Raspundere civila delictuala. Drept regres comitent.

Cum titlul executoriu ii era opozabil, comitentul, in calitate de codebitor solidar cu prepusul, avea obligatia de a executa de bunavoie obligatia instituita in sarcina acestora, insa dat fiind caracterul solidar al obligatiei care incumba ambilor debitori, creditorul avea optiunea de a executa pe oricare dintre ei, inclusiv pe prepus. In aceste conditii, nu poate fi acceptata ideea culpei exclusive a comitentului in neexecutarea benevola a titlului executoriu.

Temeiul juridic al platii cheltuielilor de executare il constituie culpa debitorului, care nu a procedat de bunavoie la indeplinirea obligatiilor din titlul executoriu, astfel incat creditorul a fost nevoit sa apeleze la procedura executionala si sa avanseze cheltuielile in acest scop. Or, in cauza, aceasta culpa ii apartine deopotriva si prepusului, care in final, trebuie sa acopere el insusi, integral, paguba produsa.

Prin sentinta civila nr.119/22.02.2017, pronuntata de Tribunalul Olt, in dosarul nr.

2555/104/2016 s-a admis in parte cererea privind pe reclamanta , in contradictoriu

cu paratul B. D. , avand ca obiect actiune in regres.

A fost obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 325.000 lei achitata, in temeiul sentintei penale nr.199/17.07.2015 pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr. 3200/104/2014, definitiva prin decizia penala nr. 1511/18.11.2015, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, suma la care se adauga dobanda legala calculata de la data achitarii debitului, 10.12.2015, pana la data platii efective.

S-a dispus obligarea paratului la plata catre reclamanta a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut:

Prin sentinta penala nr.199/17.07.2015, pronuntata de Tribunalul Olt, in dosarul nr. 3200/104/2014, definitiva prin decizia penala nr. 1511/18.11.2015 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, paratul a fost obligat in solidar cu reclamanta, in calitate de parte responsabila civilmente, la plata despagubirilor in cuantum de cate 50.000 lei daune morale catre fiecare dintre partile civile si 15.000 lei catre partea civila D. N., cu titlu de daune materiale, precum si la plata catre partile civile a cate 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, aferente judecatii in prima instanta.

Fiind executata silit in dosarul de executare silita nr.307/2015 al BEJ V.C., conform extrasului de cont depus la dosar, la data de 10.12.2015, reclamanta a achitat suma de 344.070 lei, calculata conform somatiei de executare emise la data de 27.11.2015, reprezentand: 325.000 lei debit conform titlului executoriu (daune morale, daune materiale,cheltuieli de judecata), 10.000 lei onorariu avocat dosar de executare silita, 8.550 lei onorariu executare silita si 520 lei cheltuieli de executare silita conform art. 670 NCPC.

Potrivit art.1384 alin. 1 Cod civil, cel care raspunde pentru fapta altuia se poate intoarce impotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu exceptia cazului in care acesta din urma nu este raspunzator pentru prejudiciul cauzat.

Raspunderea comitentului este o forma de raspundere pentru fapta altuia, fiind reglementata in scopul de a proteja victima, care va obtine in conditii mai sigure repararea integrala a prejudiciului.

Ratiunea legiferarii raspunderii comitentului pentru fapta prepusului justifica recunoasterea dreptului de regres al comitentului ce a platit despagubiri impotriva prepusului, acesta fiind tinut sa suporte, in cele din urma, consecintele faptei sale ilicite.

Actiunea in regres a comitentului este o actiune civila de drept comun,intrucat comitentul, prin plata despagubirilor, se subroga in drepturile victimei (art. 1596 lit. c C.civ.), fiind vorba despre o subrogatie personala care opereaza de drept.

Comitentul are dreptul de a recupera integral de la prepusul sau despagubirile platite, intrucat doar in raporturile cu victima este considerat un codebitor solidar care plateste o datorie facuta in interesul exclusiv al unui alt codebitor solidar, aplicandu-se prin asemanare art. 1459 C.civ.

