Litigiu privind funcţionarii publici. Sporul de dificultate pentru activitatea comisiilor de fond funciar
11 martie 2020Calculul termenului procedural
11 martie 2020
Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele statelor membre ale Uniunii Europene. Respingerea cererii raportat la momentul dobândirii vocaţiei la liberare condiţionată
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale.
Indice alfabetic: Proceduri prevăzute în legi speciale. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele statelor membre ale Uniunii Europene
Temei de drept: art. 152 alin. 1 din Legea nr. 302/2004; art. 9 lit. h) din Decizia-cadru 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008 a Consiliului Uniunii Europene
Curtea constată că este incident motivul prevăzut în art. 9 lit. h) din Decizia- cadru 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008 a Consiliului Uniunii Europene conform căruia autoritatea competentă din statul de executare poate refuza să recunoască hotărârea judecătorească şi să dispună executarea pedepsei, în cazul în care în momentul în care autoritatea competentă a statului de executare primeşte hotărârea
judecătorească, rămân de executat mai puţin de şase luni din pedeapsă.
Raportat la data când condamnatul X. ar avea vocaţie la liberarea condiţionată, conform fracţiei de o jumătate din durata pedepsei, rămân de executat mai puţin de şase luni din pedeapsa privativă de libertate, iar în aceste condiţii, calculând şi durata procedurilor de transferare efectivă, aceasta s-ar realiza doar pentru ca persoana condamnată să fie liberată condiţionat în România, având în vedere durata executată efectiv din pedeapsă, perioada care se deduce prin bună conduită şi muncă (art. 144 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare, stabileşte că: în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate prin hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernata de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent; hotărârea C.J. U.E. pronunţată în cauza Ognyanov din 8 noiembrie 2016) şi fracţiile de liberare condiţionată calculate din pedeapsă conform legii penale române, fără a se putea realiza scopul esenţial al transferării persoanelor condamnate, respectiv facilitarea reabilitării sociale a condamnatului.
Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală si pentru cauze cu minori, Sentinţa penală nr.
59/FCJI/14.08.2018
Prin sentinţa penală nr. 59/FCJI/2018 din 14.08.2018, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de Ministerul Justiţiei şi Ordinii Publice al Republicii Cipru (nr. ref. 12.03.001.1023/II/112) privind recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii penale cu nr. de referinţă 6117/15 pronunţată la data de 16.11.2016 de Tribunalul Districtual Limassol (Cipru), rămasă definitivă la data de 02.12.2016, şi transferarea persoanei condamnate X., aflat într-un penitenciar din Republica Cipru, într-un penitenciar din România, pentru executarea pedepsei de 7 (şapte) ani închisoare (2557 zile închisoare) aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni de „omucidere” prev. de art. 205 alin. 1 din Codul penal al Republicii Cipru, cap. 154, modificat de Legea nr. 3 din 1962.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a avut în vedere următoarele:
Prin sentinţa penală cu nr. de referinţă 6117/15 pronunţată la data de 16.11.2016 de Tribunalul Districtual Limassol (Cipru), rămasă definitivă la data de 02.12.2016, X. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare (2557 zile închisoare) aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni de „omucidere” prev. de art. 205 alin. 1 din Codul penal al Republicii Cipru, cap. 154, modificat de Legea nr. 3 din 1962 .
Ca şi stare de fapt în considerentele hotărârii de condamnare, s-a reţinut, în esenţă, că pe 15 martie 2015, în Limassol, împreună cu alte persoane printr-o faptă ilegală a provocat moartea unei persoane.
Din hotărârea judecătorească sus-menţionată, rezultă că, la data de 15.03.2015, condamnatul X. a participat la un conflict spontan ce a avut loc la un club de noapte din Limassol, împrejurare în care, împreună cu alte persoane, i-a aplicat victimei Y. mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele. Victima a suferit multiple leziuni (fracturi ale coastelor 10, 11 12 dreapta, fractură de stern, fractură a nasului, traumatism extins al nasului, hemoragie subarahnoidiană în zona temporo-parietală dreaptă şi zona temporală stângă, hemoragie în zona intra-abdominală stângă, disfuncţii ale unor organe, leziuni ce condus în final la deces. Medicul legist care a efectuat autopsia a concluzionat că decesul a fost cauzat de septicemia şi insuficienţa multiplă de organe, ca urmare a leziunii cranio-cerebrale.
Faptele au fost comise la data de 15 martie 2015, în Limassol (Republica Cipru).
Infracţiunile au ca şi corespondenţă în legislaţia română infracţiunea de omor prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a) Cod penal.
Statul emitent, Republica Cipru, a transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Seria L nr. 327 din 5 decembrie 2008.
