Puterea de lucru judecat, Declansarea unui nou demers judiciar contrar efectelor puterii lucrului judecat

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila republicata: art. 166

Conventia europeana asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului: art. 6 alin. (1)

Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO): cauza Brumarescu impotriva Romaniei; cauza Riabykh impotriva Rusiei.

Unul dintre efectele hotararii judecatoresti este puterea de lucru judecat si in raport de dispozitiile art. 315 C.pr.civ., acest efect primeaza.

Principiul puterii lucrului judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci si contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, adica infirmarea constatarilor facute intr-o hotarare judecatoreasca irevocabila printr-o alta hotarare judecatoreasca pronuntata ulterior.

Acest aspect tine de dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Conventie, ce trebuie interpretat in lumina preambulului Conventiei, care enunta suprematia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante.

Curtea de la Strasbourg a stabilit ca unul din elementele fundamentale ale suprematiei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice care urmareste, intre altele, ca o solutie definitiva pronuntata de instante intr-un litigiu sa nu mai fie pusa in discutie (cauza Brumarescu impotriva Romaniei, 28.342/95, pct. 61, CEDO 1999-VII). In temeiul acestui principiu, nici o parte sau autoritate a statului nu este indreptatita sa ceara revizuirea unei hotarari definitive si executorii cu scopul de a obtine o reexaminare a cauzei si o noua decizie la problema sa, decat atunci cand motive substantiale si imperative impun acest lucru (Riabykh impotriva Rusiei, nr. 52.854/99, pct.52 si 56, CEDO 2003-IX).

Instanta constata ca petitele din cererea reclamantei UM 02574 Bucuresti au fost solutionate irevocabil prin hotararea aratata mai sus si avand in vedere principiul puterii lucrului judecat, principiul legalitatii cai de atac si al unicitatii cai de atac, precum si dispozitiile art. 6 alin. (1) din Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, aceste petite nu mai pot face obiectul unei noi judecati.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 675/A din 10 septembrie 2015, Conf.univ.dr. M.B.

Prin sentinta civila nr. 372/02.06.2015, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 7706/30/2010*, s-a respins actiunea precizata formulata de reclamantul Ministerul Apararii Nationale (pentru Unitatea Militara 02574 Bucuresti) in contradictoriu cu parata SC M.B.C. SRL, ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a constatat urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 12383/30.10.2007, Tribunalul Bucuresti Sectia a VI a Comerciala a obligat paratul Ministerul Apararii Nationale la plata catre reclamanta SC M.B.C. SRL la plata sumei de 473.960,38 lei, reprezentand penalitati de intarziere calculate pana la data de

2006. data achitarii debitului restant, la plata sumei de 7.926,13 lei taxa judiciara de timbru si 40.902,37 lei onorariu de avocat, in total 522.789,08 lei.

In virtutea faptului ca sentinta mai sus pronuntata de instanta de fond era executorie conform art.7208 C.pr.civ., paratul a achitat benevol suma de 522.789,08 lei prin ordinul de plata nr. 53/17.01.2008.

Ulterior, sentinta de mai sus a fost casata cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Bucuresti Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 3278/09.12.2009.

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Timis, Ministerul Apararii Nationale a solicitat restituirea de catre SC M.B.C. SRL a sumei de 522.789,08 lei pe considerentul ca a facut o plata nedatorata, insa instanta de fond a considerat ca pretentia sa este neintemeiata.

Astfel, in afara de faptul ca nu ar fi fost indeplinite conditiile platii nedatorate de vreme ce plata nu a fost facuta din eroare, ci in temeiul unui titlu executoriu valabil la data platii si care stabilea ca Ministerul Apararii Nationale este debitorul creditoarei SC M.B.C. SRL, ci in speta ar fi incidente dispozitiile art. 311 alin. (1) C.pr.civ. care dispun ca hotararea casata nu are nici o putere, in prezent, nici aceste dispozitii legale insa nu mai pot fi retinute ca temei al restituirii.

Aceasta intrucat, in urma casarii cu trimitere catre Curtea de Apel Bucuresti Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, litigiul dintre parti a mai suferit o a doua casare cu trimitere, in prezent fiind pronuntata sentinta civila nr.1318/12.04.2013 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, ramasa definitiva prin decizia nr.141/21.01.2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Or, prin aceasta hotarare a fost respinsa actiunea SC M.B.C. SRL fata de Ministerul Apararii Nationale ca ramasa fara obiect, retinandu-se ca paratul a facut dovada achitarii penalitatilor pretinse de reclamanta, respectiv depunerea dupa casare a ordinului de plata nr. 53/17.01.2008 vizand plata sumei de 522.789,08 lei.