Prin urmare, contrar sustinerii paratului, comitentul nu are, in raporturile cu prepusul, pozitia unui codebitor solidar. Imprejurarea ca, fata de victima, comitentul raspunde solidar cu prepusul sau nu este de natura sa conduca la divizarea actiunii de regres exercitata de comitent impotriva prepusului sau, nefiind aplicabile regulile din materia solidaritatii intre debitori, deoarece pozitia comitentului de raspunzator solidar apare numai in raporturile cu victima si decurge nu dintr-o raspundere impreuna cu prepusul sau, ci dintr-o raspundere pentru prepus.

Este adevarat ca, spre a se exonera partial de raspundere fata de comitent, prepusul are posibilitatea sa faca dovada ca la savarsirea faptei a concurat, alaturi de propria sa vina, si vinovatia proprie a comitentului (art. 1384 alin. 4 C.civ.).

In egala masura, cel care exercita regresul nu poate recupera partea din despagubire care corespunde propriei sale contributii la cauzarea prejudiciului (art. 1384 alin. 4 c.civ.).

Insa, in speta, paratul nu a dovedit culpa concurenta a comitentului sau la savarsirea infractiunii pentru care a fost condamnat definitiv atat sub aspectul laturii penale, cat si sub al celei civile, limitandu-se a invoca doar efectul solidaritatii codebitorilor. Or, astfel cum s-a aratat anterior, in raporturile cu prepusul, comitentul nu este codebitor solidar.

Prin urmare, in conformitate cu dispozitiile art. 1384 C.civ., paratul (prepusul) trebuie sa restituie reclamantei (comitentul) intreaga suma avansata de aceasta din urma partilor vatamate, in temeiul sentintei penale nr. 199/17.07.2015 pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr. 3200/104/2014, definitiva prin decizia penala nr. 1511/18.11.2015 pronuntata de Curtea de Apel Craiova. Insa, paratul nu are nicio culpa in cauzarea platii sumelor de 10.000 lei onorariu avocat dosar de executare silita, 8.550 lei onorariu executare silita si 520 lei cheltuieli de executare silita conform art. 670 NCPC, sume achitate de reclamanta prin executare silita in dosarul nr. 307/2015 al BEJ Vlad Constantin.

Dimpotriva, reclamanta putea evita provocarea acestor cheltuieli suplimentare, platind de bunavoie creanta la care a fost obligata in solidar cu paratul prin hotararea penala definitiva care constituie titlu executoriu.

Neexecutand de bunavoie o obligatie certa, lichida si exigibila stabilita in sarcina sa printr-un titlu executoriu reclamanta se afla in culpa pentru executarea sa silita, astfel incat, potrivit art. 670 alin. 2 Cod pr. civ, coroborat cu art. 1384 alin. 4 Cod civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite raman in sarcina reclamantei.

Sub aspectul cererii de obligare a paratului la plata dobanzii legale pentru suma datorata, instanta reitereaza ca raspunderea comitentului este o raspundere pentru fapta altuia, astfel incat dreptul de regres al comitentului trebuie sa asigure o reparatie integrala a prejudiciului suferit (art. 1385 alin. 1 Cod civil), prejudiciu care cuprinde nu doar pierderea efectiv suferita (suma platita in locul prepusului), ci si castigul pe care l-ar fi putut realiza in conditii obisnuite (art. 1385 alin. 3 Cod civil).

Potrivit art.1535 alin.1 Cod civil, in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana la momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu.

Desi paratul era obligat la plata despagubirilor catre partile civile de la data ramanerii definitive a hotararii penale, intrucat reclamanta a platit in locul paratului ulterior, la data de 10.12.2015, de la aceasta data paratul datoreaza reclamantei dobanda legala calculata pana la data platii efective a debitului.

