Refuzul salariatului de a semna un act aditional la contractul individual de munca, lipsa a abaterii disciplinare.
19 martie 2020Renuntarea la aplicarea pedepsei. Fapta de o gravitate redusa.
19 martie 2020
Regimul juridic distinct al masurii asigurarii conservarii probelor reglementat de art.978 alin.2 lit. b Cod procedura civila fata de masura asigurarii probelor reglementata de art.359 din acelasi Cod
Art.359 Cod procedura civila
Art.978 alin.2 lit. b Cod procedura civila
Pentru apararea dreptului de proprietate intelectuala indiferent de continutul si izvorul sau, titularul poate solicita una dintre masurile provizorii prevazute de art.978 alin.2 lit.a) si b) Cod procedura civila, daca dreptul este amenintat de o actiune ilicita actuala sau iminenta cu efecte pagubitoare greu de reparat in viitor.
Una dintre masurile provizorii de natura sa evite o eventuala paguba ce ameninta dreptul de proprietate intelectuala este aceea a conservarii probelor reglementata de art.978 alin.2 lit.b) Cod procedura civila, al carui regim juridic este distinct de acela privind asigurarea probelor in procesul civil reglementat de art.359 din acelasi cod.
Regimul juridic distinct consta in deosebirea conditiilor si a procedurii in care se dispune masura provizorie, in sensul ca pentru conservarea probelor potrivit art.978 alin.2 lit.b) Cod procedura civila, partea interesata trebuie sa dovedeasca dreptul de proprietate intelectuala precum si actiunea ilicita actuala sau iminenta care il ameninta cu efecte pagubitoare.
Pentru asigurarea probelor in conditiile art.359 Cod procedura civila partea interesata nu trebuie sa faca dovada existentei vreunui drept ci numai a pericolului care ameninta proba, in sensul distrugerii sau a crearii unei situatii dificile de a mai fi administrata in viitor, scopul masurii fiind unul preventiv de conservare a probei pe care partea interesata poate sa o foloseasca intr-o eventuala cauza.
(Decizia civila nr. 319/16.02.2015)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Arges, la data de 14.04.2014, petitionarul A.A. a chemat in judecata S.C. A.H.I.S. S.R.L.,
solicitand pronuntarea unei hotarari prin care sa fie dispusa masura provizorie a asigurari conservarii probelor in vederea apararii dreptului de proprietate intelectuala al carui titular este acesta dinainte.
In motivarea cererii s-a aratat ca petitionarul a fost angajatul intimatei in perioada 17.11.2008 -9.12.2013, avand acces la casuta de corespondenta electronica. Casuta electronica de corespondenta fiind creata de catre petitionar a reprezentat dreptul sau de proprietate intelectuala, intimata restrictionandu-i accesul la data de 13.11.2013, prin dezactivarea contului de utilizator, fapta de natura sa-i incalce dreptul la protectia corespondentei.
Pentru a se evita pericolul disparitiei corespondentei din casuta electronica se impune masura conservarii probelor.
In cursul cercetarii procesului, dupa admiterea contestatiei in anulare, petitionarul a precizat ca are un drept de proprietate intelectuala asupra manualelor si materialului pregatitor folosirii unui program software creat de catre alte persoane.
Prin sentinta civila nr.1502/17.06.2015, Tribunalul Arges a respins cererea de asigurare dovezi pentru argumentul ca de la data aparitiei conflictului de interese intre parti – 9.12.2013 si pana la data formularii cererii de asigurare a dovezilor a trecut un interval de timp considerabil care nu mai justifica nicio urgenta pentru a fi indeplinite conditiile reglementate de art.359 alin.1 Cod proecdura civila.
Impotriva sentintei a formulat apel petitionatul criticand-o pentru motive de nelegalitate, in dezvoltarea carora s-a aratat in esenta ca prima instanta a facut o apreciere eronata asupra conditiei urgentei, interdictia impusa de catre intimata de acces la casuta electronica fiind inceputa la data de 13.11.2013, data de la care trebuia sa se verifice existenta pericolului de dezactivare a contului de utilizator cu consecinta stergerii informatiilor memorate.
De asemenea, s-a mai motivat ca tribunalul a incalcat principiul disponoibilitasii dand o alta calificare obiectului cererii de chemare in judecata si nu a manifestat rol activ in aflarea adevarului.
Curtea de Apel Pitesti, prin decizia civila nr.1280/2015 a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunta o astfel de solutie, instanta de apel a retinut ca petitionarul nu si-a modificat cererea de chemare in judecata in prima instanta, iar in apel nu poate sa-si schimbe temeiul de drept, potrivit art.478 alin.3 Cod proecdura civila.
Decizia civila pronuntata in apel a facut obiectul contestatiei in anulare la cererea contestatorului A.A., pentru motivul ca instanta a omis sa se pronunte asupra unui motiv de nelegalitate al sentintei.
Prin decizia civila nr. 1831/9.11.2015 a fost admisa contestatia in anulare si a anulat decizia civila nr. 1280/10.09.2015, pentru motivul ca instanta de apel nu s-a pronuntat asupra motivului de nelegalitate privitor la incalcarea principiului rolului judecatorului in aflarea adevatului, instanta avand sarcina sa califice juridic cererea de chemare in judecata in raport de scopul urmarit, chiar daca petitionarul a invocat un temei juridic gresit.
