Respectarea principiilor oralitatii si contradictorialitatii  in procesul civil, astfel cum este reglementat prin dispozitiile art. 129, art. 312, art. 335 C.proc.civ., in aplicarea dispozitiile art. 480, art. 481, art. 584, art. 616, art. 786 Cod civil

 

C. proc.civ., art. 129, art. 312, art. 335

Cod civil, art. 480, art. 481, art. 584, art. 616, art. 786

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 274 din 25 ianuarie 2012.  

 

Prin decizia civila nr. 274/25.01.2012 s-a admite recursurile formulate de reclamanta GL de paratii DS, DF, DA, DG, GGM, DM, DD, DM
impotriva deciziei civile nr.247 pronuntata la  27 aprilie 2011 de Tribunalul Prahova
,  s-a casat
decizia tribunalului si nr.247/27.04.2011 si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta
.

Pentru a  pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut  urmatoarele:

Prin actiunea inregistrata
la Judecatoria Ploiesti sub  nr. 15224/2004
, reclamanta  GL  a chemat in  judecata  pe paratii  DM si DC, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna  stabilirea   liniei   de  hotar   care  desparte  proprietatile    partilor,    paratii  sa  fie  obligati  sa  respecte  dreptul de proprietate  si posesie  asupra  fasiei de teren  acaparate   din proprietatea reclamantei.

Pentru a  pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut ca aceasta cauza se afla intr-un al doilea ciclu procesual, retinand  urmatoarele:

Referitor la recursul declarat de  reclamanta  GL, Curtea apreciaza
ca toate criticile formulate de aceasta sunt intemeiate.

In mod gresit instantele au respins actiunea formulata de aceasta pe motiv ca nu are calitate de proprietar asupra terenului in suprafata de 468 mp, ci numai un drept de folosinta si ca atare nu poate promova o actiune in granituire, ignorand in totalitate ordinul prefectului nr.72/31.05.1993 si adeverinta nr.46761/1997 eliberata de Primaria Ploiesti, depuse la dosar de catre recurenta, cu care aceasta  a facut dovada ca este proprietara terenului.

In raport de aceste acte, instantele au
incalcat principiul oralitatii si contradictorialitatii
in procesul civil, intrucat nu au pus in discutie existenta titlului  de proprietate al recurentei reprezentat de acestea, si drept consecinta, apreciind inexistenta unui titlu de proprietate, nu au intrat in cercetarea fondului,  a obiectului actiunii initiale, astfel cum a fost precizat, in principal granituire si obligarea paratilor sa respecte dreptul recurentei de proprietate, stabilirea contravalorii lipsei de folosinta pentru suprafata de teren pretins a fi acaparata.

De asemenea, Curtea apreciaza ca in mod gresit instantele desi au incuviintat probatorii noi, ca urmare a parcurgerii cauzei intr-un al doilea ciclu procesual, procedand la efectuarea a cinci expertize tehnice de specialitate, niciuna din acestea nu au avut ca obiectiv in mod explicit daca s-a acaparat vreo suprafata din terenul recurentei, astfel cum s-a pretins de catre aceasta.

In ceea ce priveste recursul declarat de paratii DS, DM
, DS, DA, DF, ADE, DGA, DGM, DMI, DD, DC si BDC, Curtea apreciaza ca acesta
este intemeiat numai in limitele si pentru considerentele ce se vor arata in continuare:

Referitor la prima critica formulata de catre parati in sensul ca ambele instante in mod gresit au respins exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei GL, astfel cum a fost formulata de catre acestia, Curtea apreciaza ca este nefondata, avand in vedere ca din verificarea actelor si lucrarilor dosarului in mod corect instantele au retinut ca aceasta exceptie a fost invocata doar in cuprinsul concluziilor scrise, depuse dupa inchiderea dezbaterilor asupra fondului, faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra acestei exceptii, nu poate atrage nelegalitatea hotararii, ci dimpotriva daca ar fi procedat  astfel ar fi incalcat principiul contradictorialitatii dezbaterilor si dreptul la aparare conform art. 6 din CEDO.