In concluzie, instanta a admis in parte cererea de chemare in judecata si a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 325.000 lei achitata, in temeiul sentintei penale nr. 199/17.07.2015 pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr. 3200/104/2014, definitiva prin decizia penala nr. 1511/18.11.2015 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, suma la care se adauga dobanda legala calculata de la data achitarii debitului, 10.12.2015, pana la data platii efective.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel atat reclamanta, cat si paratul B.D.M., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Criticile formulate de apelanta parata au vizat urmatoarele aspecte:

Potrivit art. 1373, coroborat cu art. 1357 Cod civil, in cadrul raspunderii civile a comitentului pentru fapta prepusului, solidaritatea dintre comitent si prepus in raport cu victima reprezinta un beneficiu pentru aceasta, dar in raportul dintre comitent si prepus, acesta din urma raspunde pentru fapta proprie, in conformitate cu dispozitiile art.1357 Cod civil, care reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, cata vreme autorul faptei ilicite este prepusul.

In conditiile concrete ale spetei, situatia de solidaritate nu subzista deci in raporturile dintre companie (comitent) si intimat, in calitate de prepus al societatii, in contextul in care, astfel cum rezulta din descrierea situatiei de fapt retinuta in mod definitiv prin decizia penala evocata, opozabila si intimatului - acesta a fost condamnat la pedeapsa inchisorii si obligat totodata la plata despagubirilor catre partile civile constituite in cadrul procesului.

Astfel, odata prejudiciul solicitat si recuperat in integralitate pe calea procedurii de executare silita - desfasurata in contradictoriu cu comitentul - de catre victimele infractiunii savarsite de catre prepus, in masura in care nu s-a constatat si culpa concurenta a comitentului sau a unei alte cauze exoneratoare de raspundere intre acestia, se impune, in mod esential, repararea prejudiciului in final de catre persoana care l-a generat.

Din aceasta perspectiva, se apreciaza ca ii revine prepusului - intimat in aceasta cauza - obligatia de a suporta in integralitate valoarea sumelor achitate de catre comitent, in calitate de comitent, in cadrul procedurii de executare silita ce a facut obiectul dosarului de executare nr. 307/2015 al BEJ Vlad Constantin, avand la baza necesitatea repararii integrale a prejudiciului suferit de catre comitent , prin privarea de la a utiliza suma de bani achitata partilor civile cu titlu de despagubire in cadrul procedurii de executare silita - suma care trebuie considerata „bun" in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului ( a se vedea CEDO, cauza Vasilopoulou impotriva Greciei, nr. 4754/99, pct. 22, 21 martie 2002).

In aceste conditii, solutia la care s-a oprit instanta - de a nu dispune obligarea intimatului si la plata cheltuielilor generate in faza executarii silite - este de natura a aduce in mod flagrant atingere dreptului societatii apelante la respectarea bunurilor sale.

Pe de alta parte, se solicita a se avea in vedere ca nu se poate retine in sarcina apelantei reclamante neexecutarea cu rea-credinta a obligatiei stabilite prin titlul executoriu, cata vreme ulterior obligarii definitive la plata in solidar cu intimatul a despagubirilor acordate partilor civile, aceasta a facut uz de caile extraordinare de atac prevazute de lege, prin care s-a urmarit retractarea hotararii pronuntate in apel.

Astfel, la data de 08.12.2015, apelanta reclamanta a formulat contestatie in anulare impotriva deciziei penale nr.1511/18.11.2015 a Curtii de Apel Craiova - Sectia penala si pentru cauze cu minori, prin care a solicitat rejudecarea apelului formulat de catre partile civile impotriva hotararii de prima instanta, cu privire la latura civila, cat si suspendarea executarii laturii civile pana la solutionarea contestatiei in anulare, in conditiile art. 430 Cod procedura penala.

In motivarea contestatiei, s-a invocat incalcarea prevederilor art. 258 lit. b Cod procedura penala - prin neindicarea calitatii in care a fost citata in cauza -, respectiv a prevederilor art. 259 alin. 3 si 4 Cod procedura penala, cu privire la lipsa citarii societatii la sediul procesual ales.

Prin decizia penala nr.332/01.03.2016, pronuntata de Curtea de Apel Craiova - Sectia penala si pentru cauze cu minori in dosarul nr. 1791/54/2015, au fost respinse ca nefondate atat contestatia in anulare, cat si cererea de suspendare formulata.

