Punerea in executare a hotararii primei instante de catre angajator

Incidenta dispozitiilor art. 467 alin. 2 Cod proc. civila nu poate fi interpretata in sensul ca executarea, fie si partiala, de catre partea care a pierdut procesul, a hotararii pronuntate in prima instanta si care este susceptibila prin efectul legii de calea de atac a apelului, nu lasa ,,fara obiect’’ apelul declarat ulterior, inclusiv pentru partea executata; in general, sanctiunea procesuala pentru o atare situatie nu este respingerea apelului ca ramas fara obiect, ci respingerea lui ca neavenit. Aceasta ipoteza nu este insa aplicabila in acest tip de litigii, hotararile judecatoresti pronuntate in conflicte de munca fiind executorii de drept (art. 274 Codul muncii).

Concedierea operata in conditiile art. 65 alin. 1 Codul muncii poate fi precedata de evaluarea profesionala a tuturor salariatilor care ocupa acelasi tip de functie si care ar avea vocatie la posturile ramase, dupa cum angajatorul are posibilitatea de a stabili ca valorifica, intr-un asemenea caz, o anumita ordine de prioritate stabilita prin acord intre partenerii sociali sau o prealabila examinare profesionala, derulata in cursul anului.

Acest criteriu de departajare - permis in situatia concedierii
pentru motive care nu tin de persoana salariatului
- nu poate, insa, atrage aplicarea prin similitudine a art. 61 lit. d Codul muncii (care reglementeaza concedierea atunci cand salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat), adica a ipotezei incetarii contractului de munca
pentru motive imputabile angajatului,
iar in speta masura contestata a operat in acest mod nelegitim.

Art. 467 alin. 2 Cod procedura civila Art. 76 lit. a Codul muncii Art. 61 lit. d Codul muncii

Prin sentinta civila nr. 3277/16.12.2015 pronuntata de Tribunalul Constanta-Sectia I civila a fost admisa actiunea reclamantului [...], formulata in contradictoriu cu paratii ORASUL [...] prin PRIMAR si PRIMARUL ORASULUI [...], dispunandu-se anularea dispozitiei nr. [...]/25.08.2015 referitoare la incetarea contractului individual de munca al reclamantului si reintegrarea lui pe functia detinuta anterior emiterii deciziei de concediere.

Paratul a fost obligat sa plateasca reclamantului despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in calitate de salariat, incepand cu data de 26.08.2015 si pana la data efectivei reintegrari, precum si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1.000 lei.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca prin Dispozitia nr. [...] din

2015. s-a dispus incetarea, incepand cu data de 26.08.2015, a contractului individual de munca al reclamantului - angajat pe postul de sofer - ca urmare a desfiintarii postului, temeiul invocat fiind art. 58 si art. 65 si 66 Codul muncii. Angajatorul a motivat aceasta masura, de desfiintare a unui post de sofer din cadrul compartimentului administrativ, prin nepromovarea examenului organizat conform procesului-verbal nr. 12466/24.07.2015, in care reclamantul a fost declarat respins in urma obtinerii unui punctaj de 19,875 puncte din minimul de 50, necesare.

Anterior emiterii acestei dispozitii, angajatorul a comunicat reclamantului, prin adresa nr. 10996/02.07.2015, ca s-a aprobat restructurarea posturilor de sofer la serviciul ADPP si ca se va organiza un examen pentru ramanerea pe post a 2 din cei 3 soferi. Prin cererea completata la data de 10.07.2015, reclamantul a solicitat participarea la „examenul pentru ocuparea postului de sofer.”

Prin dispozitia nr.398/30.06.2015 data de Primar s-a aprobat procedura de restructurare la nivelul compartimentului administrativ pentru posturile de soferi, in baza H.C.L. nr. 52/14.05.2015 privind aprobarea organigramei si a statului de functii, conform careia in schema de personal a fost desfiintat un post si au ramas 2 din 3, fiind necesara selectia salariatilor prin aceasta procedura.

Instanta de fond a aratat ca potrivit art. 65 alin. 1 Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca, determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii. Conditia de legalitate impusa de alin. 2 al aceluiasi articol este ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

In ceea ce priveste existenta unei cauze reale si serioase care sa fi avut drept consecinta concedierea salariatului, instanta de fond a apreciat ca din interpretarea dispozitiilor art. 65 alin. 1 Codul Muncii se desprind mai multe elemente definitorii. Astfel, in primul rand, cauza reala trebuie sa aiba caracter obiectiv, adica sa fie reclamata de existenta uneia dintre situatiile expres mentionate in text: dificultati economice, transformari tehnologice, reorganizarea activitatii. In al doilea rand, cauza este serioasa daca este precisa, in sensul ca reprezinta adevarat are rolul de a disimula existenta unui alt motiv.

Tribunalul a sustinut ca in aceste conditii judecatorului ii revine rolul de a aprecia, in fiecare caz concret, in functie de probatoriile administrate de parti, indeplinirea conditiilor impuse de lege.

In speta, reclamantul a invocat nelegalitatea masurii, pe considerentul ca masura nu a avut drept cauza desfiintarea postului, ci necompetenta sa profesionala, urmare obtinerii unui punctaj sub cel minim prevazut de parata.

Instanta de fond a constatat sub un prim aspect ca dispozitia nr.[...]/25.08.2015 nu indeplineste conditiile prevazute de lege. Astfel, art. 76 Codul muncii dispune ca decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu: a) motivele care determina concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.

Caracterul imperativ si de ordine publica al acestor prevederi legale determina ca, in cazul in care dispozitia de concediere nu intruneste una dintre conditiile prevazute de acest text, sanctiunea aplicata sa fie nulitatea absoluta.

Or, in cuprinsul deciziei nu se regasesc mentiunile obligatorii referitoare la motivele care determina concedierea, care au rolul de a-l informa concret si complet pe salariat cu privire la imprejurarile pentru care inceteaza contractul individual de munca (art. 76 lit. a Codul muncii). Lipsa acestor mentiuni nu poate fi complinita prin descrierea facuta in cuprinsul altor acte emise de catre angajator.

Instanta de fond a inlaturat apararea paratului referitoare la faptul ca desfiintarea locului de munca s-a impus ca o masura efectiva, cu cauze reale si serioase, adoptata prin H.C.L. nr. 52/2015 a Orasului [...]; aceasta aparare a fost considerata a nu fi de natura a justifica lipsa indicarii - in cuprinsul deciziei contestate - a motivelor care au stat la baza hotararii de
desfiintare a unui post de sofer

ori a
desfiintarii locului de munca ocupat de reclamant.

Fata de aceste elemente, instanta de fond a stabilit ca decizia contestata este, din perspectiva nerespectarii prevederilor art.76 Codul muncii, lovita de nulitate absoluta.

Cat priveste temeinicia deciziei de concediere contestate, instanta de fond a retinut ca potrivit art.65 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia; desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

Concedierea dispusa in baza art. 65 Codul muncii trebuie sa indeplineasca doua conditii de fond: cauza concedierii sa constea in desfiintarea locului de munca pentru unul din motivele avute in vedere de legiuitor si decizia de concediere sa emane de la organul competent. Notiunea de loc de munca se refera fie la postul ocupat de salariat, fie la locul muncii. Postul concretizeaza, in organigrama angajatorului, necesarul de personal pentru o anumita functie sau meserie; de aceea, desfiintarea postului trebuie sa duca la eliminarea acestuia din statul de functii, pentru a putea fi considerata efectiva.

In speta, parata nu numai ca nu a facut vreo dovada privind existenta unor motive de ordin economic, ci pur si simplu s-a limitat a invoca necesitatea desfiintarii locului de munca, fara a indica motivele care au determinat luarea acestei hotarari ori care au fost criteriile de selectare a persoanelor ce au fost concediate. Astfel cum am aratat organizarea examenului a analizat competenta profesionala a salariatilor. Parata nu a demonstrat nici ca desfacerea contractului individual de munca al reclamantului era singura solutie posibila in procesul de reorganizare a activitatii sale si nici nu a depus organigramele pentru a face dovada desfiintarii reale a postului ocupat de acesta.