Celelalte critici formulate de catre parati sunt intemeiate, dat fiind faptul ca instantele nu au analizat, atat  titlul de proprietate al reclamantei, dar si cel ale paratilor, datand din anul 1966, pe care  l-au depus la dosar, nu au intrat in cercetarea fondului, in a verifica daca reclamanta si-a extins imobilul prin edificarea unui beci cu chepeng, acaparand astfel o suprafata de teren ce ar apartine paratilor, asa cum se pretinde de catre acestia, si in functie de aceasta stabilirea unei contravalori pentru pagubele cauzate prin construirea accesului la beci si retragerea constructiei de acces la beci pe vechea linie de hotar.

In consecinta, avand in vedere admisibilitatea criticilor formulate, astfel cum au fost prezentate mai sus, Curtea, in conformitate cu disp.art.312 al.1 raportat la disp.art.315 Cod pr. civila, a admis ambele recursuri, a casat decizia instantei de apel si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta pentru completarea de probatorii pe linia obiectivelor sus mentionate.

In principal, Curtea a apreciat ca se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care sa tina cont de obiectul cererilor formulate de parti coroborate cu actele si lucrarile dosarului, precum si alte probatorii de care partile inteleg sa se foloseasca pe linia celor stabilite de catre Curte.

(Judecator Popa Aurelia)

 

[33]

Reducerea cheltuielilor de judecata. Onorariu de avocat.

 

Legea 51/1995, art. 36 (1)  

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 752 din 27 februarie 2012.  

 

 

Prin   Decizia

nr. 752

din 27 februarie 2012 s-a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea SCASRL Galati- cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura la punctul de lucru din ………….  impotriva deciziei civile nr. 518/27 octombrie 2011 pronuntata de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu debitorii B.D.L., domiciliat in ……BEJ M. M. A., cu sediul in …si tertul poprit  SCPSA, cu sediul in…….

In fapt prin prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti sub nr. 2412/281/2011, creditoarea SCASRL  a solicitat infiintarea popririi pentru suma de 48.352 lei, pe care tertul poprit SCPSA  o datoreaza debitorului sau  BDL, in transe lunare, cu titlu de salariu si fixarea unui termen pentru validarea popririi cu respectarea prevederilor art.273 si art.274 din Codul muncii.

In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca prin decizia civila nr.546/2009, debitorul a fost obligat la plata sumei de 48.352 lei, motiv pentru care la data de 17.08.2009 a depus la BEJ M. M.A. cererea de executare inregistrata sub nr.207/17.08.2009, dispunandu-se de catre instanta de judecata incuviintarea executarii silite, contestatia la executare formulata de debitor fiind admisa pe motivul nerespectarii disp.art.273 si art.274 Codul muncii.

A sustinut creditoarea ca, ulterior, a inceput executarea conform Codului muncii, transmitand titlul executoriu in original la noul angajator al debitorului, respectiv SCPSA, care era obligat sa infiinteze poprirea asupra veniturilor debitorului, insa tertul poprit nu s-a conformat, fiind nevoita sa solicite validarea popririi.

Tertul poprit a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind prematur formulata, intrucat debitorul, desi este angajat pe durata nedeterminata, a beneficiat de concediu fara plata in proportie de80 %.

La randul sau, debitorul a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, invocand nerespectarea dispozitiilor art.452 – 463 C.pr.civ si anume ca poprirea nu a fost infiintata de catre executorul judecatoresc si mai mult chiar, in perioada noiembrie 2010-martie 2011, tertul poprit a efectuat restrangeri de activitate prin trimiterea salariatilor sai in concediu fara  plata, invocand totodata si exceptia perimarii executarii silite ce a facut obiectul dosarului de executare nr.207/2009 al BEJ M. M. A.

Dupa administrarea probei cu acte, prin sentinta civila nr.4260/18.04.2011, Judecatoria Ploiesti a respins cererea de validare poprire ca neintemeiata, retinand ca, referitor la sustinerile debitorului in sensul ca nu s-a dispus incuviintarea executarii silite si astfel poprirea nu poate fi infiintata, nu pot fi avute in vedere, intrucat potrivit Codului muncii executarea sumelor stabilite ca daune se face prin retineri lunare, creditorul adresandu-se noului angajator pe baza titlului executoriu transmis in acest scop.

A mai aratat  instanta de fond ca neintemeiate sunt si sustinerile debitorului, in sensul ca s-au incalcat disp.art.452, 463 C.proc.civ., intrucat poprirea  nu a fost infiintata de executorul judecatoresc, astfel ca nu se poate dispune validarea popririi, instanta invocand in acest sens disp.art.258-259 C.proc.civila.

