Respingerea cererii de deschidere a procedurii adoptiei.  Evaluarea  refuzului unui parinte de a-si exprima consimtamantul la adoptie si stabilirea  caracterului abuziv al acestuia.

 

Legea nr. 273/2004

 

Masura adoptiei este ultima dintre masurile de protectie alternativa la care are  dreptul minorul in ipoteza in  care nu poate fi lasat in grija parintilor/parintelui sau. Art.9 din Legea nr. 273/2004 prevede ca parintii  firesti trebuie sa consimta la adoptie in mod liber si neconditionat, ei fiind  informati in mod corespunzator asupra consecintelor exprimarii consimtamantului si asupra incetarii  legaturilor de rudenie ale copilului cu familia de origine.

In acelasi sens, se retine ca si in art. 5, paragraful 1, lit.a din Conventia Europeana in materia adoptiei de  copii incheiata la Strasbourg la 24.04.1967 (la care Romania a aderat prin Legea nr.15/1993) se stipuleaza ca “adoptia nu este pronuntata decat daca cel putin consimtamintele urmatoare au fost acordate si nu au fost retrase: consimtamantul mamei si, in cazul in care copilul este legitim, cel al tatalui (…).”

 Asadar, potrivit textului mai sus mentionat exprimarea consimtamantului de catre parintii firesti este necesara la momentul deschiderii acestei proceduri.

Cu toate acestea, in mod exceptional art.8 din Legea nr.273/2004 prevede ca instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor firesti de a consimti la adoptia copilului daca se dovedeste, prin orice mijloc de proba, ca acestia refuza in mod abuziv sa isi dea consimtamantul la adoptie si instanta apreciaza ca adoptia este in interesul superior al copilului, tinand seama si de opinia acestuia data in conditiile legii, cu motivarea expresa a hotararii in aceasta privinta. In continuare se mentioneaza ca se poate considera refuz abuziv de a consimti la adoptie si situatia in care, desi legal citati, parintii firesti sau, dupa caz, tutorele nu se prezinta in mod repetat la termenele fixate pentru exprimarea consimtamantului.

Exercitarea drepturilor de catre o persoana, inclusiv a celor parintesti, trebuie sa se realizeze cu buna credinta si potrivit  scopului  in vederea caruia au fost recunoscute de  lege. In acest context, evaluarea  refuzului unui parinte de a-si exprima consimtamantul la adoptie si stabilirea  caracterului abuziv al acestuia,  trebuie facute   nu in raport cu un anumit moment, ci avand in vedere intreaga atitudine a  acelui parinte, judiciara si extrajudiciara, de la momentul nasterii pana la proces, dar si pe parcursul desfasurarii acestuia. Numai in situatia in  care instanta are o viziune completa si exacta asupra acestei conduite, a cauzelor obiective sau subiective  care  au generat-o, a  masurilor luate  pentru rezolvarea situatiei aparute, a proiectelor concrete de viitor, dar si a mijloacelor concepute pentru punerea in practica a acestora –  poate aprecia daca refuzul este abuziv sau nu si poate concluziona daca se afla sau nu, in ipoteza acelei situatii exceptionale prevazute de lege, cand  este in masura  sa incuviinteze  adoptia in  lipsa consimtamantului  expres al parintelui firesc.

Din cuprinsul probelor administrate rezulta cu prisosinta ca tatal minorei, desi se afla in prezent in executarea unei pedepse privative de libertate, a tinut legatura cu minora si ceilalti copii ai sai, manifestand interes  pentru cresterea si educarea acestora si solicitand organizarea de vizite cu cei trei copii ai sai.

Pe de alta parte  si mama minorei, cu toate ca  nu s-a prezentat in instanta pentru a-si exprima consimtamantul cu privire la adoptie s-a interesat de soarta acesteia, vizitand-o la familia unde  se afla in plasament.

Prin urmare, in speta nu sunt  indeplinite conditiile prevazute de art. 26 din legea nr. 273/2004 si totodata nu se poate  vorbi de un dezinteres al parintilor manifestat fata de copil, cata vreme acestia  doresc sa-si pastreze relatiile de familie cu copilul, relatii care nasc responsabilitati parintesti corelative drepturilor copilului nu numai in a-si  cunoaste si pastra identitatea, ci si acelora de a creste, de a fi ingrijit, de a-si forma personalitatea in familia pe ai caror membrii trebuie sa-i cunoasca si sa aiba legatura cu acestia.

Faptul ca momentan parintii firesti nu dispun de posibilitati materiale pentru a se ocupa de  copil (tatal datorita starii de detentie, iar mama din cauza problemelor financiare) nu constituie prin  ele insesi motive suficiente pentru a justifica incuviintarea adoptiei cata vreme parintii doresc mentinerea relatiilor de familie, iar respectul fata de  viata de familie cere ca realitatea biologica si sociala sa prevaleze asupra prezumtiei simple ca numai prin  adoptie se poate crea un mediu armonios pentru copil in care sa creasca.

Avand in vedere argumentele expuse anterior, faptul ca parintii firesti nu si-au dat consimtamantul pentru adoptie si tinand cont ca notiunea de viata de  familie include relatii cu caracter social, moral, dar si interese materiale, instanta constata ca este in interesul  minorei sa pastreze relatiile de familie  cu parintii sai.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 525 din 6 martie 2013

 

Prin decizia civila nr. 525/6.03.2013 Curtea de Apel Ploiesti  a admis recursul formulat de paratul B.D. impotriva sentintei civile nr. 9 din 9 ianuarie 2013, pronuntata de Tribunalul Dambovita
,
in contradictoriu cu intimata reclamanta D.G.A.S.P.C.

Dambovita si intimatii parati R.M.V. si P.C.J. Dambovita , a modificat in tot sentinta civila nr.9/9.01.2013 pronuntata de Tribunalul Dambovita, in sensul ca  a respins cererea privind deschiderea procedurii adoptiei minorei M.I.

Pentru a dispune astfel instanta a retinut ca
principala critica formulata de catre recurent prin calea de atac promovata s-a referit la imprejurarea  ca in mod nelegal instanta  a dispus deschiderea procedurii adoptiei pentru minora M.I.,
in conditiile in care tatal nu si-a manifestat consimtamantul cu privire la luarea acestei masuri, interesandu-se permanent de soarta copiilor sai si nu au fost indeplinite conditiile art. 26 din Legea nr. 273/2004.

Interesul superior al copilului trebuie sa prevaleze in toate demersurile si deciziile care il privesc, acesta fiind ridicat la rangul de principiu, atat prin normele nationale, cat si prin cele internationale in materie, respectiv art. 2 din Legea nr.272/2004, Legea nr.273/2004, precum si art. 3 din Conventia cu privire la drepturile copilului.

Prin urmare, luarea oricarei masuri cu privire la un  minor, trebuie sa aiba in vedere  varsta acestuia, posibilitatea  parintilor de a-i  asigura  o buna dezvoltare fizica, intelectuala si morala, atasamentul lor fata de copil si al minorului fata de ei, grija manifestata fata de copil  pe timpul convietuirii. Toate aceste criterii de apreciere a interesului copilului formeaza un ansamblu, iar instanta are obligatia de a le evalua in ansamblul lor, prin analiza fiecarui criteriu in contextul celorlalte, fara a-l absolutiza pe vreunul sau altul dintre ele.

Prin sentinta atacata instanta de fond a   dispus deschiderea procedurii  adoptiei minorei B.M.I.,  trecand peste consimtamantul parintilor firesti la luarea  acestei masuri pe considerentul ca este imposibila reintegrarea  copilului in familia naturala sau extinsa, in conditiile in care, in prezent,  tatal se afla  in  stare de detentie, iar mama doar a  vizitat copilul la asistentul maternal si nu dispune de posibilitati materiale pentru cresterea acesteia,  avand alti trei copii in plasament.

Potrivit art.31 si art. 32 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, ambii parinti sunt responsabili pentru  cresterea copiilor lor, exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, urmand sa aiba in vedere  interesul superior al copilului.

Cert este ca masura adoptiei este ultima dintre masurile de protectie alternativa la care are  dreptul minorul in ipoteza in  care nu poate fi lasat in grija parintilor/parintelui sau. Art.9 din legea 273/2004 prevede ca parintii  firesti trebuie sa consimta la adoptie in mod liber si neconditionat, ei fiind  informati in mod corespunzator asupra consecintelor exprimarii consimtamantului si asupra incetarii  legaturilor de rudenie ale copilului cu familia de origine.

In acelasi sens, se retine ca si in art. 5, paragraful 1, lit.a din Conventia Europeana in materia adoptiei de  copii incheiata la Strasbourg la 24.04.1967 (la care Romania a aderat prin Legea nr.15/1993) se stipuleaza ca “adoptia nu este pronuntata decat daca cel putin consimtamintele urmatoare au fost acordate si nu au fost retrase:

a) consimtamantul mamei si, in cazul in care copilul este legitim, cel al tatalui (…).” Asadar, potrivit textului mai sus mentionat exprimarea consimtamantului de catre parintii firesti este necesara la momentul deschiderii acestei proceduri.

Cu toate acestea, in mod exceptional art.8 din Legea nr.273/2004 prevede ca instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor firesti de a consimti la adoptia copilului daca se dovedeste, prin orice mijloc de proba, ca acestia refuza in mod abuziv sa isi dea consimtamantul la adoptie si instanta apreciaza ca adoptia este in interesul superior al copilului, tinand seama si de opinia acestuia data in conditiile legii, cu motivarea expresa a hotararii in aceasta privinta. In continuare se mentioneaza ca

se poate considera refuz abuziv de a consimti la adoptie si situatia in care, desi legal citati, parintii firesti sau, dupa caz, tutorele nu se prezinta in mod repetat la termenele fixate pentru exprimarea consimtamantului.

          Deci, separat de  obligatia legala privind respectarea interesului superior al copilului, ce vizeaza fondul cauzei si luarea  masurii, atunci cand instanta pronunta o hotarare referitoare la un copil, are obligatia sa manifeste rol activ adecvat scopului  urmarit pentru  a  intelege situatia temporara in care se afla copilul, element de reper  pentru deciziile care se vor lua in viitor fata de acesta.

In art. 26

din Legea adoptiei  se mentioneaza ca planul individualizat de protectie,  are ca finalitate adoptia interna daca: dupa instituirea masurii de protectie speciala a trecut un an si parintii firesti ai copilului si rudele pana la gradul al patrulea ale acestuia nu pot fi gasite ori nu colaboreaza cu autoritatile in vederea realizarii demersurilor pentru reintegrarea sau integrarea copilului in familie; dupa instituirea masurii de protectie speciala, parintii si rudele copilului pana la gradul al patrulea care au putut fi gasite declara in scris ca nu doresc sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului si in termen de 60 de zile nu si-au retras aceasta declaratie.

Pe de alta parte in art. 29 se mentioneaza ca

incuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne se face numai daca: planul individualizat de protectie are ca finalitate adoptia interna;sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 26 sau, dupa caz, cele prevazute la art. 27 si parintii copilului sau, dupa caz, tutorele, isi exprima consimtamantul la adoptie, in conditiile legii, dispozitiile art. 8, precum si prevederile legale care reglementeaza situatiile speciale privind consimtamantul parintilor urmand a se aplica in mod corespunzator.

Exercitarea drepturilor de catre o persoana, inclusiv a celor parintesti, trebuie sa se realizeze cu buna credinta si potrivit  scopului  in vederea caruia au fost recunoscute de  lege. In acest context, evaluarea  refuzului unui parinte de a-si exprima consimtamantul la adoptie si stabilirea  caracterului abuziv al acestuia,  trebuie facute   nu in raport cu un anumit moment, ci avand in vedere intreaga atitudine a  acelui parinte, judiciara si extrajudiciara, de la momentul nasterii pana la proces, dar si pe parcursul desfasurarii acestuia. Numai in situatia in  care instanta are o viziune completa si exacta asupra acestei conduite, a cauzelor obiective sau subiective  care  au generat-o, a  masurilor luate  pentru rezolvarea situatiei aparute, a proiectelor concrete de viitor, dar si a mijloacelor concepute pentru punerea in practica a acestora –  poate aprecia daca refuzul este abuziv sau nu si poate concluziona daca se afla sau nu, in ipoteza acelei situatii exceptionale prevazute de lege, cand  este in masura  sa incuviinteze  adoptia in  lipsa consimtamantului  expres al parintelui firesc.

Din cuprinsul probelor administrate rezulta cu prisosinta ca tatal minorei, desi se afla in prezent in executarea unei pedepse privative de libertate, a tinut legatura cu minora si ceilalti copii ai sai, manifestand interes  pentru cresterea si educarea acestora si solicitand organizarea de vizite cu cei trei copii ai sai.

Pe de alta parte, si mama minorei, cu toate ca  nu s-a prezentat in instanta pentru a-si exprima consimtamantul cu privire la adoptie s-a interesat de soarta acesteia, vizitand-o la familia unde  se afla in plasament.

Prin urmare, s-a considerat ca in speta nu  sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 26 din Legea nr. 273/2004 si totodata nu se poate vorbi de un dezinteres al parintilor manifestat fata de copil, cata vreme acestia doresc sa-si pastreze relatiile de familie cu copilul, relatii care nasc responsabilitati parintesti corelative drepturilor copilului nu numai in a-si  cunoaste si pastra identitatea, ci si acelora de a creste, de a fi ingrijit, de a-si forma personalitatea in familia pe ai caror membrii trebuie sa-i cunoasca si sa aiba legatura cu acestia.

Faptul ca momentan parintii firesti nu dispun de posibilitati materiale pentru a se ocupa de  copil (tatal datorita starii de detentie, iar mama din cauza problemelor financiare) s-a apreciat de instanta ca nu constituie prin  ele insesi motive suficiente pentru a justifica incuviintarea adoptiei cata vreme parintii doresc mentinerea relatiilor de familie, iar respectul fata de  viata de familie cere ca realitatea biologica si sociala sa prevaleze asupra prezumtiei simple ca numai prin  adoptie se poate crea un mediu armonios pentru copil in care sa creasca.

Avand in vedere argumentele expuse anterior, faptul ca parintii firesti nu si-au dat consimtamantul pentru adoptie si tinand cont ca notiunea de viata de  familie include relatii cu caracter social, moral, dar si interese materiale, instanta a constatat ca este in interesul  minorei sa pastreze relatiile de familie  cu parintii sai.

In atare context, Curtea a considerat ca in mod nelegal, tribunalul a  incuviintat dechiderea procedurii adoptiei, motiv pentru care, in baza art.312 pct. 1  C.proc.civ., a admis recursul, a modificat in tot sentinta civila nr.9/9.01.2013 pronuntata de Tribunalul Dambovita, in sensul ca a respins cererea privind deschiderea procedurii adoptiei minorei M.I.

    

( Judecator

Veronica Grozescu)