Contractul De Mandat | Consultanță Juridică 24/7 - Discută Cu Un Avocat Online
avocat bucuresti
Raportul donatiilor
8 noiembrie 2012
Avocat Online
Contractul de societate civila
12 noiembrie 2012

Contractul de mandat

Avocat Online

Avocat Online

Contractul de mandat - Update

Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant.

Mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Mandatul dintre două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activităţi profesionale se prezumă a fi cu titlu oneros.

Dacă mandatul este cu titlu oneros, iar remuneraţia mandatarului nu este determinată prin contract, aceasta se va stabili potrivit legii, uzanţelor ori, în lipsă, după valoarea serviciilor prestate.

Dreptul la acţiunea pentru stabilirea cuantumului remuneraţiei se prescrie odată cu dreptul la acţiunea pentru plata acesteia.

Mandatul este cu sau fără reprezentare.

Dacă din împrejurări nu rezultă altfel, mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit.

Împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul, înscrisul care o constată se numeşte procură.

Contractul de mandat

Mandatul este un contract prin care o persoană numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numită mandant, care îi dă această împuternicire şi pe care îl reprezintă.

Deosebirile contractului de mandat faţă de contractul de muncă şi contractul de antrepriză.

Prin faptul că mandatul poate fi cu titlu oneros, el se aseamănă cu contractul de muncă şi contractul de antrepriză. Principala deosebiră constă în aceea că mandatul are ca obiect principal încheierea de acte juridice cu terţii şi, de regulă, mandatarul este reprezentantul mandantului, în timp ce contractul de muncă sau de antrepriză are ca obiect acte sau fapte materiale şi intelectuale prestate pentru cealaltă parte contractantă, iar salariatul, respectiv antreprenorul (arhitectul), nu are calitatea dereprezentant.

Este posibil însă ca salariatul să poată primi împuternicire de reprezentare din partea unităţii, caz în care va avea calitatea de mandatar – dar aparentă – în raporturile dintre el şi terţul contractant, precum şi între acesta şi mandant, însă în raporturile dintre unitate şi salariatul mandatat, regulile mandatului vor fi înlocuite – parţial - cu regulile aplicate raportului de muncă. Tot astfel, în cazul antreprenorului.

Forma mandatului

Mandatul este de regulă un contract consensual, care ia naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără a fi supus unei forme speciale. În practică mandatul este constatat de obicei printr-un înscris numit procură sau împuternicire.

Procura, ca negotium, este un act juridic unilateral exprimând voinţa mandantului, iar ca instrumentum este înscrisul în care se enumeră actele juridice ce urmează a fi îndeplinite de mandatar în numele mandantului.

Când actul pe care urmează să-l încheie mandatarul urmează a fi încheiat în formă autentică procura trebuie să fie de aceeaşi formă.

Pe de altă parte unele legi speciale sau regulamente, prevăd forma autentică obligatorie a procurilo, pentru unele operaţiuni juridice.

Când mandatul este consensual, consimţământul părţilor poate fi expres sau tacit. Mandatul tacit rezultă din acele împrejurări de fapt care fac neîndoielnică intenţia părţilor. Oferta de mandat special trebuie să fie expresă, în schimb acceptarea ofertei poate fi tacită, inclusiv în cazul mandatului autentic.

Mandatul tacit nu trebuie confundat cu mandatul aparent, caz în care lipseşte voinţa mandantului de a fi reprezentat. Mandatul aparent produce efecte ca şi cum mandatarul aparent ar fi avut puteri de reprezentare, însă, în lipsa ratificării mandatarul aparent răspunde faţă de mandant pe teren delictual sau ca un negotiurum gestor, după cum a fost sau nu în culpă. Răspunderea mandatarului aparent poate fi angajată şi faţă de terţul contractant dar numai delictual.

Dovada mandatului

Acceptarea mandatului poate fi dovedită prin executarea lui de către mandatar.

Dovada mandatului se face după regulile de drept comun. Dacă actul în vederea căruia s-a dat mandatul are o valoare mai mare de 250 de lei sau cerinţa formei scrise este prevăzută de lege indiferent de valoare, dovada se face prin înscris, fiind aplicabilă şi dispoziţia privind existenţa unui început de dovadă scrisă.

În privinţa mandatului tacit dovada lui se poate face prin orice mijloc de probă admis de lege, indiferent de valoarea actului încheiat sau care urmează să fie încheiat.

Dacă mandatul a fost dovedit conţinutul şi întinderea sa se stabilesc prin interpretarea clauzelor contractuale, orice dovadă în acest scop fiind admisă potrivit dreptului comun, însă interpretarea trebuie să fie restrictivă.

Obiectul mandatului

Obiectul mandatului trebuie să fie: determinat, posibil şi licit.

