Raportul donatiilor

Raportul donatiilor

Raportul donațiilor este obligaţia pe care o au între ei, unii faţă de alţii, descendenţii şi soţul supravieţuitor ai defunctului care vin efectiv împreună la moştenire, acceptând-o fie şi sub beneficiu de inventar, de a readuce la moştenire – în natură sau în echivalent bănesc – bunurile pe care le-au primit cu titlu de donaţie de la cel care lasă moştenirea, afară de cazul când donatorul a dispus scutirea de raport a donaţiei.

Legea prezumă că prin donaţia făcută de defunct el nu a voit să avantajeze de donatar în detrimentul celorlalţi moştenitori legali, ci numai să facă un avans asupra moştenirii ce I se va cuveni conform legii.

Obligaţia de raport nefiind prevăzută imperativ de lege, donatorul îl poate scuti pe donatar de această obligaţie caz în care donaţia va avea caracter definitiv şi va fi supusă doar reducţiunii – dacă este excesivă.

Domeniul de aplicare

Obligaţia de raport funcţionează dacă donaţia a fost făcută descendenţilor sau soţului supravieţuitor. Obligaţia de raport funcţionează numai în cazul donaţiilor, legatele nefiind raportabile.

Corelaţia dintre raport şi reducţiune

Atât raportul cât şi reducţiunea au ca efect principal readucerea, în natură sau prin echivalent, a bunului care formează obiectul liberalităţii, la masa succesorală, lipsind pe beneficiarul ei de exclusivitatea avantajului ce I s-a făcut.

Raportul donaţiilor se deosebeşte de reducţiune prin:

- reducţiunea operează numai în situaţia în care liberalităţile făcute de defunct au încălcat rezerva succesorală a moştenitorilor rezervatari, în schimb, raportul donaţiilor funcţionează chiar dacă prin donaţiile făcute de defunct în timpul vieţii nu s-a încălcat rezerva succesorală;

- reducţiunea liberalităţilor excesive se răsfrânge asupra tuturor celor gratificaţi; raportul donaţiilor priveşte numai o parte de moştenitori;

- reducţiunea se referă la orice fel de liberalităţi, în schimb raportul donaţiilor are ca obiect numai donaţiile;

- normele juridice care guvernează reducţiunea sunt imperative; normele care guvernează raportul donaţiilor au caracter dispoziţiv.

Corelaţia dintre raport şi partaj

Raportul se deosebeşte de partaj prin următoarele:

- acţiunea de ieşire din indiviziune este imprescriptibilă, acţiunea de raport a donaţiilor se prescrie în termen de 3 ani;

- partajul este guvernat de legea în vigoare la data efectuării lui; raportul donaţiilor este guvernat de legea în vigoare la data încheierii contractului de donaţie;

Deosebirile între raportul donaţiilor şi operaţiunea de stabilire a masei de calcul:

- raportul donaţiilor implică o readucere efectivă, pe când readucerea cu prilejul stabilirii masei de calcul este fictivă;

- raportul donaţiilor priveşte doar donaţiile făcute fără raport, stabilirea masei de calcul priveşte toate donaţiile.

Raportul donatiilor

Condiţiile obligaţiei legale de raport

Să existe doi sau mai mulţi moştenitori cu vocaţie legală la moştenire în calitate de descendenţi sau soţ supravieţuitor al defunctului (dacă vine în concurs cu descendenţii)

Ceilalţi moştenitori nu au obligaţia legală de a raporta bunurile primite.

Descendenţii pot fi din căsătorie sau din afara acesteia, dacă au vocaţie legală datorează raportul indiferent dacă vin la moştenire în nume propriu sau prin reprezentare, şi indiferent de gradul de rudenie.

Moştenitorul obligat la raport să fi acceptat moştenirea

În caz de renunţare la moştenirea legală, descendentul sau soţul supravieţuitor nu mai are obligaţia de raport, putând păstra liberalitatea primită în limitele cotităţii disponibile.

Moştenitorul legal să aibă calitatea de donatar

Numai dacă există cele două calităţi în aceeaşi persoană va exista obligaţia de raport.

Precizări:

- donatarul este obligat la raport chiar dacă nu avea calitatea de a moşteni în momentul încheierii contractului de donaţie, dacă va avea această calitate la data deschiderii succesiunii;

- moştenitorul datorează raportul numai pentru donaţiile primite personal, raportul nefiind datorat pentru altul, cu excepţia raportului făcut de descendentul venit la moştenire prin reprezentare care va raporta donaţia primită de ascendentul său, chiar dacă ar fi renunţat la moştenirea ascendentului reprezentat;

- donaţia să nu fi fost scutită de raport; scutirea de raport trebuie să fie expresă, însă se admite şi posibilitatea scutirii tacite, manifestată indirect dar neîndoielnic.

Raportul donaţiilor (persoanele care pot cere raportul; donaţiile supuse raportului, gratuităţi nesupuse raportului, modurile de efectuare).

Persoanele care pot cere raportul

Dacă condiţiile obligaţiei legale de raport sunt îndeplinite, obligaţia raportării este reciprocă între descendenţii defunctului şi soţul supravieţuitor. Dreptul de a cere raportul are caracter individual, astfel încât, dacă unul dintre cei îndreptăţiţi renunţă, donaţia se va raporta numai în măsura drepturilor comoştenitorilor solicitanţi.

Dacă titularul dreptului de raport moare înainte de exercitarea lui, dreptul se transmite asupra propriilor moştenitori care urmează să-l exercite în mod unitar.

Raportul poate fi cerut, pe cale oblică, şi de creditorii personali ai moştenitorului.