In concluzie s-a stabilit ca nu a avut loc o desfiintare reala si serioasa a locului de munca al reclamantului, motiv pentru care se impune reintegrarea salariatului concediat, iar pe temeiul art.80 alin.1 si 2 Codul muncii, obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Impotriva acestei hotarari au formulat apel, in termen legal, ORASUL [...] prin Primar si PRIMARUL ORASULUI [...], care au solicitat admiterea caii de atac si schimbarea

in tot a hotararii, in sensul respi

Sub un prim aspect a fost cr

erii cererii de chemare in judecata.

iticata motivarea referitoare la neindeplinirea, de catre dispozitia atacata, a cerintelor prevazute de art. 76 Codul muncii, apelantii apreciind ca in mod gresit tribunalul a stabilit lipsa mentiunilor obligatorii referitoare la motivele pentru care s-a impus concedierea.

Au fost reluate asertiunile privind desfiintarea efectiva a locului de munca, urmare punerii in aplicare a H.C.L. [...] nr. 52/2015, respectiv desfiintarea unui post de sofer care a constituit o cauza reala si serioasa, vizand reorganizarea posturilor de aceasta natura.

Apelantii au sustinut ca masura a fost impusa de aprobarea organigramei si statului de functii pentru aparatul de specialitate al Primarului Orasului [...], numarul de posturi de sofer din cadrul departamentului administrativ al Serviciului ADPP si achizitii publice al UAT [...] fiind de la trei la doua posturi. S-a facut din nou trimitere la dispozitia 398/30.06.2015 privind cedura de restructurare pentru posturile de sofer, cu organizarea unui examen pentru ramanerea pe post a doar doi salariati (examen la care a participat doar personalul contractual incadrat pe functia vizata, de sofer).

Cele trei persoane au fost instiintate asupra acestui examen, reclamantul intimat primind atat instiintarea scrisa, cat si datele de bibliografie necesare sustinerii acestui test. S-a aratat in continuare ca intimatul a depus cerere de inscriere la examen la 10.07.2015, rezultatul sau fiind insa sub limita punctajului minim de promovare, acesta fiind declarat „respins" cu punctajul de 19,875. Ceilalti doi candidati au obtinut 50,125 puncte (X) si respectiv 6,00 puncte (Y).

Apelantii au sustinut ca in aceste conditii a fost evident ca singurul care a promovat acest examen a fost X - fiind singurul cu minim 50 de puncte obtinute, imprejurare in raport de care
intimatului reclamant i-a fost emis preavizul 12673/28.07.2015, iar ulterior fiind emisa decizia de concediere.

Apelantii au criticat faptul ca instanta de fond s-a raliat opiniei fostului salariat potrivit cu care examenul ar fi fost lipsit de temei juridic; s-a criticat deopotriva faptul ca instanta a adus in discutie existenta unui conflict anterior intre salariatul reclamant si unitatea administrativ-teritoriala, care facut obiectul dosarului 4955/118/2014 (anularea dispozitiei de delegare a acestuia la spatii verzi in luna mai 2014, cu obligarea predarii autoturismului).

Apelantii au solicitat deopotriva inlaturarea argumentelor primei instante in raport de care nu ar exista nici un motiv pentru care un salariat care ocupa deja postul de sofer in urma unui concurs organizat in anul 1992 sa sustina un nou concurs - angajatorul aratand ca tocmai angajarea in anul 1992 impune verificarea indeplinirii cerintelor actuale, fiind posibila deci apelarea la modalitati de departajare pe baza unei bibliografii care i-a fost pusa la dispozitie si dupa care reclamantul ar fi putut invata.

S-a aratat ca in conditiile in care salariatul [...] nu a cumulat punctajul minim de 50 de puncte, nu putea fi declarat „admis”; prin urmare, nu are relevanta ca a mai existat un loc vacant, criteriile de departajare fiind clare.

In apel s-a aratat din nou faptul ca acest examen a fost organizat cu participarea si a unui angajat al politiei comunitare, prin procesul-verbal nr. 12466/24.07.2015 intocmit de comisia de examinare constatandu-se rezultatele obtinute de catre candidati.

Intimatul reclamant [...] a formulat
intampinare
, solicitand respingerea ca nefondata a caii de atac si obligarea apelantilor la cheltuieli de judecata.

S-a invocat in principal exceptia lipsei de interes in promovarea apelului, cata vreme prin dispozitia nr. 77/16.02.2016 a Primarului Orasului [...] s-a dispus anularea dispozitiei contestate.