Din certificatul menţionat la articolul 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în U.E., înaintat de autorităţile din Republica Cipru, rezultă că durata totală a pedepsei a cărei recunoaştere se solicită este 2557 de zile închisoare, iar data la care pedeapsa va fi executată integral este 14 martie 2022 (fără reducere în temeiul regulamentelor) şi 11.05.2020 (luând în considerare reducerea pentru bună purtare şi hărnicie).
Prin noua declaraţie a Departamentului Penitenciarului din Republica Cipru, comunicată la data de 24.07.2018, se arată că persoana condamnată X. a beneficiat de suspendarea de a executa 'A din pedeapsă, acordată de Preşedintele Republicii Cipru, şi, pe cale de consecinţă, trebuie să execute 5 (cinci) ani şi 3 (trei) luni închisoare.
Data la care pedeapsa va fi executată integral este 14 iunie 2020 (fără reducere în temeiul regulamentelor) şi 10.03.2019 (luând în considerare reducerea pentru bună purtare şi hărnicie).
Din certificatul menţionat la articolul 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în UE, înaintat de autorităţile din Republica Cipru, rezultă şi că numitul X. a fost prezent personal la procesul în urma căruia a fost prezentată hotărârea judecătorească.
Prin prisma verificării condiţiilor reglementate de disp. art. 153 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată, rezultă următoarele:
- executarea hotărârii judecătoreşti în România nu este contrară principiului non bis in idem, deoarece numitul X. nu a fost condamnat în România pentru faptele de mai sus, conform fişei de cazier judiciar;
- persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească străină, aşa cum rezultă din verificările efectuate în baza de date ECRIS GLOBAL PERSONS SEARCH în data de 5 aprilie 2018;
- persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru săvârşirea altor infracţiuni, aşa cum rezultă din verificările efectuate în baza de date ECRIS GLOBAL PERSONS SEARCH în data de 5 aprilie 2018;
- persoana condamnată este cetăţean român şi nu are domiciliul în România.
Persoana condamnată X. nu a fost de acord să fie transferată în România, aşa cum rezultă din procesul-verbal de audiere.
Transferarea persoanei condamnate operează însă indiferent de exprimarea consimţământului, întrucât deşi este cetăţean român şi nu locuieşte în România, va fi expulzată în România, conform Ordinului Ministerului de Interne al Republicii Cipru nr. EU17-09151 din data de 20.12.2017 (art. 155 alin. 1 lit. d) teza a 2-a din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată).
- hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie;
- nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată.
Examinând solicitarea şi din perspectiva motivului de nerecunoaştere şi neexecutare prev. de art. 152 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată, Curtea constată că este incident motivul prevăzut în art. 9 lit. h) din Decizia-cadru 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008 a Consiliului Uniunii Europene conform căruia autoritatea competentă din statul de executare poate refuza să recunoască hotărârea judecătorească şi să dispună executarea pedepsei, în cazul în care în momentul în care autoritatea competentă a statului de executare primeşte hotărârea judecătorească, rămân de executat mai puţin de şase luni din pedeapsă.
Autoritatea competentă să execute solicitarea de recunoaştere a unei hotărâri judecătoreşti străine şi să dispună executarea pedepsei este instanţa de judecată, Curtea de Apel, care a fost învestită cu soluţionarea prezentei cauze la 6 iulie 2018.
Raportat la data de 15 septembrie 2018, când condamnatul X. ar avea vocaţie la liberarea condiţionată, conform fracţiei de o jumătate din durata pedepsei, rămân de executat mai puţin de şase luni din pedeapsa privativă de libertate.
În aceste condiţii, calculând şi durata procedurilor de transferare efectivă, aceasta s-ar realiza doar pentru ca persoana condamnată să fie liberată condiţionat în România, având în vedere durata executată efectiv din pedeapsă, perioada care se deduce prin bună conduită şi muncă (art. 144 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că: în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate prin hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernata de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent; hotărârea C.J.U.E. pronunţată în cauza Ognyanov din 8 noiembrie 2016) şi fracţiile de liberare condiţionată calculate din pedeapsă conform legii penale române, fără a se putea realiza scopul esenţial al transferării persoanelor condamnate, respectiv facilitarea reabilitării sociale a condamnatului.
În practica judiciară, au fost înregistrate situaţii în care state emitente nu au mai realizat transferarea persoanelor condamnate, după pronunţarea unor hotărâri de recunoaştere şi transfer, pe motiv că se aflau la limita liberării condiţionate şi persoanele condamnate au fost liberate condiţionat în statele emitente.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, într-o decizie de speţă, a respins apelul formulat de procuror împotriva sentinţei penale nr. 46/FCJI/2017 din 11.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca nefondată, o cerere formulată de Ministerul Justiţiei din Austria privind recunoaşterea şi punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti şi transferare a persoanei condamnate, urmare a faptului că între momentul sesizării instanţei şi momentul la care persoana condamnată dobândea vocaţie la liberare condiţionată erau mai puţin de 6 luni (decizia nr. 396/A din 14.11.2017).