Cu privire la cererea de validare poprire, instanta de fond a retinut ca, potrivit art.409 C.proc.civ., salariile si alte venituri periodice realizate din  munca, in cazul in care sunt mai mici decat cuantumul salariului minim pe economie, pot fi urmarite numai asupra partii ce depaseste jumatate din acest cuantum, astfel incat atat timp cat din inscrisurile depuse de catre tertul poprit a realizat in perioada octombrie 2010-februarie 2011 un venit sub salariul minim pe economia nationala, inseamna ca nu este vorba de o nerespectare a obligatiilor de catre tertul poprit, intrucat acesta nu putea efectua retinerile din salariu in conformitate cu prevederile art.409 C.proc.civ., caz in care cererea de validare poprire este neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel creditoarea,  criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului si schimbarea in parte a sentintei apelate, in sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulata.

In motivarea apelului, s-a aratat ca in mod gresit instanta de fond a respins cererea, cat timp desi tertul poprit i-a transmis adresa nr.1464/20.10.2010 prin care o informa ca virarea sumelor se va face incepand cu lichidarea lunii octombrie 2010 conform disp.art. 456 alin.1 C.proc.civ. si mentiunilor din adresa de infiintare a popririi, a omis sa procedeze la consemnarea si indisponibilizarea sumelor de bani in contul creditoarei, caz in care instanta avea obligatia sa dea o hotarare prin care sa oblige tertul poprit sa plateasca creditorului, in limita creantei, suma datorata debitorului, potrivit disp.art.460 C.proc.civ.

A precizat apelanta ca, pentru a dispune validarea popririi, instanta verifica exclusiv existenta titlului executoriu si a raportului juridic valabil intre debitor si tertul poprit, fara posibilitatea de a extinde limitele raportului obligational tripartit astfel nascut.

Un alt motiv de apel a vizat si faptul ca, desi instanta si-a intemeiat solutia si pe prevederile art.409 C.proc.civ, nu a luat in considerare faptul ca in luna ianuarie 2011 debitorul a realizat un venit de 531 lei, care este mai mare decat venitul minim net national, de 510 lei, poprirea putand fi infiintata asupra partii ce depasea jumatate din acest cuantum si, mai mult, chiar instanta nu a tinut cont de prevederile art.276 alin.1 Codul muncii, conform caruia constituie contraventie si se sanctioneaza ca atare nerespectarea dispozitiilor privind garantarea in plata a salariului minim brut pe tara.

Prin decizia civila nr. 518/27.10.2011, Tribunalul Prahova a respins apelul declarat de creditoarea SCASRL, ca nefondat, obligand apelanta la plata sumei de 6200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, catre intimata SCPSA.

Pentru a decide astfel,  instanta de apel a retinut ca, prin decizia nr. 456R/15 mai 2009 a Curtii de Apel Galati – Sectia conflicte de munca si asigurari sociale s-a admis recursul declarat de creditoare impotriva sentintei civile 1558/2008 a Tribunalului Galati, in sensul ca s-a modificat in tot sentinta, s-a admis actiunea formulata de creditoare si a fost obligat debitorul B. D. L. sa plateasca acesteia suma de 48.352 lei, actualizata cu indicele de inflatie, pana la recuperarea integrala a acesteia, decizie irevocabila.

In baza acestui titlu executoriu, a retinut tribunalul, creditoarea a procedat la executarea silita a debitorului asupra tuturor bunurilor mobile si imobile apartinand debitorului, pana la concurenta sumei de 48.352 lei plus cheltuieli de executare, sens in care s-a format dosarul de executare nr. 207/2009 al BEJ M. M. A., contestatia la executare prin care debitorul a solicitat anularea tuturor formelor de executare intocmite in dosarul de executare nr.207/2009 fiind admisa prin sentinta civila nr. 8251/23.06.2010.

Ulterior, creditoarea a transmis debitoarei cerere de infiintare a popririi asupra drepturilor banesti cuvenite debitorului in calitate de salariat al tertului poprit, sens in care a remis acestuia titlul executoriu in vederea retinerilor lunare si virarea acestora catre creditoare.

Prin  adresa  nr. 1464/20.10.2010, tertul  poprit  a  comunicat  creditoarei  ca,

 intr-adevar, debitorul este salariatul acestei societati, iar incepand cu lichidarea lunii octombrie 2010, societatea infiinteaza poprirea asupra drepturilor banesti cuvenite debitorului pentru perioada cat va avea calitatea de angajat al societatii, salariat cu privire la care, din statele de salarii depuse la dosar ,reiese ca  in luna octombrie 2010 a avut o prezenta la lucru de 5 zile, realizand un venit de 109 lei, in luna noiembrie 2010 prezenta a fost de 6 zile, realizand un venit de 159 lei, in luna decembrie 2010 prezenta a fost de 5 zile, realizand un venit de 137 lei, in luna ianuarie 2011 a avut o prezenta de 6 zile, realizand un venit de 531 lei, iar in luna februarie 2011 a avut o prezenta de 4 zile, realizand un venit de 298 lei.

Pe de alta parte, a aratat tribunalul, debitorul a avut o prezenta la lucru in perioada octombrie 2010 – februarie 2011 de 4-6 zile, realizand venituri mai mici decat  cuantumul salariului minim pe economie.

Ca atare, a retinut instanta de apel, atat timp cat din probele administrate nu reiese ca executorul judecatoresc a emis adresa de infiintare poprire in baza careia tertul poprit are obligatia de a infiinta poprirea, inseamna ca, in lipsa unei adrese de infiintare poprire emisa cu respectarea dispozitiilor legale in materia executarii silite prin poprire, tertul poprit nu avea nicio obligatie de a infiinta poprirea, de a consemna sumele de bani si a trimite dovada executorului judecatoresc, adresa de infiintare poprire emisa de catre creditoare catre tertiul poprit fiind nelegala si nu putea da nastere unei asemenea obligatii din partea tertului poprit. De altfel, din nicio proba administrata nu rezulta ca s-ar fi infiintat poprirea de catre executorul judecatoresc la fostul angajator al debitorului, pentru a nu mai fi necesara o noua adresa de infiintare a popririi la noul angajator, astfel incat in mod corect tertul poprit nu a procedat la infiintarea popririi si consemnarea sumelor de bani datorate creditorului sau in calitate de salariat.

O dovada in sensul ca nu exista o adresa de infiintare poprire din parte executorului judecatoresc o constituie, a motivat tribunalul, tocmai solicitarea creditoarei de a se infiinta poprirea, or, infiintarea popririi de catre instanta de judecata are loc numai in anumite cazuri expres prevazute de lege si care nu se circumscriu prezentei cauze.

Faptul ca art.274 Codul muncii prevede ca, atunci cand contractul individual de Codul de procedura silita in materia executarii silite prin poprire.

Daca retinerile din salariu s-ar face in mod automat, doar pe baza titlului executoriu transmis de catre creditor, in lipsa unei adrese de infiintare a popririi emisa de catre executorul judecatoresc, a precizat tribunalul, ar insemna ca, creditoarea sa nu poata solicita validarea popririi conform art.460 Cod civ., validare care are loc in cazul existentei unei adrese de infiintare a popririi emisa de catre executorul judecatoresc, in baza careia tertul poprit nu-si indeplineste obligatiile.

Pe de alta parte, chiar daca in cauza ar fi existat o adresa de infiintare a popririi emisa in conditii legale, cererea de validare a popririi formulata de catre creditoare nu ar putea fi retinuta, a aratat instanta de apel, in conditiile in care debitorul a realizat in perioada octombrie 2010 – februarie 2011 un venit sub nivelul venitului minim pe economie nationala, caz in care nu poate avea loc validarea popririi, o asemenea masura incalcand dispozitiile art.409 C.proc.civ.

In aceste imprejurari, pretentia creditoarei de a se dispune infiintarea popririi si acordarea unui termen pentru validarea acesteia a fost apreciata ca neintemeiata.

Impotriva deciziei Tribunalului Prahova a declarat recurs SCASRL pentru urmatoarele motive:

O prima critica este intemeiata pe cuantumul cheltuielilor de  judecata , solicitand diminuarea acestora in baza art. 274 alin.3 c.p.civ., intrucat instanta de judecata este indreptatita sa aprecieze in ce masura onorariul pentru aparatorul ales platit de partea care a castigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut fata de marimea pretentiilor si complexitatea cauzei .