Dupa anularea deciziei in procedura contestatiei in anulare s-a stabilit termen pentru judecata apelului.
Analizand apelul in limita motivelor invocate, prin decizia civila nr.2050/07.12.2015, a fost anulata sentinta si retinuta cauza pentru rejudecarea fondului.
Pentru a pronunta o astfel de solutie s-a retinut ca motivul de apel privind incalcarea principiului disponibilitatii, precum si a rolului judecatorului in aflarea adevarului consacrat de dispozitiile art.22 Cod procedura civila este fondat.
Apelantul – reclamant a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna masuri provizorii necesare apararii drepturilor de proprietate intelectuala in conditiile art.978 si urmatoarele Cod procedura civila, chiar daca in cuprinsul cererii introductive de instanta a indicat ca temei de drept, alaturi de aceste dispozitii, si pe cele ale art.359 din acelasi cod.
Dispozitiile invocate de catre apelantul – reclamant referitoare la apararea drepturilor de proprietate intelectuala au un caracter special in raport de dispozitiile art.359 Cod procedura civila care reglementeaza asigurarea probelor in procesul civil, astfel ca prevederile cuprinse in capitolul „Masuri provizorii in materia drepturilor de proprietate intelectuala”, fata de caracterul lor special, trebuie aplicate cu prioritate.
Instanta de fond, in baza normei ce consacra principiul rolului activ al judecatorului in aflarea adevarului, potrivit art.22 Cod procedura civila avea obligatia ca in raport de cadrul procesual stabilit potrivit principiului disponibilitatii sa solutioneze cauza in cadru juridic legal, incadrand astfel pretentiile petitionarului, dupa discutarea temeiului juridic al cererii formulate in conditii de contradictorialitate, fata de prevederile art.14 din cod.
In mod gresit instanta de fond a apreciat ca temeiul juridic al actiunii cu care reclamantul a investit-o il constituie prevederile referitoare la asigurarea probelor cuprinse in art.359 Cod procedura civila.
Procedand astfel, tribunalul nu a manifestat rol activ si a analizat cererea reclamantului in limita altui cadru procesual decat cel cu care acesta a inteles sa investeasca instanta, pronuntand astfel o hotarare care se impune a fi anulata pentru cercetarea fondului cauzei in limita investirii instantei.
Dupa anularea sentintei cu retinere spre rejudecare, Curtea de Apel Pitesti, in raport de probele administrate in cauza, apararile partilor, precum si precizarea petitionarului in legatura cu obiectul dreptului de autor, prin decizia civila nr. 319/16.02.2015, a respins actiunea formulata de reclamantul A.A., obligandu-l pe acesta sa plateasca paratei suma de 1860 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:
Potrivit precizarii petitionarului, obiectul dreptului de proprietate intelectuala il constituie un manual cuprinzand materiale pregatitoare folosirii programului software creat de catre alte persoane.
Cu privire la drepturile de proprietate intelectuala, legiuitorul a prevazut luarea unor masuri provizorii impotriva actiunilor ilicite, actuale si iminente care ameninta dreptul cu o paguba greu de reparat, aceste masuri constand in interzicerea incalcarii sau incetarea provizorie a folosirii dreptului, precum si asigurarea conservarii probelor privitoare la drept, potrivit art.978 alin.2 lit.a si b Cod proecdura civila.
Masurile provizorii se dispun de catre instanta intr-o procedura sumara, fiind aplicabile in acest sens dispozitiile ordonantei presedintiale reglementata de art.996 si urmatoarele Cod procedura civila.
Admisibilitatea cererii formulate in conditiile art.977 Cod proecdura civila, privind masuri provizorii in materia dreptului de proprietate intelectuala presupune indeplinirea conditiilor in legatura cu existenta dreptului indiferent de continutul sau patrimonial sau nepatrimonial precum si dovada unor actiuni cu caracter ilicit de natura sa-l ameninte cu consecinte pagubitoare greu de reparat, impunandu-se in vederea prevenirii pagubei interventia instantei prin luarea unor masuri urgente si provizorii.
Prima conditie a existentei dreptului de proprietate intelectuala nu a fost dovedita de petitionar in raport de prevederile Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe.
Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, indiferent de modalitatea de creatie, de forma de exprimare de destinatie si de valoarea lor.
Legiuitorul a dat cu titlu de exemplu operele care se pot incadra in notiunea juridica a „obiectul dreptului de autor” in art.7 lit.a, i din Legea nr.8/1996, fiind excluse din aceasta categorie potrivit art.9 din acelasi act normativ: idei, teorii, concepte, descoperiri stiintifice, procedee, metode de functionare sau concepte matematice, continute intr-o opera, indiferent de modul in care sunt scrise, explicate sau exprimate.
Manualul cuprinzand materiale pregatitoare folosirii programului software, in masura in care potrivit apararilor petitionarului a existat, putea sa cuprinda idei, concepte, procedee, modele de functionare, concepte matematice ale programului software si nu se puteau incadra in categoria notiunii de obiect al dreptului de proprietate intelectuala pentru a beneficia de toate garantiile juridice in vederea apararii lui, respectiv de masurile provizorii in aceasta materie reglementata de art.977 – 978 Cod proecdura civila.
In lipsa dovezii dreptului de proprietate intelectuala, cererea petitionarului este inadmisibila, fiind respinsa cu aceasta mentiune, iar pentru culpa sa procesuala, in baza art.453 Cod proecdura civila, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata.