Deschiderea procedurii şi efectele acesteia – Insolvență
11 martie 2020Judecătorul-sindic
11 martie 2020
Procedura insolvenţei
CAPITOLUL I:
Dispoziţii comune
SECŢIUNEA 1:
Aspecte generale
Art. 38
(1)
Procedura generală prevăzută de prezentul capitol se aplică debitorilor prevăzuţi la art. 3, cu excepţia celor cărora li se aplică procedura simplificată.
(2)
Procedura simplificată prevăzută de prezentul capitol se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă care se încadrează în una dintre următoarele categorii:
a)
profesionişti persoane fizice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului, cu excepţia celor care exercită profesii liberale;
b)
întreprinderi familiale, membrii întreprinderii familiale;
c)
debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) şi îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
1.
nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;
2.
actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
3.
administratorul nu poate fi găsit;
4.
sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului;
d)
persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formulării cererii introductive, chiar dacă lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, deşi numit, menţiunea privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul comerţului;
e)
debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment;
f)
orice persoană care desfăşoară activităţi specifice profesioniştilor, care nu a obţinut autorizarea cerută de lege pentru exploatarea unei întreprinderi şi nu este înregistrată în registrele speciale de publicitate; aplicarea prezentei legi faţă de aceste persoane nu exclude sancţiunile aplicabile pentru lipsa autorizării sau înregistrării respectivei persoane.
Art. 39
(1)
Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidatorul judiciar, vor fi suportate din averea debitorului.
(2)
Plăţile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe bază de dispoziţii emise de debitor sau, după caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidatorul judiciar.
(3)
Disponibilităţile băneşti vor putea fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.
(4)
În lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plăţile urmând a fi făcute potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
86/2006
privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat.
(5)
În cadrul adunării creditorilor, administratorul judiciar va putea solicita creditorilor avansarea sumelor necesare continuării procedurii.
(6)
În scopul şi în limitele necesare acoperirii cheltuielilor de procedură, oricând pe parcursul procedurii, în lipsă de lichidităţi în patrimoniul debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va identifica bunuri valorificabile libere de sarcini, care nu sunt esenţiale pentru reorganizare, şi va proceda la valorificarea de urgenţă, la minim valoarea de lichidare a acestora, stabilită de un evaluator. Până la desemnarea comitetului creditorilor decizia de valorificare aparţine administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Propunerea de valorificare, inclusă în raportul prevăzut la art. 59 alin. (1), care se depune la dosarul cauzei şi se publică în extras în BPI, poate fi contestată de orice parte interesată în termen de 3 zile de la publicarea extrasului raportului în BPI. După desemnarea comitetului creditorilor, valorificarea se va face cu acordul comitetului, potrivit prevederilor art. 87 alin. (2).
(7)
Fondul prevăzut la alin. (4) va fi constituit prin:
a)
aplicarea unui procent de 50% la taxele care se achită la oficiul registrului comerţului pentru autorizarea constituirii persoanelor supuse înregistrării în registrul comerţului, cu modificările actelor, faptelor şi menţiunilor acestora, şi efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerţului, autorizare, funcţionare şi eliberare documente specifice, verificare şi/sau rezervare, transmitere/obţinere/eliberare documente şi/sau informaţii prevăzute de lege;
b)
preluarea a 2,0% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă, inclusiv din fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, sumă care va fi inclusă în categoria cheltuielilor aferente procedurii în sensul alin. (1).
(8)
Sumele prevăzute la alin. (1) vor fi plătite cu prioritate în momentul existenţei disponibilului în contul debitorului. Sumele plătite din fondul de lichidare pentru cheltuielile de procedură sunt considerate avansuri şi vor fi restituite de către practicianul în insolvenţă din averea debitoarei la momentul existenţei lor.
(9)
Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi instanţelor judecătoreşti pe lângă care funcţionează registrul societăţilor agricole, respectiv registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, numărul contului şi unitatea la care acesta este deschis şi orice modificări ulterioare ale acestuia.
Jurisprudență
Este real că alin. (4) al art. 4 din legea insolvenţei [Legea nr. 85/2006] creează aparenţa conform căreia, în lipsa fondurilor băneşti din averea debitorului, ar trebui să se recurgă la fondul de lichidare, însă legal şi temeinic judecătorul-sindic a apreciat că „lipsa disponibilităţilor” nu trebuie interpretată în sensul lipsei sumelor de bani, ci în cel al absenţei oricărui bun care să fie valorificat în vederea procurării de fonduri necesare desfăşurării procedurii.
Dacă debitorul dispune de bunuri ce pot fi valorificate, cum de altfel rezultă din actele şi lucrările dosarului, recunoaşterile lichidatorului judiciar şi probatoriul administrat, administratorul/lichidatorul judiciar, după caz, va trebui să lichideze pentru obţinerea resurselor necesare desfăşurării procedurii.
(Curtea de Apel Constanța, Decizia nr. 53 / 23.01.2010)