Opozitie la transmiterea partilor sociale, intemeiata pe dispozitiile art. 202 alin.2 indice 3 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale. Obligatia probarii prejudiciului cauzat oponentului.
O cerere de opozitie nu se poate limita la invocarea unei creante, independent de probarea legaturii sau raportului de cauzalitate dintre cesiunea de parti sociale sau creanta si prejudiciul efectiv suferit de oponent.
Prin opozitie nu se vizeaza desfiintarea ori modificarea hotararii adunarii generale a asociatilor, ci numai obligarea la acoperirea prejudiciului produs unor categorii de persoane, respectiv creditorii sociali si orice persoane prejudiciate prin hotararea luata.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,
Decizia nr. 892 din 14 aprilie 2011.
Reclamanta D.G.F.P. Prahova a formulat opozitie impotriva indeplinirii formalitatilor de inscriere a transmiterii partilor sociale ca urmare a incheierii actului aditional al SC B. SRL.
S-a solicitat obligarea societatii sau asociatilor la repararea prejudiciului cauzat si atragerea raspunderii civile a asociatului care intentioneaza sa isi cedeze partile sociale, avand in vederea ca SC B. SRL figureaza cu debite neachitate la bugetul general consolidat in suma totala de 1821 lei.
In motivarea cererii s-a sustinut ca SC B. SRL a solicitat ORC Prahova inregistrarea actului aditional din 19.08.2010, prin care B. A. si C. A. cesioneaza partile sociale pe care le detin catre C. C. si Z. M.
Reclamanta a apreciat ca transmiterea de parti sociale nu se poate realiza decat dupa achitarea obligatiilor fiscale datorate bugetului general consolidat, fiind evident faptul ca transmiterea partilor sociale este facuta cu rea credinta, in vederea sustragerii de la achitarea sumelor restante datorate.
In drept s-au invocat dispozitiile Legii 31/1990, modificata de OUG 54/2010 si s-a solicitat judecarea in lipsa, in conformitate cu prevederile art. 242 din Codul de procedura civila.
Prin sentinta nr. 4 din 5 ianuarie 2011 Tribunalul a respins opozitia ca neintemeiata.
Instanta a retinut ca, in conformitate cu prevederile art. 202 alin. 23 din Legea 31/1990, „Creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotararea asociatilor privitoare la transmiterea partilor sociale pot formula o cerere de opozitie prin care sa solicite instantei judecatoresti sa oblige, dupa caz, societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat, precum si, daca este cazul, atragerea raspunderii civile a asociatului care intentioneaza sa isi cedeze partile sociale. Dispozitiile art. 62 se aplica in mod corespunzator.”
Cererea nu se poate limita la invocarea unei creante, independent de dovedirea legaturii de cauzalitate dintre cesiunea de creanta si prejudiciul efectiv suferit de oponent.
Tribunalul a retinut ca opozitia nu reprezinta o cale de atac sau o actiune in anularea hotararii adunarii generale, admiterea opozitiei avand rolul de a bloca efectele hotararii fata de oponent (desi ele raman valabile fata de persoanele care nu au atacat-o), pana la plata despagubirilor cerute.
Numai in mod exceptional, in caz de nereparare a prejudiciului patrimonial, opozitia atrage consecinta nulitatii, potrivit art.57 din Legea 31/1990.
Or, in cauza, reclamanta creditoare a atacat cu opozitie hotararea adunarii generale a asociatilor si a afirmat ca are o creanta impotriva societatii, in suma de 1821 lei, o suma modica, fara insa sa arate – in concret – in ce mod este prejudiciata (de ce modificarea titularilor partilor sociale determina o imposibilitate totala sau partiala de recuperare a creantei sale, pe cata vreme capitalul social si patrimoniul SC B. SRL raman nemodificate).
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta D.G.F.P. Prahova, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
A sustinut recurenta ca legiuitorul, prin modificarea legislativa adusa art. 202 din Legea nr. 31/1990 republicata, a dorit sa limiteze abuzul intalnit in practica, in legatura cu exercitarea, de catre asociati, a dreptului de dispozitie asupra bunurilor mobile necorporale ce sunt reprezentate de partile sociale detinute.
Asadar, prevalandu-se de dreptul de instrainare, aceste persoane nu urmaresc altceva decat zadarnicirea oricaror actiuni, prezente ori viitoare, intreprinse de organele fiscale competente, in vederea realizarii creantelor detinute fata de respectivele societati comerciale, inclusiv asupra propriului patrimoniu, in eventualitatea unei angajari a raspunderii solidare.
A apreciat recurenta ca cesionarea unei parti din capitalul social inainte de achitarea datoriilor la bugetul general consolidat, in suma de 1821 lei (chiar daca suma este mica), este de natura sa creeze riscuri in ceea ce priveste incasarea creantei, care este certa, lichida si exigibila, acesta fiind si motivul si dovada prejudiciului. Nu mai este necesara alta dovada, cata vreme art. 73 alin. (1) lit. e din Legea nr. 31/1990 republicata stabileste ca administratorii sunt raspunzatori solidar fata de societate pentru „stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea si actul constitutiv le impun”.
In acest sens, a solicitat sa fie avute in vedere prevederile art. 22 din Codul de procedura fiscala, lit.c, unde se mentioneaza ca societatile au obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat. Trebuie avute in vedere si prevederile art. 27 alin.(2) lit. d din Codul de procedura fiscala, unde se mentioneaza ca raspund solidar cu debitorul administratorii sau orice alte persoane care, cu rea credinta, au determinat neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale.
Curtea a retinut ca din interpretarea art. 61 alin. 1 din Legea 31/1990 privind societatile comerciale rezulta ca pot utiliza calea opozitiei doar creditorii sociali, precum si orice alte persoane care sunt prejudiciate prin hotararile asociatilor privitoare la modificarea actului constitutiv .
Prin opozitie nu se vizeaza desfiintarea ori modificarea hotararii adunarii generale a asociatilor, ci numai obligarea la acoperirea prejudiciului produs unor categorii de persoane, respectiv creditorii sociali si orice persoane prejudiciate prin hotararea luata. Or, in cauza, asa cum a retinut si instanta de fond, recurenta nu a aratat in ce consta prejudiciul sau ca urmare a cesionarii partilor sociale de catre asociatii cedenti.
Admiterea cesiunii partilor sociale nu determina desfiintarea si radierea societatii comerciale sus-amintite, capitalul social al intimatei nefiind modificat.
Nu a fost retinuta critica recurentei sub aspectul riscului neincasarii creantei datorate bugetului de stat, cat timp recurenta are posibilitatea de a uza de caile de executare specifice pentru plata debitului, iar potrivit dispozitiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.
Recurenta nu a administrat dovezi din care sa reiasa o creare sau o marire a unei stari de insolvabilitate a societatii intimate, ca urmare a cesiunii de parti sociale. O cerere de opozitie nu se poate limita la invocarea unei creante, independent de probarea legaturii sau raportului de cauzalitate dintre cesiunea de parti sociale sau creanta si prejudiciul efectiv suferit de oponent.
In consecinta, Curtea, in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul.