Pretentii banesti stabilite prin hotararea judecatoreasca

- Legea nr. 554/2004: art. 24, art. 25

Este nefondata pe prevederile art. 24, art. 25 din Legea nr. 554/2004 actiunea in contencios administrativ constand in obligarea paratului la plata unei creante civile, stabilita prin hotarare judecatoreasca.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia civila nr. 6389 din 10 noiembrie 2015, R.O.

Prin sentinta civila nr. 339/02.03.2015, pronuntata in dosar nr. 386/59/2014* Tribunalul Timis a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantul SC

S.R. SA Bucuresti - Sucursala Arad, in contradictoriu cu parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara.

Prin decizia civila nr. 6389/10.11.2015 pronuntata in dosarul nr. 386/59/2014* Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de reclamanta SC S.R. SA Bucuresti impotriva sentintei civile nr. 339/02.03.2015, pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 386/59/2014*.

Curtea de Apel Timisoara a stabilit ca prin actiune reclamanta SC S.R. SA Bucuresti a solicitat instantei obligarea paratului DGFP Timisoara sa procedeze de indata la plata sumei de 511.153,66 lei reprezentand majorari de intarziere calculate la suma de 537.076,30 lei achitata cu titlu de datorie vamala, majorari de intarziere si cheltuieli de judecata in baza unor titluri executarii anulate de catre instante de judecata, in conformitate cu decizia nr. 565/11/18.04.2013 a Curtii Europene de Justitie, cu cheltuielile de judecata in cuantum de 4.020 lei reprezentand onorariu de avocat si taxa judiciara de timbru.

Din actele dosarului, rezulta ca la data de 04.02.2014, reclamanta a inregistrat la parata DGRFP Timisoara o cerere sub nr.6045 prin care a solicitat ca parata sa puna in executare sentinta civila nr.351/2012 pronuntata in dosar nr. 2342/30/2011 al Curtii de Apel Timisoara, definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 7710/12.12.2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, astfel ca sa i se achite suma de 511.153,66 lei, reprezentand majorari de intarziere calculate la suma de 537.076.30 lei achitata de reclamanta cu titlu de debit vamal in baza unor titluri executorii anulate de instanta de judecata.

In sustinerea actiunii reclamanta a depus la dosar sentinta civila nr.351/07.06.2012 pronuntata in dosar nr.2342/30/2011 de Curtea de Apel Timisoara, irevocabila prin decizia nr.7710/12.12.2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Deci, actiunea reclamantei vizeaza punerea in executare a unei sentinte judecatoresti definitive si irevocabile, pentru care Legea nr. 554/2004 prevede procedura cuprinsa in art. 25-25 din Lege.

Astfel, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privitor la instanta de executare, dispune urmatoarele :

Alin. (1) - Instanta de executare, care in materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t), instanta care a solutionat fondul litigiului de contencios administrativ, aplica, respectiv acorda sanctiunea si penalitatile prevazute la art. 24 alin. (3), fara a fi nevoie de investirea cu formula executorie si de incuviintarea executarii silite de catre executorul judecatoresc.

2. Cererile prevazute la art. 24 alin. (3) si (4) se judeca in camera de consiliu, de urgenta si sunt scutite de taxa judiciara de timbru.
3. Hotararea pronuntata in conditiile art. 24 alin. (4) este supusa numai apelului in termen de 5 zile de la comunicare. Daca hotararea a fost pronuntata de curtea de apel ea va fi supusa recursului, in acelasi termen.
4. Prevederile alin. (1) - (3) se aplica, in mod corespunzator, si pentru punerea in executare a hotararilor de contencios administrativ date pentru solutionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.

Art. 24 din Legea nr.554/2004 referitor la obligatia executarii unei sentinte pronuntate in contencios administrativ, dispune urmatoarele:

Alin.1 - Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive se face de bunavoie in termenul prevazut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in termen de cel mult 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii.

2. In cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se duce la indeplinire prin executare silita, parcurgandu-se procedura prevazuta de prezenta lege.
3. La cererea creditorului, in termenul de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita, care curge de la expirarea termenelor prevazute la alin. (1) si care nu au fost respectate, instanta de executare, prin incheiere definitiva data cu citarea partilor, aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului ii acorda penalitati, in conditiile art. 905 din Codul de procedura civila.
4. Daca in termen de 3 luni de la data comunicarii incheierii de aplicare a amenzii si de acordare a penalitatilor debitorul nu executa obligatia prevazuta in titlul executoriu, instanta de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitiva ce se va datora statului si suma ce i se va datora lui cu titlu de penalitati, prin hotarare data cu citarea partilor. Totodata, prin aceeasi hotarare, instanta va stabili, in conditiile art. 891 din Codul de procedura civila, despagubirile pe care debitorul le datoreaza creditorului pentru neexecutarea in natura a obligatiei.
5. In lipsa cererii creditorului, dupa implinirea termenului prevazut la alin. (4), compartimentul executari civile al instantei de executare va solicita autoritatii publice relatii referitoare la executarea obligatiei cuprinse in titlul executoriu si, in cazul in care obligatia nu a fost integral executata, instanta de executare va fixa suma definitiva ce se va datora statului prin hotarare data cu citarea partilor.

In cauza de fata, reclamanta nu a urmat procedura prevazuta de lege pentru punerea in executare a sentintei civile nr. 351/2012 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, ci a formulat o actiune in pretentii civile impotriva paratei DGRFP Timisoara intemeiate in drept pe deciziile nr. 565/11/18.04.2013 si nr. C106/77 ale Curtii Europene de Justitie.

Asa fiind, Curtea de Apel Timisoara a constatat ca bine a fost respinsa actiunea, fiind lipsita de temeiurile legale aplicabile litigiului, motiv pentru care recursul reclamantei s-a respins ca nefondat, nefiind incidenta cauzei jurisprudenta Curtii Europene de Justitie invocata in motivele de recurs.