În toate cazurile obiectul mandatului trebuie să fie încheierea actelor juridice de către mandatar, actele materiale putând avea numai caracter accesoriu. Actele juridice cu caracter strict personal nu pot fi făcute prin mandatar.

Caracterul determinat, posibil şi licit al obiectului vizează în principal, obiectul derivat al contractului de mandat, afectând validitatea lui.

Contractul de mandat

Întinderea mandatului

Mandatul poate să fie special sau general.

Mandatul este special când se dă pentru o anumită operaţiune juridică sau pentru anumite operaţii determinate; ex: mandatul pentru actele de dispoziţie.

Mandatul este general când mandatarul primeşte împuternicirea de a se ocupa de toate treburile mandantului; ex: mandatul pentru actele de conservare şi administrare. Mandatul conceput în termeni generali poate fi valabil doar ca mandat general.

Fie că este general sau special, mandatarul trebuie să se încadreze în limitele împuternicirii primite.

Mandatul fără reprezentare: Contractul de interpunere.

Mandatul fără reprezentare este acel contract de mandat în care, deşi mandatarul lucrează în interesul mandantului, el încheie actul juridic în numele său personal. Contractul civil de mandat fără reprezentare este denumit contractul de interpunere (prete-nom).

Contractul de interpunere este de fapt un mandat simulat prin interpunere de persoane. Se recurge la această soluţie juridică atunci când o persoană (mandantul) vrea să încheie un act juridic, dar în aşa fel încât persoana să nu fie cunoscută de terţi.

Natura juridică

Convenţia prete-nom este o simulaţie prin interpunere de persoane indiferent că persoana care contractează cu mandatarul ocult este sau nu părtaş la simulaţie, în ambele cazuri actul public consfinţeşte o situaţie juridică necorespunzătoare realităţii şi deci este simulat, supus regimului juridic prevăzut de art.1175 C.civ.

Regim juridic

Convenţia e interpunere nu este prin ea însăşi ilicită, dar dacă a fost întrebuinţată în scopuri ilicite, pentru încălcarea sau eludarea unor dispoziţii legale imperative sau prohibitive, atât convenţia dintre mandant şi mandatarul ocult cât şi actul încheiat cu terţul cocontractant vor fi nule.

Dacă nu suntem în prezenţa fraudei la lege, în cazul contractului de interpunere, raporturile dintre mandant şi mandatar se reglementează conform regulilor mandatului. Ca şi la mandatul cu reprezentare, persoana interpusă este obligată să predea mandantului tot ce a primit în executarea mandatului. Dacă terţul este părtaş la simulaţie, actul încheiat cu mandatarul va produce efecte şi faţă de el în condiţiile regulilor aplicabile mandatului cu reprezentare.

În caz de neexecutare a obligaţiilor de către mandatarul ocult, mandantul poate intenta o acţiune în declararea simulaţiei pentru a înlătura aparenţa creată prin actul public, în condiţiile art.1175 C.civ., în acest scop trebuind să se facă dovada simulaţiei prin actul juridic secret – act scris sau început de dovadă scrisă, fiind aplicabile şi prevederile care permit utilizarea probei cu martori şi prezumţii în cazul imposibilităţii – fie şi morală – de a-şi procura o dovadă scrisă.

Faţă de terţii de bună credinţă, care nu cunosc realitatea, inclusiv cocontractantul care n-a fost părtaş la simulaţie, mandatarul apare ca adevăratul contractant şi va deveni personal creditor sau debitor ori titular al dreptului real. Între terţi şi mandant nu se stabilesc raporturi juridice. Ei pot acţiona unul împotriva altuia pe cale acţiunii oblice sau pot cere ca mandatarul să le cedeze acţiunea sa.

Cu condiţia dovedirii simulaţiei terţul va putea acţiona împotriva mandantului şi în baza actului secret. Acest act nu va putea fi invocat împotriva sa.

Raporturile dintre mandatar şi mandandant pe de o parte şi raporturile lor cu terţii ,pe de altă parte, se reglementează conform regulilor mandatului simulat, dacă deşi mandatul n-a urmărit ca persoana sa să fie ascunsă faţă de terţi, totuşi mandatarul nu comunică terţilor contractanţi calitatea sa de reprezentant.

Cazuri de inaplicabilitate

Regulile care guvernează contractul de interpunere de persoane nu se aplică în cazul contractelor care se încheie, potrivit legii, intuitu personae.

În schimb, în cazul încheierii contractului în calitate de dobânditor de către două persoane, deşi contractul s-a încheiat intuitu personae, se admite dovada simulării cumpărării de către unul dintre semnatari, preţul fiind plătit în realitate numai de către celălalt. Dovada se face prin contraînscris, sau în unele condiţii se admite şi proba testimonială precum şi prezumţiile.

Descopera mai multe servicii pe pagina Avocat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.