De asemenea, reclamanta a formulat la data de 23.12.2015 cerere de revizuire a aceleiasi hotarari pronuntate in apel, solicitand schimbarea in parte a deciziei atacate, in sensul obligarii societatii in solidar cu inculpatul la plata despagubirilor stabilite de catre prima instanta, a cheltuielilor de judecata si a cheltuielilor judiciare aferente judecatii in prima instanta, insa numai fata de partea civila D.P. F. Totodata, s-a solicitat si suspendarea executarii hotararii, in ce priveste latura civila a pricinii.

Prin adresa nr. 661/27.04.2016, apelanta reclamanta a adus la cunostinta instantei ca nu mai subzista motivele care au stat la baza formularii cererii de suspendare, avand in vedere ca a fost achitat integral debitul solicitat in cadrul executarii silite si astfel cererea a ramas fara obiect.

Prin decizia civila nr.2837/26.05.2016, pronuntata de Curtea de Apel Craiova - Sectia I civila in dosarul nr. 18/54/2016*, a fost respinsa cererea de revizuire formulata de catre apelanta reclamanta.

Asa cum se poate constata, nu este vorba de o situatie de impotrivire a reclamantei in calitate de debitor fata de executarea silita demarata impotriva sa, ci de exercitarea unor cai extraordinare de atac prevazute de lege, prin care s-a urmarit retractarea hotararii definitive care constituie titlu executoriu.

Avand in vedere ca prin caile de atac formulate era vizata insasi hotararea ce constituie titlul executoriu, in raport de care se desfasura executarea silita fata de companie, ca s-a solicitat suspendarea efectelor acestei hotarari pana la solutionarea cailor de atac, precum si faptul ca in eventualitatea in care caile de atac erau admise, in urma rejudecarii urma sa fie pronuntata o noua hotarare - semnificativ diferita sub aspectul laturii civile, in cazul revizuirii, cheltuielile generate in cadrul executarii silite sunt o consecinta fireasca a desfasurarii procesului penal, cheltuieli ce se circumscriu principiilor disponibilitatii, respectiv al aflarii adevarului.

In raport de aceste argumente, rationamentul primei instante potrivit caruia apelanta putea evita provocarea cheltuielilor de executare prin plata de bunavoie a debitului, este in mod fundamental gresit, intrucat alegerea acestei conduite ar fi echivalat cu renuntarea voluntara la drepturile procesuale de care se bucura, golind de continut notiunea de folos practic pe care fiecare parte il urmareste in cadrul procesului.

Folosind argumentatia aleasa de catre instanta, apelanta a apreciat ca, in mod similar, si intimatul putea evita generarea de cheltuieli de faza de executare silita, prin plata de bunavoie a debitului inscris in titlul executoriu, in calitate de debitor solidar.

In plus, s-a invederat instantei ca decizia penala nr. 1511/18.11.2015 a Curtii de Apel Craiova - Sectia penala si pentru cauze cu minori - nu a fost comunicata, ea fiind remisa apelantei doar odata cu somatia emisa de catre executorul judecatoresc.

Referitor la onorariul de avocat, se invedereaza instantei ca apelanta reclamanta a beneficiat pe tot parcursul procesului de asistenta juridica calificata, complexa sub aspectul pregatirii apararii, a volumului efectiv de munca, valoarea litigiului fiind mare, avocatul depunand toate diligentele in scopul realizarii drepturilor deduse judecatii.

In acelasi timp, onorariul de avocat fixat de comun acord intre apelanta reclamanta si societatea de avocatura ce a reprezentat-o, respectiv 6.000 lei, corespunde exigentelor exercitarii profesiei de avocat.

De asemenea, in materia cheltuielilor de judecata, respectiv art. 453 Noul Cod de procedura civila, este reglementat ca partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata. Cata vreme intimatul a pierdut procesul prin admiterea actiunii in regres, se impune obligarea acestuia la plata integral a cheltuielilor de judecata generate in prima instanta.

