PRETENTII. INTERVENTIA RETRACTULUI LITIGIOS. CONTRACT DE TRANSPORT. FORTA OBLIGATORIE A CONTRACTULUI. LIMITAREA RASPUNDERII.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia II civila si de contencios administrativ si fiscal

 Decizia nr. 1880 din 21 noiembrie  2016.

 

Cu privire la primul motiv de recurs invocat vizând „interventia retractului litigios”, Curtea retine ca, prin contractul de vânzare-cumparare incheiat la data de 16.06.2014 intre …. SA si I.G.P., contract având ca obiect pretentiile din dosarul nr. 6853/105/2012 al Tribunalului Prahova, au fost instrainate drepturile litigioase in schimbul sumei de 5.000 lei. Ca urmare a cesiunii, I.G.P. a devenit succesor cu titlu particular al societatii …. SA in litigiul cu C..

Recurenta C. a sustinut, prin cererea de recurs, faptul ca, la data de 31.05.2015, prin intermediul BEJS Boambes – Badea, l-a notificat pe numitul I.G.P., privind exercitarea retractului litigios, având drept consecinta stingerea litigiului dintre parti. Notificarea a fost comunicata la data de 02.06.2016.

Recurenta a precizat ca, desi i-a solicitat creditorului I.G.P. sa ii comunice in termen de maxim 5 zile de la primire un cont bancar in care sa fie virat pretul cesiunii si spezele vânzarii, nu a primit nici un raspuns.

In aceste conditii, a sustinut recurenta, s-a procedat la exercitarea retractului litigios si la plata sumei prin intermediul BEJ Frincu Mihai, procedându-se totodata la consemnarea sumei de 5.100 lei la CEC Câmpina, conform recipisei nr. 1269294/1 din 28.06.2016.

Recurenta a invocat disp.art. 1402 Cod civil si art. 1009 alin. 3 C.p.c., potrivit caruia „Debitorul este considerat liberat la data consemnarii platii, in afara de cazul in care se anuleaza oferta de plata si consemnatiunea”.

Conform prev.art.124 al Legii nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil, potrivit carora „pentru cesiunile de drepturi litigioase incheiate inainte de intrarea in vigoare a Codului Civil isi pastreaza aplicabilitatea disp.art.1402 – 1404 din Codul civil din 1864”.

Astfel, Curtea apreciaza ca, per a contrario, pentru cesiunile de drepturi litigioase incheiate dupa intrarea in vigoare a Codului Civil, disp.art. 1402 – 1404 din Codul Civil de la 1864 nu isi pastreaza aplicabilitatea.

Având in vedere faptul ca data incheierii intre parti a contractului de cesiune este 16.06.2014, deci ulterioara intrarii in vigoare a Codului Civil – 01.10.2011, sub imperiul caruia, retractul litigios este interzis pentru toate drepturile litigioase, indiferent de natura acestora, Curtea va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat.

Trebuie stabilit inca de la bun inceput faptul ca, intre parti, a intervenit un contract comercial de transport.

Conform art. 942 Cod civil, „contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dânsii un raport juridic”.

Potrivit art. 969 Cod civil, contractul are forta obligatorie intre parti.

Contractul de transport s-a incheiat intre parti din momentul predarii bunului de catre expeditor si semnarii notei de transport. Astfel cum, de-a lungul derularii litigiului intre parti, intimata-reclamanta … SA a recunoscut conditiile generale aplicabile tuturor contractelor de transport, raspunderea recurentei ar putea fi antrenata numai in baza clauzelor contractuale convenite intre parti si inserate in cuprinsul notei de transport – verso -emisa de C. la predarea plicului (a se vedea mentiunile incheierii de sedinta din 08.02.2011 – fila 41 verso dosar nr. 612/105/2009 al Curtii de Apel Ploiesti – Sectia I Civila).

Curtea apreciaza ca intimata-reclamanta nu numai ca a recunoscut aplicabilitatea conditiilor general aplicabile contractelor de transport, dar si le-a si insusit, prin semnarea notei de transport si predarea plicului.

Conform art. 3 din termenii si conditiile notei de transport, intitulat Acceptarea conditiilor de transport, „in momentul in care ne predati expedierea sau expedierile, Dvs. acceptati Termenii si Conditiile acestui contract de transport atât pentru Dvs., cât si pentru alta persoana care ar putea avea un interes asupra expedierii respective, indiferent daca a semnat sau nu documentul de transport (nota de transport)”.

Nota de transport prevede limitarea raspunderii transportatorului.

Prin urmare, pentru acordarea despagubirilor, pe lânga intrunirea conditiilor raspunderii civile contractuale, mai este necesara inexistenta unei clauze de neresponsabilitate, precum si analizarea conditiilor stipulate in cuprinsul conventiei incheiate intre parti cu privire la raspundere, prin care aceasta, respectiv raspunderea Cargus, este atenuata.

Astfel, potrivit art. 11 – Limitarea de raspundere/Responsabilitatea noastra – in cazul pierii sau distrugerii expeditiei, C. si-a limitat raspunderea la cea mai mica dintre sumele: 100 EURO sau valoarea reala a pierderii.

Suplimentar, C., in acord cu sustinerile recurentei, considera ca, in speta, este incidenta legislatia speciala din domeniul transporturilor postale – OG nr. 31/2002, care, la rândul acesteia, limiteaza raspunderea.

Astfel, se retine ca SC C. efectueaza transporturi postale, conform certificatului tip de atestare a dreptului de furnizare de servicii postale, pe baza serviciului de autorizare generala, eliberat de Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii.

Potrivit deciziei nr.2858/2007 privind regimul de autorizare generala pentru furnizarea serviciilor postale, emisa de ANRCTI, publicata in M.Of. nr. 608/04.09.2007, pct.1.2, in intelesul prezentei anexe, urmatorii termeni se definesc astfel : d) servicii de curierat – servicii postale, altele decât serviciile postale pe care are obligatia sa le presteze furnizorul de serviciu universal.

Totodata, conform inscrisurilor de la dosar, obiectul principal de activitate al SC C. este „alte activitati de posta si curier”, iar conform art.42 alin. 1 din OG nr. 31/2002 privind serviciile postale, „expeditorul are dreptul la o despagubire corespunzatoare valorii reale a prejudiciului cauzat prin pierderea, furtul, distrugerea totala sau partiala sau prin deteriorarea trimiterii, valoare care nu va depasi limitele prevazute la art.43. Pagubele indirecte si beneficiile nerealizate nu se despagubesc”.

De asemenea, potrivit art. 43 din acelasi act normativ, „furnizorii de servicii postale raspund pentru trimiterile postale interne, dupa cum urmeaza:

a) in caz de pierdere, furt sau distrugere totala

1. cu intreaga valoare declarata, pentru o trimitere postala care face obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarata; (…)

5. cu suma reprezentând de 10 ori tariful serviciului, pentru trimiterile postale care nu fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarata”.

Curtea considera ca, pentru antrenarea raspunderii civile contractuale, trebuie indeplinite mai multe conditii, printre care si existenta unui prejudiciu patrimonial in care sa se concretizeze atingerea adusa dreptului subiectiv patrimonial al creditorului, prejudiciu care sa fie previzibil.

Conform art. 1085 Cod civil de la 1864, „debitorul nu raspunde decât de daunele-interese care au fost prevazute sau care au putut fi prevazute la facerea contractului, când neindeplinirea obligatiei nu provine din dolul sau”.

Prin urmare, potrivit acestui text de lege, debitorul va fi tinut sa raspunda numai prejudiciul previzibil la momentul incheierii contractului.

In prezenta cauza, retinându-se faptul ca prejudiciul nu era previzibil, iar C., in calitate de expeditor, de firma care asigura transportul trimiterilor postale, nu raspunde pentru pagubvele indirecte, in mod eronat, prima instanta a pronuntat o hotarâre prin care a dispus obligarea acestuia la achitarea unui sume reprezentând despagubiri.

Mai mult decât atât, Curtea considera ca nici intinderea prejudiciului nu a fost dovedita, in sensul ca, la dosarul cauzei, nu a fost depus nici un inscris din care sa rezulte ca suma de 64.493,18 lei sau 55.420 lei (cât s-a dispus prin hotarârea recurata) ar fi fost achitata vreodata de catre … SA Ploiesti catre V.I.

De asemenea, a fost ignorata de catre prima instanta declaratia lui Vlad Ion, autentificata sub nr. 1600/11.05.2012 de BNP Neculae Aurelian (filele 127-128), in baza caruia titularul creantei a renuntat la dreptul de a executa hotarârea cu privire la obligatiile … SA Ploiesti, care desi nu este echivalenta cu renuntarea la dreptul de a recupera, subliniaza totusi caracterul incert al debitului.

Date fiind considerentele expuse, apreciind ca instanta de fond a realizat o gresita aplicare a legii, apreciind drept intrunite in cauza conditiile antrenarii raspunderii civile contractuale a recurentei-pârâte C., potrivit art.312 C.p.c., rap.la art. 3041 C.p.c., in corelatie cu art. 304.9 C.p.c., Curtea va admite recursul declarat de pârâta … SA (fosta C.I. SA), va modifica in tot sentinta recurata, in sensul ca va respinge cererea de chemare in garantie ca neintemeiata.

 

(Judecator -  Irina Nicoleta Elisabeta Cioponea)