Sustine recurentul ca pornind de la caracterul rezonabil pe care Curtea Europeana il invoca drept temei legal al acordarii cheltuielilor de judecata ,desi in ceea ce priveste raporturile  civile dintre avocat si client orice imixtiune este inadmisibila, in speta trebuie apdeciat ca prin reducerea onorariului platit de PIRITEX SA aparatorului sau ales nu se poate incalca de catre instanta prev.art.31 din Legea nr. 51/1995 si nici ale Stautului profesiei de avocat .Contractul de asistenta juridica producandu-si efectele pe deplin intre partile contractante in lumina principiului prev. de  art. 1270 c.civ. potrivit caruia obligatiile si intinderea acestora astfel cum au fost convenite intre parti raman neatinse , insa efectele acestui contract nu trebuie sa se repercuteze fata de terte persoana, paratul trebuie sa obtina rambursarea sumei reprezentand onorariu avocat  in masura in care se stabileste realitatea , necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului acestuia.

De asemenea recurenta sustine  ca instanta are posibilitatea sa-l oblige pe cel care a pierdut procesul sa suporte numai o parte din suma ce reprezinta onorariul de avocat platit de  partea care a castigat procesul , apreciind ca aceasta din urma a savarsit un abuz de drept ,deci o fapta care angajeaza raspunderea civila delictuala  a partii care a castigat procesul .

Precizeaza recurentul ca fata de munca depusa , de complexitatea cauzei , suma pretinsa  ca si onorariul de avocat este exorbitanta si  nu li se poate imputa nici o culpa pentru ca a incercat sa obtina o hotarare judecatoreasca in calitate de creditor.

Se solicita diminuarea cheltuielilor de judecata stabilite in sarcina lor cu titlu de cheltuieli de judecata.

CURTEA a retinut urmatoarele:

Critica ce vizeaza cuantumul cheltuielilor de  judecata , solicitand diminuarea acestora in baza art. 274 alin.3 c.p.civ., intrucat instanta de judecata este indreptatita sa aprecieze in ce masura onorariul pentru aparatorul ales platit de partea care a castigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut fata de marimea pretentiilor si complexitatea cauzei  urmeaza a se respinge ca nefondata intrucat intre partea cazuta in pretentii (recurenta din cauza de fata)si care  a fost  obligata de catre instanta de judecata la plata cheltuelilor de judecata  si avocatul partii adverse ce a probat un onorariu de avocat  (factura nr.SGB 001523 ,fila 25 ds.apel) nu exista vreun raport juridic contractual sau delictual care ar tine instanta de judecata a-l avea in vedere .

Prevederile art.274 alin. 3 c.p.civ.raman inaplicabile in privinta raportului juridic dintre client si avocatul sau, acest raport fiind supus dispoz.art.36 din Legea nr. 51/1995 ,legea profesiei de avocat  potrivit caruia  Contractul dintre avocat si clientul sau nu poate fi stanjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului..

Cu alte cuvinte instanta de judecata ,nu intervine in executarea contractului de asistenta juridica, nici nu il controleaza , modifica sau anuleaza , contractul se mentine in integralitatea sa.

Asa cum s-a mai aratat intre partea  cazuta in pretentii (recurenta din cauza de fata)  si avocatul partii adverse  nu exista vreun raport juridic contractual sau delictual care ar tine instanta de judecata a-l avea in vedere .Rezulta ca nu se poate retine o raspundere civila delictuala pentru ca intre persoanele mai sus aratate nu exista nici un raport juridic si nici nu sunt intrunite conditiile pentru a se angaja raspunderea civila delictuala.

Desi   recurentul arata ca fata de munca depusa , de complexitatea cauzei , suma pretinsa  ca si onorariu de avocat este exorbitanta si  nu li se poate imputa nici o culpa pentru ca a incercat sa obtina o hotarare judecatoreasca in calitate de creditor, Curtea va retine ca fata de dispoz. art. 36 din Legea nr. 51/1995 nu se poate dispune reducerea cuantumului onorariului de avocat mai ales ca recurenta a pierdut procesul.

Fata de aceste considerente in baza art. 312 alin.1 C.proc.civ se va respinge recursul ca nefondat .

 (Judecator Elena Staicu)