A solicitat admiterea apelului, in sensul schimbarii in parte a sentintei apelate, obligarea intimatului la plata catre reclamanta a sumei de 344.070 lei, reprezentand despagubiri achitate de catre aceasta, in calitate de parte responsabila civilmente, partilor civile, cheltuieli de judecata si cheltuieli de executare; obligarea intimatului la plata dobanzii legale aferente, calculata de la data achitarii debitului pana la data platii efective; obligarii intimatului la plata sumei de 6.000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata generate in prima instanta, precum si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate in aceasta cale de atac.

In drept, s-au invocat dispozitiile art.470 C.pr.civila.

Apelul declarat de parat a fost declarat in termenul legal, insa nu a fost motivat, caz in care instanta de apel s-a pronuntat, in fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta, potrivit art. 476 alin.2 Cod pr.civ.

Sub acest aspect, Curtea a retinut ca prima instanta a facut o aplicare corecta a dispozitiilor art. 1384 si urm. Cod civil care reglementeaza, in cadrul sectiunii referitoare la repararea prejudiciului in cazul raspunderii delictuale, dreptul de regres al celui care raspunde pentru fapta altuia, astfel ca, din aceasta perspectiva, nu exista motive de netemeinicie sau de nelegalitate care sa conduca la reformarea solutiei adoptate.

Raspunderea comitentului pentru fapta prepusului este o forma obiectiva a raspunderii pentru fapta altuia si are ca fundament obligatia de garantie obiectiva fata de terti, derivata din riscul de activitate pe care comitentul il introduce in societate, prin asocierea de prepusi aflati sub autoritatea lui( art. 1373 Cod civil). Fata de victima, comitentul si prepusul raspund solidar, conform art. 1383 si 1384 Cod civil.

In situatia in care unul din cei obligati solidar a suportat voluntar sau silit reparatia datorata victimei, el are dreptul de a exercita regresul impotriva celuilalt codebitor, dupa imprejurari. Intre codebitorii solidari nu exista insa solidaritate, aceasta functionand exclusiv in raporturile dintre codebitori si victima prejudiciata.

Asa cum corect a apreciat prima instanta, comitentul care a reparat prejudiciul creat victimei prin fapta prepusului are drept de regres impotriva acestuia din urma, care, finalmente, trebuie sa suporte consecintele faptei sale ilicite care a generat raspunderea delictuala.

Prin plata despagubirilor, comitentul se subroga de drept in drepturile victimei, in conditiile art. 1596 lit.c Cod civil, fiind deci indreptatit sa recupereze de la autorul faptei ilicite, in mod integral, sumele achitate cu titlu de despagubire.

Prin intampinarea formulata la prima instanta la data de 22 noiembrie 2016, paratul a sustinut ca se impune divizarea obligatiei de despagubire intre comitent si prepus. Aceasta solicitare nu are insa fundament legal, dimpotriva, dispozitiile legale incidente in materie - art. 1384 alin.4 Cod civil - admit o exonerare partiala de raspundere a prepusului doar in ipoteza in care acesta dovedeste ca la savarsirea faptei ilicite a concurat, alaturi de propria sa vina, si vinovatia proprie a comitentului.

In acest caz, potrivit art. 1383 Cod civil, sarcina reparatiei se imparte proportional cu participarea la cauzarea prejudiciului, ori potrivit cu intentia sau gravitatea culpei fiecaruia, daca aceasta participare nu poate fi stabilita. In cazul in care nici astfel nu se poate imparti sarcina reparatiei, fiecare dintre debitorii solidari va contribui in mod egal la repararea prejudiciului.

In speta insa, prejudiciul a fost cauzat exclusiv de catre parat, reclamanta raspunzand in calitate de parte responsabila civilmente doar pentru a garanta realizarea obligatiei de reparatie fata de victima. Asa cum rezulta din considerentele deciziei penale nr. 1511/18.11.2015, pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. 3200/104/2014, paratul a fost condamnat pentru savarsirea infractiunilor de omor, prevazuta de art. 188 alin.1 Cod penal, respectiv a infractiunii de nerespectare a masurilor legale de securitate si sanatate in munca, iar raspunderea civila a angajatorului a fost atrasa doar in considerarea faptului ca infractiunea a fost savarsita in timpul programului de lucru, sub controlul, coordonarea si supravegherea directa a comitentului.