Creditorii succesiunii şi legatarii nu pot cere raportul şi nici nu profită de raportul cerut de persoanele îndreptăţite, bunurile raportate intrând direct în patrimoniul moştenitorului îndreptăţit.

Donaţiile supuse raportului

Se raportează, în principiu, toate donaţiile, indiferent de forma de realizare. Dacă donaţia a fost cu sarcină sau a avut caracter remunerator, se va scădea valoarea sarcinilor sau a serviciilor prestate.

Mai sunt supuse raportului cheltuielile făcute de defunct pentru înzestrare cu ocazia căsătoriei, cele făcute pentru procurarea carierei, cheltuielile făcute de defunct pentru asigurarea carierei soţului supravieţuitor, cheltuielile făcute pentru achitarea datoriilor personale ale moştenitorului obligat la raport.

Dacă defunctul a încheiat o asigurare viageră de deces în beneficiul unui moştenitor obligat la raport, acesta poate fi obligat să raporteze, ca donaţie indirectă, cel mult primele plătite de defunct, iar nu suma asigurată, plătită de asigurator, care nu provine din patrimoniul defunctului, fiind formată în afara acestuia.

Gratuităţi nesupuse raportului

Legea exceptează de la raportul donaţiilor:

- cheltuielile de hrană, întreţinere, educaţie, învăţătură, cheltuielile de nuntă, darurile obişnuite;

- fructele culese şi veniturile scadente până la ziua deschiderii succesiunii şi nici echivalentul bănesc al folosinţei exercitate de donatar asupra bunului donat;

Modurile de efectuare a raportului

Raportul în natură

Acesta constă în readucerea efectivă la masa succesorală a bunului care a format obiectul liberalităţii.

Raportul prin luare mai puţin

Acesta este un raport în valoare ce permite moştenitorului obligat la raport păstrarea în natură a bunului, comoştenitorii fiind satisfăcuţi prin echivalentul valoric (în bunuri sau bani) al bunului raportabil, fiecare proporţional cu drepturile succesorale.

Raportul prin luare mai puţin poate fi realizat pe trei căi:

Prin preluare

Acest mod de efectuare a raportului se realizează prin luarea din masa succesorală de către comoştenitorii îndreptăţiţi la raport a unor bunuri, pe cât posibil de aceeaşi natură şi aceeaşi calitate cu acelea raportabile, ţinând seama de cotele succesorale ale fiecăruia.

Preluarea proporţională se va aplica şi în cazul în care cel gratificat este soţul supravieţuitor obligat la raport faţă de descendenţi.

Prin imputaţie

În cadrul acestei metode, valoarea donaţiei raportabile se adaugă prin calcul pe hârtie la masa succesorală, rezultatul se împarte între moştenitori potrivit cu cota ce revine fiecăruia, valoarea donaţiei scăzându-se din partea moştenitorului obligat la raport, primind din restul masei succesorale numai diferenţa până la valoarea cotei sale de moştenire.

În bani

Înseamnă depunerea la masa succesorală a unei sume de bani care reprezintă contravaloarea bunului raportabil (mai puţin partea corespunzătoare cotei succesorale a moştenitorului obligat la raport).

Raportul imobilelor

Regula este că raportul imobilelor se face în natură, prin readucerea efectivă a imobilului la masa succesorală. Aceasta înseamnă că donaţia şi respectiv dreptul exclusiv de proprietate al donatarului se desfiinţează cu efect retroactiv – moartea donatorului operând ca o condiţie rezolutorie – cu următoarele consecinţe:

- dacă imobilul a pierit fortuit, total sau parţial, înainte sau după deschiderea moştenirii, în măsura pieirii nu este supus raportului

- donatarul răspunde pentru degradările şi deteriorările care au micşorat valoarea imobilului din fapta sa culpabilă;

- sarcinile reale cu excepţia ipotecilor se desfiinţează.

De la regula raportului imobilelor în natură există şi unele excepţii, când raportul se în valoare:

- când donatorul a impus sau a autorizat efectuarea raportului în valoare;

- când imobilul a pierit din culpa donatarului;

- când imobilul a fost înstrăinat sau ipotecat de donatar, înaintea deschiderii moştenirii;

Raportul mobilelor

Raportul bunurilor mobile, indiferent că sunt corporale sau incorporale, se face prin luare mai puţin (în valoare), dacă donatorul nu a impus sau nu a autorizat raportul în natură.

În consecinţă:

- donatarul va fi obligat la raport contravaloarea bunurilor primite, chiar dacă acestea au pierit fortuit;

- actele de înstrăinare sau grevare rămân valabile.

Valoarea se raportează la data facerii donaţiei.

Căile procedurale de realizare a raportului

Dacă persoanele se înţeleg, raportul se poate realiza prin bună-învoială, în carul procedurii succesorale notariale, notarul public luând act de înţelegerea părţilor şi eliberând certificatul de moştenitor în consecinţă.

Dacă părţile interesate nu se înţeleg, raportul urmează a fi făcut pe cale judecătorească, prin acţiunea de partaj sau prin acţiune separată.

Acţiunea în executarea raportului este o acţiune personală, prin urmare titularii dreptului de raport nu beneficiază de un drept de urmărire şi nici de acţiune în revendicare. Acţiunea de raport este prescriptibilă în termenul general de prescripţie de 3 ani, socotiţi de la data deschiderii succesiunii, chiar dacă cererea se formulează în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune.

Acţiunea de raportare a donaţiei nu poate fi paralizată de moştenitorul obligat la raport prin invocarea uzucapiunii.

Acţiunea de raport a donaţiei are caracter colectiv, acţiunea profitând tuturor comoştenitorilor.

Descopera serviciile noastre online de pe pagina avocat.