Potrivit dispozitiilor art. 61 din Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale, creditorii sociali si orice alte persoane  prejudiciate prin hotararile asociatilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opozitie,prin care  sa solicite instantei judecatoresti sa oblige, dupa caz,societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat.

Prin opozitie nu se vizeaza desfiintarea ori modificarea  hotararii adunarii generale a asociatilor, ci numai obligarea la  acoperirea prejudiciului produs unor categorii de persoane, respectiv creditorii sociali si orice persoane prejudiciate prin hotararea luata, prejudiciu care trebuie dovedit.

 

Legea nr. 31/1990, art. 61

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 4042 din 12 septembrie 2012.

 

Prin sentinta nr.92 din data de 21 martie 2012, Tribunalul Prahova – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal
, a respins opozitia formulata de reclamanta Directia  Generala a Finantelor   Publice  in  contradictoriu  cu paratii SC RM  SRL  si  AS, ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca prin decizia asociatului unic al SC RM  SRL , AS, in calitate de asociat unic si administrator al societatii parate, a inteles sa se retraga din societate si sa cesioneze partile sociale altei persoane.

In conformitate cu prevederile art. 202 alin. 2 ind. 3 din Legea 31/1990 asa cum a fost modificata de OUG 54/2010, creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotararea asociatilor privitoare la transmiterea partilor sociale pot formula o cerere de opozitie prin care sa solicite instantei judecatoresti sa oblige dupa caz societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat, precum si, daca este cazul, atragerea raspunderii civile a asociatului care intentioneaza sa isi cedeze partile sociale.

Totodata, cadrul legal al opozitiei este definit de art. 61 din Legea nr. 31/1990, potrivit caruia creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotararile asociatilor privitoare la modificarea actului constitutiv, pot formula o cerere de opozitie prin care sa solicite instantei judecatoresti sa oblige, dupa caz, societatea sau asociatii, la repararea prejudiciului cauzat.

Se retine prin sentinta ca din analiza textelor de lege citate se poate observa ca cererea de opozitie nu se poate limita la invocarea unei creante, independent de dovedirea legaturii de cauzalitate dintre cesiunea de creanta si    prejudiciul efectiv suferit  de oponent
,
opozitia nu reprezinta o cale de atac sau o actiune in anularea hotararii adunarii generale,

ci este o veritabila actiune in raspundere civila asa cum unanim s-a acceptat atat in doctrina cat si in jurisprudenta.

Fiind deci o actiune in raspundere, reclamantul este obligat ca in temeiul disp. art. 1191 C. civ. sa faca dovada existentei prejudiciului, a faptei culpabile si a legaturii de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.

Se mai retine prin sentinta ca reclamanta trebuia sa faca dovada ca detine o creanta certa, lichida si exigibila care este afectata de hotararea respectiva si astfel i se produce un prejudiciu, insa nu se poate retine ca simpla calitate de creditor este suficienta pentru admiterea opozitiei, caci, per a contrario ar insemna ca legiuitorul a renuntat la libertatea de cesionare a partilor sociale si a conditionat-o de achitarea tuturor datoriilor, iar o astfel de interpretare este exclusa odata ce in lege nu s-a impus o astfel de conditie, astfel ca prejudiciul trebuie sa fie probat, iar simpla trimitere la nivelul creantei nu presupune ca paguba coincide cu valoarea nominala a acesteia.

Or, in cauza, reclamanta nu a facut dovada existentei unui prejudiciu cauzat prin hotararea de cesiune parti sociale, faptul in sine ca la data hotararii de cesionare a partilor sociale, societatea comerciala avea obligatii fata de bugetul statului in valoare de 52.061 lei
,
nereprezentand un prejudiciu in sensul prevederilor legale sus citate.

Sub acest aspect din nicio proba a dosarului nu rezulta ca reclamanta care detine un titlu executoriu nu mai are posibilitatea punerii acestuia in executare silita, sau ca, si intr-o astfel de situatie, ar fi intr-o imposibilitate de executare, cum ar fi inexistenta sau insuficienta bunurilor din patrimoniul societatii debitoare.

Se arata ca transmiterea partilor sociale in cazul societatilor care se constituie pe principiul
intuitu personae
– caracter pe care il imprumuta si societatile cu raspundere limitata, avand drept consecinta substituirea asociatului cedent cu o alta persoana – ar putea eventual leza increderea si cunoasterea reciproca, factori determinanti in constituirea acestor categorii de societati. O atare lezare insa nu se repercuteaza nici direct, nici indirect, asupra raporturilor juridice pe care societatea comerciala le are cu reclamanta, avand ca obiect obligatiile bugetare ale paratei, a caror existenta nu este influentata de persoanele titulare ale drepturilor conferite de partile sociale detinute, iar inexistenta prejudiciului invocat de reclamanta rezida in specificul raspunderii in cadrul societatilor comerciale cu raspundere limitata, in sensul ca pentru obligatiile sociale, raspunderea apartine societatii comerciale, entitate careia legea ii confera personalitate juridica si patrimoniu propriu, distinct de al asociatilor, acestia din urma raspunzand in cazul acestui tip de societate comerciala, numai in limita aportului lor.