Ca atare, cum nu exista o culpa concurenta a comitentului, iar in raporturile dintre acesta si prepus nu exista solidaritate, in temeiul art. 1384 alin.1-3 Cod civ., cel care raspunde pentru fapta altuia, in speta, comitentul, are posibilitatea sa se intoarca in regres impotriva autorului faptei generatoare de prejudicii.

Referitor la intinderea prejudiciului, prima instanta a aplicat corect dispozitiile art. 1385 alin.3 Cod civil, care u instituit principiul repararii integrale, despagubirea cuprinzand atat pierderea efectiv suferita, cat si beneficiul nerealizat. Ca atare, in cuantificarea reparatiei, s-au avut in vedere sumele stabilite prin sentinta penala, achitate de comitent, respectiv 325.000 lei, reprezentand daune morale catre fiecare dintre partile civile, 15.000 lei daune materiale catre sotia victimei si 10.000 lei cheltuieli de judecata aferente judecarii in prima instanta penala, la care s-au adaugat, potrivit art. 1535 alin1.Cod civil, daune moratorii sub forma dobanzilor, de la data la care comitentul a achitat sumele catre partile civile - 10.12.2015 - pana la data platii efective a acestora de catre prepus.

Reexaminand in fond, pe baza celor invocate la prima instanta, potrivit art. 476 alin.2 Cod pr.civ., Curtea, pentru motivele care preced, a apreciat ca apelul declarat de parat nu este fondat.

Apelul declarat de reclamanta este fondat si a fost admis pentru urmatoarele considerente:

Apelul declarat de reclamanta a vizat solutia de respingere a cererii de obligare a paratului la plata cheltuielilor de executare ocazionate de demararea de catre creditori a procedurii executionale, in vederea realizarii creantei stabilite prin titlul executoriu constand in decizia penala nr. 1511/18.11.2015, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, in dosarul nr. 3200/104/2014, cheltuieli de executare achitate de reclamanta, precum si reducerea in parte a cheltuielilor de judecata de la prima instanta constand in onorariu de avocat.

Tribunalul a retinut ca reclamanta putea evita plata cheltuielilor de executare, achitand de bunavoie creanta la care a fost obligata in solidar cu paratul prepus, prin hotararea penala. Cum nu a procedat in acest mod, determinand astfel creditorii sa apeleze la executarea silita, au devenit incidente dispozitiile art. 1384 alin 4 Cod civil, potrivit carora cel care exercita regresul nu poate recupera partea din despagubire care corespunde propriei sale contributii la cauzarea prejudiciului.

Curtea apreciaza ca prima instanta a dat o interpretare eronata dispozitiilor legale mai sus mentionate, care se refera la prejudiciul produs prin fapta ilicita a prepusului, pentru care comitentul are o raspundere denumita generic „ pentru fapta altuia”, si nicidecum la prejudiciul cauzat prin neexecutarea benevola a titlului executoriu, care poate constitui o fapta ilicita, distincta insa de cea initiala, care in speta a fost sanctionata ca infractiune si pentru repararea careia comitentul a fost atras in proces , in calitate de garant, ca parte responsabila civilmente.

Altfel spus, alin.4 al art. 1384 Cod civil are in vedere ipoteza in care la producerea prejudiciului au concurat fapte ilicite produse de debitori care raspund solidar fata de victima si intre care sarcina reparatiei se imparte proportional, in raport de criteriile mentionate in art. 1383 Cod civil. In aceasta situatie, este evident ca reparand intregul prejudiciu in calitate de codebitor solidar fata de victima, cel care exercita regresul nu poate pretinde de la celalalt codebitor decat partea din despagubire care corespunde propriei sale contributii la cauzarea prejudiciului. Or, asa cum s-a aratat, in speta nu este operanta aceasta premisa, nefiind retinuta vinovatia proprie a comitentului fata de victima infractiunilor.

Prin urmare, comitentul care a reparat prejudiciul, subsecvent declansarii procedurii executarii silite, este indreptatit sa recupereze de la prepus si cheltuielile de executare pe care le-a suportat.

