul decat reclamantul din cauza de fata si s-a dispus anularea deciziei nr.1400/04.09.2015 emisa de D.G.R.F.P. Brasov, in privinta angajarii raspunderii civile a reclamantului pentru plata sumei de 30.556,70 lei, exonerandu-l pe acesta de la plata sumei amintite.

Prin sentinta civila nr.273/CA/14.03.2016 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr.3985/62/2015 a fost admisa actiunea precizata formulata de reclamantul AD, revizuientul din cauza de fata, cu anularea partiala a Deciziei de impunere nr.1400/04.09.2015 emisa de D.G.R.F.P. Brasov, pentru plata sumei de 13.435,60 lei.

Din continutul acestei sentinte rezulta ca s-a stabilit un prejudiciu in suma totala de 43.992,3 lei, conform sentintei civile nr.755/CA/16.06.2010, imputat ulterior revizuientului din cauza de fata, precum si lui GDA, in cote diferentiate, revizuientului impunandu-i-se plata sumei de 13.435,60 lei.

Ulterior, prin decizia civila nr.54/01.02.2017 pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures in dosar nr.3985/62/2015, in urma stramutarii cauzei de la Curtea de Apel Bucursti, a fost admis recursul declarat de D.G.R.F.P. Brasov, cu casarea hotararii recurate, iar in rejudecare a fost respinsa actiunea reclamantului AD ca inadmisibila, cu motivarea ca era necesara exercitarea procedurii prealabile prevazute de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Revizuientul, prin prezenta cerere sustine ca s-a retinut cu autoritate de lucru judecat ca nu este necesara exercitarea procedurii prealabile amintita anterior, prin sentinta nr.338/CA/01.04.2016 si prin incheierea din 13.01.2016 pronuntata in acelasi dosar, respectiv dosarul nr.4015/62/2015.

Dispozitiile art.430 alin.1 si 2 Cod procedura civila, prevad faptul ca hotararea judecatoreasca care solutioneaza fondul procesului in tot sau in parte sau statueaza asupra unei exceptii procesuale ori asupra oricarui alt incident are autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea transata, autoritate care priveste dispozitivul, precum si considerentele pe care acesta se sprijina, iar dispozitiile art.432 Cod procedura civila prevad faptul ca aceasta exceptie poate fi invocata de instanta sau de parti in orice stare a procesului, chiar inaintea instantei de recurs.

Analizand cele doua hotarari presupus a fi potrivnice, invocate de revizuient, se constata ca in cauza nu sunt indeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv existenta triplei identitati de parti, obiect si cauza. De asemenea, nu este indeplinita nici conditia existentei in dispozitivul acestei hotarari a unor masuri imposibil de pus in executare, care sa impuna anularea uneia dintre acestea, respectiv a celei din urma.

Astfel, se constata ca in cauza este vorba de doua hotarari diferite, avand reclamanti diferiti, chiar daca cererile de chemare in judecata formulate de acestia vizeaza o decizie de impunere cu acelasi numar si din aceeasi data, sumele pentru care se solicita anularea acestei dispozitii fiind diferite pentru fiecare reclamant.

Faptul ca doua complete de la aceeasi instanta de judecata au dat solutii diferite in cele doua dosare, presupune o practica neunitara, care nu poate face obiectul cererii de revizuire, intemeiata pe dispozitiile art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, ci eventual obiectul unei intrebari preliminare la I.C.C.J.

Pentru aceste considerente, nefiind indeplinite cerintele art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, in sensul existentei a doua hotarari definitive potrivnice care incalca autoritatea de lucru judecat a primei hotarari, prezenta cerere de revizuire este inadmisibila, Curtea respingand-o ca atare.

In concluzie, a fost respinsa cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.509 alin.1 pct.8 Cod procedura civila ca inadmisibila, potrivit argumentelor aratate in preambulul sentintei de fata, din data de 15.05.2017, argumente care nu vor mai fi reluate, fiind respinsa si prezenta cerere de revizuire ca inadmisibila.