Desi reclamantul din prezenta cauza, Ministerul Apararii Nationale, si-a precizat actiunea in sensul ca ar trebui sa i se restituie suma de 36.861,25 lei deoarece parata ar fi solicitat penalitati de intarziere de 437.099,33 lei iar reclamantul a platit 473.960,38 lei prin ordinul de plata de mai sus, se constata ca nici prin sentinta civila nr.1318/12.04.2013 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal si nici prin decizia nr.141/21.01.2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in recurs, nu se face aceasta distinctie ci s-a apreciat implicit prin respingerea actiunii ca ramasa fara obiect ca aceste penalitatii de intarziere sunt datorate de Ministerul Apararii Nationale.

Mai mult, in decizia instantei supreme se arata in penultimul alineat al considerentelor ca nu

exista „ un alt prejudiciu decat cel rezultat din intarzierea platilor si care a fost reparat

integral in conditiile stipulate la art.19.2 din contract, prin achitarea cu ordinul de plata nr.53/17 ianuarie 2008 a penalitatilor de intarziere in suma de 473.960,58 lei....”.

Aceasta constatare a instantelor intra in puterea lucrului judecat care impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si purtat intre aceleasi parti, ci si contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, adica infirmarea constatarilor facute intr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, printr-o alta hotarare judecatoreasca posterioara data intr-un alt proces.

In ce priveste suma de 7.926,13 lei taxa judiciara de timbru si 40.902,37 lei onorariu de avocat, platite prin acelasi ordin de plata nr.53/17.01.2008, nici acestea nu pot fi restituite Ministerul Apararii Nationale deoarece respingerea actiunii SC M.B.C. SRL ca ramasa fara obiect prin plata benevola a pretentiilor deduse judecatii nu inlatura deloc culpa procesuala a paratului, acesta datorand cheltuieli de judecata efectuate de reclamant, deoarece pe de o parte in materie comerciala paratul este de drept in intarziere, iar pe de alta parte, plata benevola a fost efectuata dupa pronuntarea instantei in fond.

Asa fiind, instanta de fond a respins ca neintemeiata actiunea precizata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul Ministerul Apararii Nationale (pentru Unitatea Militara 02574 Bucuresti), solicitand admiterea apelului si, in principal, schimbarea hotararii apelate in sensul admiterii actiunii precizate. In subsidiar, solicita admiterea in parte a actiunii si obligarea intimatului la restituirea sumei de 85.689,75 lei, 36.681,25 lei reprezentand diferenta dintre valoarea penalitatilor achitate cu O.P. nr. 53/17.01.2008 si cea stabilita ca obligatie de plata prin sentinta nr. 1318/12.04.2013, la care se adauga sumele reprezentand taxe judiciare de timbru in valoare de 7.926,13 lei si onorariu de avocat 40.902,37 lei, platite nedatorat.

Solicita acordarea dobanzii legale calculata potrivit completarii de actiune din data de

2010. si actualizarea sumelor potrivit coeficientului de inflatie la data efectiva a platii, cu cheltuieli de judecata.

In motivare arata ca, desi prin actiune s-a solicitat ,,plata sumei de 522.789,08 lei reprezentand penalitati de intarziere, onorariu de avocat si taxe de timbru, platite nedatorat", in realitate, prin actiune se urmarea restituirea sumei platita catre parata intimata in temeiul unui titlu care a fost desfiintat, restabilindu-se, astfel, situatia anterioara executarii. De altfel, instanta de judecata nu este tinuta de temeiul juridic invocat de parti, ci ea este cea care califica juridic o cerere dedusa judecatii, astfel ca, neindeplinirea conditiilor platii nedatorate este lipsita de relevanta si nu poate constitui temei al respingerii actiunii.

Apelanta apreciaza ca sunt indeplinite conditiile pentru restituirea, cel putin in parte, a sumelor platite de unitate, fara titlu.

De asemenea, sustine ca diferenta dintre suma platita paratei cu titlu de penalitati de intarziere si cea la care a fost obligata unitatea prin hotararea mentinuta de ICCJ in dosarul nr. 3684/1/2013, prin decizia nr. 141/03.02.2015, este de 36.861,25 lei.

La aceasta se adauga sumele reprezentand taxa judiciara de timbru si cheltuieli de judecata, achitate necuvenit in temeiul hotararii casate, sentinta comerciala nr. 12383/30.10.2007.

Apelanta mentioneaza ca prin admiterea in parte a cererii acesteia nu se incalca puterea lucrului judecat, dupa cum in mod gresit a retinut instanta de fond, deoarece, prin hotararile pronuntate s-a stabilit obligatia Ministerului Apararii Nationale la plata sumei de 437.099,33 lei; pentru sumele platite in plus actele de executare sunt desfiintate de drept, sunt suspuse repetitiunii si reprezinta, in acelasi timp, o plata nedatorata. Mai mult, executarea titlului de catre partea care s-a crezut debitor reprezinta faptul juridic al imbogatirii fara justa cauza, patrimoniul paratului a fost marit fara temei, iar patrimoniul Ministerului Apararii a fost proportional diminuat, astfel ca, restituirea sumei se impune si pentru acest motiv.