Este adevarat ca titlul executoriu fiindu-i opozabil, comitentul, in calitate de codebitor solidar cu prepusul in raport cu comitentul, avea obligatia de a executa de bunavoie obligatia instituita in sarcina acestora, insa dat fiind caracterul solidar al obligatiei care incumba ambilor debitori, creditorul avea optiunea de a executa pe oricare dintre ei, inclusiv pe prepus. In aceste conditii, nu poate fi acceptata ideea culpei exclusive a comitentului in neexecutarea benevola a titlului executoriu.

Temeiul juridic al platii cheltuielilor de executare il constituie culpa debitorului, care nu a procedat de bunavoie la indeplinirea obligatiilor din titlul executoriu, astfel incat creditorul a fost nevoit sa apeleze la procedura executionala si sa avanseze cheltuielile in acest scop. Or, in cauza, aceasta culpa ii apartine deopotriva si prepusului, care in final, trebuie sa acopere el insusi, integral, paguba produsa.

In acest context, sustinerile apelantei reclamante referitoare la exercitarea cailor extraordinare de atac si la formularea, in cadrul acestora, a unor cereri de suspendare a executarii sentintei penale care constituie titlu executoriu,sub aspectul laturii civile, sunt lipsite de relevanta juridica, cata vreme obligatia de plata care-i incumba, in calitate de parte responsabila civilmente, era exigibila, iar executarea nu a fost suspendata sau desfiintata, la cererea acestui debitor.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat ca sunt fondate criticile formulate de apelanta parata sub aspectul indreptatirii sale la recuperarea cheltuielilor de executare avansate, astfel ca se impune admiterea actiunii si sub aspectul obligarii paratului catre reclamanta la plata cheltuielilor suportate de codebitorul executat silit, in faza de executare silita, in cadrul dosarului nr. ... al BEJ V. C. , in cuantum de 19.070 lei, constand in.10.000 lei onorariu avocat, 8550 lei onorariu executor judecatoresc si 520 lei cheltuieli de executare silita.

Cat priveste cuantumul cheltuielilor de judecata la plata carora a fost obligat paratul catre reclamanta, Curtea retine ca prima instanta a facut aplicarea dispozitiilor art. 451 alin.2 si 453 alin.2 Cod pr. civ., care permit instantei sa stabileasca masura in care fiecare dintre parti urmeaza sa suporte cheltuielile de judecata, in situatia in care cererea a fost admisa in parte, respectiv sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariu avocat, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei.

Ca efect al admiterii apelului reclamantei, actiunea formulata urmeaza a fi admisa in totalitate, astfel ca dispozitiile art. 453 alin.2 Cod pr. civ. devin inoperante. Cu toate acestea, din perspectiva art. 451 alin.2 Cod pr. civ., Curtea apreciaza ca prima instanta a redus in mod temeinic partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariu de avocat , la plata careia l-a obligat pe parat, conform art. 453 alin.1 Cod pr. civ., in raport de activitatea desfasurata de avocat si circumstantele cauzei, critica cu acest obiect urmand sa fie apreciata ca nefondata.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 480 alin.2 Cod pr. civ., s-a admis apelul declarat de reclamanta, s-a schimbat in parte sentinta civila, in sensul obligarii paratului catre reclamanta si la plata sumei de 19.070 lei, constand in: 10.000 lei onorariu avocat avansat in faza de executare silita; 8550 lei, onorariu executor judecatoresc si 520 lei cheltuieli de executare silita, urmand a fi mentinute restul dispozitiilor sentintei civile. S-a respins ca nefundat apelul declarat de parat.

Cererea formulata de apelanta reclamanta avand ca obiect obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata aferente fazei procesuale a apelului a fost respinsa, intrucat, desi solicitarea era intemeiata din perspectiva art. 453 alin.1 Cod pr. civ., partea care a pierdut procesul nu a facut dovada existentei si intinderii cheltuielilor de judecata, pana cel mai tarziu la data inchiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
(Decizia Nr. 1538/13 Iunie 2017 , Curtea de Apel Craiova, Sectia I civila - rezumat judecator Oana Ghita)