Pe fond au fost reluate toate aspectele referitoare la existenta temeiurilor de nulitate absoluta, precum si a celor de netemeinicie a masurii concedierii, prin raportare la prevederile art. 65 alin. 1 Codul muncii.

Apelantii au depus
raspuns la intampinare
.

Considerentele ^instantei de apel

La termenul din 25.04.2016, intimatul reclamant, prin aparator, a evocat si incidenta dispozitiilor art. 467 (alin. 2) cod proc. civila, care arata ca partea care a executat partial hotararea de prima instanta, desi aceasta nu era susceptibila de executare provizorie, nu mai are dreptul de a face apel principal. S-a evocat in acest mod exceptia lipsei de obiect a prezentei cai de atac.

Analizand prioritar
exceptia lipsei de obiect si exceptia lipsei de interes in formularea caii de atac
in conditiile in care autoritatea angajatoare a dispus anularea dispozitiei contestate si incadrarea salariatului reclamant, instanta de apel a respins - conform incheierii din 25.04.2016 - aceste preliminare aparari.

S-a aratat de catre instanta de apel ca incidenta dispozitiilor art. 467 alin. 2 cod proc. civila nu poate fi interpretata in sensul ca executarea, fie si partiala, de catre partea care a pierdut procesul, a hotararii pronuntate in prima instanta si care este susceptibila
prin efectul legii
de calea de atac a apelului, nu lasa „fara obiect’’ apelul declarat ulterior, inclusiv pentru partea executata; in general, sanctiunea procesuala pentru o atare situatie nu este respingerea apelului ca ramas fara obiect, ci respingerea lui ca neavenit.

Aceasta ipoteza nu este insa aplicabila in acest tip de litigii, hotararile judecatoresti pronuntate in conflicte de munca fiind executorii de drept (art. 274 Codul muncii). Norma astfel instituita, aplicabila deopotriva atunci cand este favorizat ori defavorizat angajatorul, are menirea de a rezolva rapid orice situatie incerta in raporturile de munca, pana la pronuntarea solutiei definitive prilejuite de promovarea caii de atac.

 

Toate criticile formulate de catre apelanti se refera in fapt la slaba pregatire profesionala a intimatului, pierzandu-se din vedere ca incetarea raporturilor de munca nu a fost urmarea unei evaluari si a imposibilitatii unitatii de a-i fi asigurat intimatului, conform art. 64 Codul muncii, un post corespunzator pregatirii profesionale, ci a unei masuri de reorganizare dispusa in administratie conform art. 65 Codul muncii, care a pretins reducerea de posturi.

Din aceasta perspectiva criticile de netemeinicie formulate in calea de atac urmeaza a fi inlaturate, intrucat desi exista premisa inlaturarii celui mai slab concurent si mentinerii in posturi a primilor doi clasati (indiferent de punctajul obtinut), angajatorul a inserat un element de departajare permis doar in cazul dat de art. 61 lit. d Codul muncii, care putea
in extremis
conduce la vacantarea tuturor posturilor de sofer, dar nu in considerarea reorganizarii departamentului, ci a slabei lor pregatiri profesionale. Este motivul pentru care considerentele apelantilor legate de faptul ca intimatul ,,nu a invatat’’ suficient pentru a atinge punctajul minim nu isi puteau gasi relevanta in asemenea circumstante, in conditiile in care reorganizarea departamentului presupunea ramanerea a doi salariati, iar intimatul reclamant ocupase locul 2 in procedura preliminara de examinare.

Acestea fiind considerentele pentru care instanta de apel va retine ca modalitatea de transpunere in practica a hotararii de consiliu local vizand reorganizarea a condus in mod nejustificat la concedierea
si
a intimatului reclamant, iar nu doar a ultimului clasat, Curtea va retine ca prezenta cale de atac este nefondata, urmand ca pe temeiul art. 480 alin. 1 cod proc. civila sa o respinga.

Fata de dispozitiile art. 453 alin. 1 cod proc. civila, apelantul angajator (Orasul [...]) va fi obligat sa suporte, in favoarea intimatului, cheltuielile de judecata din apel (onorariu avocat in cuantum de 1.000 lei).

Decizia civila nr. 246/CM/09.05.2016 Judecator redactor Mihaela Ganea