In drept, invoca prevederile art. 282 si urmatoarele, 311,404

¹

- 404

³

C.pr.civ., art. 993 C.civ.

Intimata nu a depus la dosarul cauzei intampinare.

Analizand apelul de fata, prin prisma criticilor formulat de apelanta, Curtea constata ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

In sustinerea actiunii sale, reclamanta apelanta solicita in subsidiar obligarea intimatului la restituirea sumei de 85.689,75 lei, 36.681,25 lei reprezentand diferenta dintre valoarea penalitatilor achitate cu O.P. nr. 53/17.01.2008 si cea stabilita ca obligatie de plata prin sentinta nr. 1318/12.04.2013, insa Curtea constata ca din aceasta hotarare aflata la filele 145 -149 dosar Tribunal nu reiese nici o diferenta in ceea ce privesc penalitatile de intarziere sau ca Curtea de Apel Bucuresti cu ocazia pronuntarii acestei hotarari ar fi analizat alta suma cu titlu de penalitati de intarziere declarate de apelanta.

Din considerentele acestei hotarari reiese ca ,,in ceea ce priveste pretentia referitoare la plata penalitatilor de intarziere prin decizia civila nr. 2815 din 5 iunie 2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie,..., s-a retinut ca, raportat la clauzele contractului si cu referire speciala la prevederile art. 16.2 si 19.2 din cuprinsul acestuia, societatea reclamanta este indreptatita a primi penalitatile de intarziere solicitate,data fiind, in mod necontestat, efectuarea cu intarziere a platilor facturilor de catre intimatul parat’’.

Avand in vedere O.P. nr. 53 din 17.01.2008, Curtea de Apel Bucuresti a retinut ca parata UM 02574 Bucuresti a achitat reclamantei suma de 522.789,08 lei, compusa din 473.960,58 lei penalitati de intarziere, 7.926,13 lei taxa de timbru si 40.902,37 lei onorariu avocat si a constatat lipsita de obiect pretentia reclamantului SC M.B.C. SRL cat priveste obligarea paratei la plata, in continuare a acestor penalitati, astfel ca actiunea a fost respinsa ca ramasa fara obiect.

In ceea ce priveste restituirea sumele reprezentand taxe judiciare de timbru in valoare de 7.926,13 lei si onorariu de avocat 40.902,37 lei, Curtea constata ca in mod corect Tribunalul a respins si acest petit, retinand culpa procesuala a societatii in achitarea debitului dupa pronuntarea hotararii judecatoresti.

Aceasta hotarare a ramas irevocabila prin decizia civila nr. 141/21.01.2015 pronuntata de

1. C.C.J Bucuresti in dos. nr. 3684/1/2013, intrand astfel in puterea de lucru judecat, conform caruia ,,o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data’’.

Hotararea judecatoreasca prin care au fost solutionate aceste petite este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare.

Desi nu este reglementat ca atare, in codul de procedura civila de la 1865, totusi unul dintre efectele hotararii judecatoresti este puterea de lucru judecat si in raport de dispozitiile art. 315 C.pr civ., acest efect primeaza.

Principiul puterii lucrului judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci si contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, adica infirmarea constatarilor facute intr-o hotarare judecatoreasca irevocabila printr-o alta hotarare judecatoreasca posterioara.

Acest aspect tine de dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Conventie, ce trebuie interpretat in lumina preambulului Conventiei, care enunta suprematia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante.

Curtea de la Strasbourg a stabilit ca unul din elementele fundamentale ale suprematiei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice care urmareste, intre altele, ca o solutie definitiva pronuntata de instante intr-un litigiu sa nu mai fie pusa in discutie (cauza Brumarescu impotriva Romaniei, 28.342/95, pct.61, CEDO 1999-VII). In temeiul acestui principiu, nici o parte sau autoritate a statului nu este indreptatita sa ceara revizuirea unei hotarari definitive si executorii cu scopul de a obtine o reexaminare a cauzei si o noua decizie la problema sa, decat atunci cand motive substantiale si imperative impun acest lucru (Riabykh impotriva Rusiei, nr. 52.854/99, pct.52 si 56, CEDO 2003-IX).

Instanta constata ca petitele din cererea reclamantei UM 02574 Bucuresti au fost solutionate irevocabil prin hotararea aratata mai sus si avand in vedere principiul puterii lucrului judecat, principiul legalitatii cai de atac si al unicitatii cai de atac, precum si dispozitiile art. 6 alin. (1) din Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, aceste petite nu mai pot face obiectul unei noi judecati.

Pentru aceste considerente, in baza art. 282 si urm. din Codul de procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de catre reclamantul Ministerul Apararii Nationale Bucuresti impotriva sentintei civile nr. 372/02.06.2015 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 7706/30/2010*, si va mentine ca temeinica si legala hotararea atacata.