Pentru toate aceste considerente, in temeiul disp. art. 202 alin. 2 ind. 3 din Legea 31/1990, raportate la art. art. 61 din Legea 31/1990, tribunalul a respins opozitia reclamantei ca neintemeiata.

Impotriva hotararii pronuntata de instanta de fond a declarat recurs reclamanta Directia Generala a Finantelor Publice Prahova, care o critica pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei,  in sensul  admiterii cererii asa cum a fost formulata.

In sustinerea recursului reclamanta invedereaza ca motivele opozitiei au  fost reprezentate  de cesionarea partilor sociale ale paratei, la data formularii actiunii, societatea fiind propusa pentru inspectie  fiscala, ca obligatiile fiscale suplimentare au fost calculate in urma verificarii tranzactiilor derulate de SC D & C SRL cu SC B SRL-societate comerciala cu comportament de tip  fantoma.

  Legiuitorul, sustine recurenta, prin modificarea legislativa adusa art. 202 din Legea nr. 31/1990 rep., a dorit sa limiteze abuzul intalnit in practica, in legatura cu exercitarea, de catre asociati, a dreptului de dispozitie asupra bunurilor mobile necorporale ce sunt reprezentate de partile sociale detinute. Astfel, prevalandu-se de dreptul de instrainare, aceste persoane nu urmaresc altceva decat zadarnicirea oricaror actiuni, prezente ori viitoare, intreprinse de organele fiscale competente in vederea realizarii creantelor detinute fata de respectivele societati comerciale, inclusiv asupra propriului patrimoniu, in eventualitatea unei angajari a raspunderii solidare .

Recurenta apreciaza ca cesionarea unei parti din capitalul social inainte de achitarea datoriilor la bugetul general consolidat este de natura sa creeze riscuri in ceea ce priveste incasarea creantei, care este certa, lichida si exigibila, acesta fiind si motivul si dovada prejudiciului si nu mai este necesara alta dovada, cata vreme art. 73 alin. 1, lit. e din Legea nr. 31/1990 rep. stabileste ca administratorii sunt raspunzatori solidar fata de societate pentru stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea si actul constitutiv le impun.

In acest sens, recurenta solicita a fi avute in vedere prevederile art. 22 lit.c din Codul de procedura fiscala, unde se mentioneaza ca societatile au obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat, dar si prevederile art. 27 alin. 2 lit. d din Codul de procedura fiscala, unde se mentioneaza ca raspund solidar cu debitorul, administratorii sau orice alte persoane care, cu rea credinta, au determinat neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale.

Solicita admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul admiterii cererii de opozitie.

Recursul este  nefondat.

Potrivit dispozitiilor art. 61 din Legea 31/1990, privind societatile comerciale, creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotararile asociatilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opozitie, prin care sa solicite instantei judecatoresti sa oblige, dupa caz, societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.

Din interpretarea art. 61 alin. 1 rezulta ca pot utiliza calea opozitiei doar creditorii sociali, precum si orice alte persoane care sunt prejudiciate prin hotararile asociatilor privitoare la modificarea actului constitutiv.

Prin opozitie nu se vizeaza desfiintarea ori modificarea hotararii adunarii generale a asociatilor, ci numai obligarea la acoperirea prejudiciului produs unor categorii de persoane, respectiv creditorii sociali si orice persoane prejudiciate prin hotararea luata . Or, in cauza, asa cum a retinut si instanta de fond, recurenta nu arata in ce consta prejudiciul sau ca urmare a cesionarii partilor sociale de catre asociatii cedenti, admiterea cesiunii partilor sociale nu determina desfiintarea si radierea societatii comerciale sus-amintite, capitalul social al intimatei nefiind modificat.

Nu poate fi retinuta critica recurentei sub aspectul riscului neincasarii creantei datorate bugetului de stat, cat timp recurenta are posibilitatea de a uza de caile de executare specifice pentru plata debitului, iar potrivit disp. art. 3 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social

Totodata, in cauza recurenta nu a administrat dovezi din care sa reiasa o creare sau o marire a unei stari de insolvabilitate a societatii intimate, ca urmare a cesiunii de parti sociale.

Admiterea cesiunii partilor sociale nu determina desfiintarea si radierea societatii comerciale sus-amintite , neavand relevanta directa asupra inspectiei fiscale ce este preconizata a se efectua, faptul ca societatea este propusa pentru control fiscal neputand fi un motiv de opozitie.

Astfel, in mod just instanta de fond a dispus respingerea cererii de opozitie formulata de recurenta, intrucat nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru promovarea unei astfel de actiuni, respectiv dispozitiile art. 61 si urm. din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale.

In mod corect instanta de fond a stabilit ca o cerere de opozitie nu se poate limita la invocarea unei creante, independent de probarea legaturii sau raportului de cauzalitate dintre cesiunea de parti sociale sau creanta si prejudiciul efectiv suferit de oponent.

Acestea au fost considerentele pentru care Curtea a respins  ca nefondat recursul declarat  de parata DGFP Dambovita, impotriva sentintei nr. 92/21 martie 2012, pronuntata de Tribunalul Dambovita – Sectia  a II-a Civila si de Contencios Administrativ si Fiscal.

 

(Judecator Elena Chirica)