Opozitie/cale de atac impotriva confirmarii planului de reorganizare

Respingerea cererii ca inadmisibila. Nelegalitate

• Codul de procedura civila (1865) : art. 82
• Legea insolventei nr. 85/2006

Fara a solicita nicio lamurire partii, acest act de procedura a fost calificat de catre prima instanta ca fiind o „opozitie - cale de atac" si respinsa ca inadmisibila prin sentinta atacata cu prezentul recurs, pe considerentul ca legea nu stabileste o astfel de cale de atac, ci doar calea de atac a contestatiei impotriva hotararii adunarii creditorilor.

Este adevarat ca termenul de „opozitie" este utilizat de legiuitor in diverse acte normative, inclusiv in cuprinsul legii nr. 85/2006 [de ex. in art.11 lit. b)], iar el desemneaza o cale de atac speciala pusa la indemana persoanei interesate in diverse proceduri speciale. Ceea ce este caracteristic insa „opozitiei - cale de atac", indiferent de actul normativ care o reglementeaza, este faptul ca ea se indreapta intotdeauna impotriva unui act de procedura, de regula emanat de la instanta si care reprezinta obiectul opozitiei. In lipsa unui astfel de act de procedura care sa poata constitui obiect al opozitiei, niciun inscris intitulat de parte in mod gresit „opozitie", nu poate primi calificarea de „opozitie - cale de atac" iar judecatorul este dator sa califice corect un act de procedura al unei parti, indiferent de denumirea gresita pe care o poarta, conform art. 82 C.pr.civ.

Din lectura actului de procedura depus de creditoare la dosarul de fond, rezulta ca, in realitate, aceasta a formulat doar „o pozitie procesuala" de opunere la confirmarea planului. In cuprinsul acestui inscris au fost detaliate argumentele pentru care creditoarea a apreciat ca planul de reorganizare nu intruneste exigentele legale ce se verifica cu ocazia confirmarii sau infirmarii acestuia de catre judecatorul sindic, supunand atentiei judecatorului sindic toate aceste argumente pentru a fi avute in vedere la momentul la care acesta va lua in analiza conformitatea planului cu cerintele legii. O atare concluzie se desprinde foarte usor si din aliniatul final al actului de procedura depus de creditoare, impropriu intitulat „opozitie", prin care aceasta a solicitat instantei ca avand in vedere argumentele expuse, sa nu confirme planul asa cum a fost el propus de debitoare si votat de adunarea creditorilor.

Or, un asemenea demers procedural este perfect admisibil, in conditiile in care aspectele ce tin de legalitatea planului de reorganizare, in raport de exigentele art. 101 din Legea nr. 85/2006, nu se analizeaza de catre creditori in adunarea lor generala, ci de catre instanta de judecata, iar aspectele de nelegalitate ale planului nu pot fi invocate in cadrul unui contestatii impotriva hotararii adunarii creditorilor, ci exclusiv in fata judecatorului sindic la termenul fixat de acesta pentru confirmarea ori infirmarea planului.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a Il-a civila, Decizia civila nr. 88/R din 24 februarie 2015, M.B.

Prin sentinta civila nr. 1341/8 decembrie 2014, pronuntata in dosar nr. 4204/108/2012, judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins exceptia de netimbrare, a respins ca inadmisibila opozitia la confirmarea planului de reorganizare al debitoarei SC A. SRL formulata de creditoarea Banca I.S. Romania SA prin Banca I.S. Romania SA Sucursala Arad, in contradictoriu cu debitoarea SC A. SRL - societate in insolventa, reprezentata prin administrator special G.R. Totodata, a respins cererea de repunere in termen formulata de CNADNR SA - Directia Regionala Drumuri si Poduri Timisoara prin Sectia Drumuri Nationale Deva, fara cheltuieli de judecata.

Analizand opozitia formulata de creditoare, din perspectiva exceptiilor de procedura invocate, potrivit cu cerintele art. 137, alin. (1) Cod procedura civila, judecatorul sindic a constatat ca aceasta priveste, in principal, aprobarea planului de reorganizare al debitoarei SC A. SRL de catre Adunarea Creditorilor din data de

2014. si ca singura modalitate prin care un astfel de plan poate fi contestat este contestarea hotararii Adunarii Creditorilor care a aprobat planul, modalitatea, termenele si conditiile de contestare a hotararii Adunarii Creditorilor fiind reglementata prin art. 14 din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, s-a retinut ca legea nu contine niciun fel de prevederi cu privire la posibilitatea formularii unei opozitii la Planul de reorganizare, iar hotararea judecatorului sindic prin care acesta confirma, eventual, un plan de reorganizare, are cale de atac, potrivit legii.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel, recalificat de instanta in recurs, creditoarea Banca C.I.S. Romania SA, solicitand modificarea sentintei atacate, in sensul admiterii opozitiei formulate.

In sustinerea recursului, creditoarea a aratat ca nu putea sa atace cu contestatie hotararea adunarii creditorilor deoarece, conform art. 14 din Legea nr. 85/2006, o astfel de hotarare poate fi contestata exclusiv pe motive de nelegalitate ce tin de: modalitatea convocarii creditorilor, reprezentarea creditorilor in cadrul adunarii, votul prin corespondenta, desfasurarea adunarii, procesul verbal al adunarii, etc

Pe de alta parte, a subliniat ca prin opozitia formulata a invocat aspecte care tin de legalitatea planului de reorganizare si nu de legalitatea hotararii Adunarii creditorilor din data de 23.09.2014, aducand critici de nelegalitate ale planului de reorganizare propus de debitoarea SC A. SRL prin administrator special pentru faptul ca:

• nu a fost supus aprobarii Adunarii Generale a Asociatilor societatii, nefiind, astfel, respectate prevederile art. 94 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 85/2006;
• planul de Reorganizare nu contine mentiunile obligatorii prevazute de art. 95 alin.

1. , alin. (2) si alin. (5) din Legea nr. 85/2006;

• creanta bancii se incadreaza in categoria creantelor defavorizate, iar acest fapt nu a fost mentionat in planul de reorganizare.

Recurenta a sustinut ca prin opozitia depusa in fata primei instante a invocat nerespectarea de catre planul de reorganizare a dispozitiilor cuprinse in art. 101 alin.

1. litera c), alin. (2) lit. a) si c) si alin. (3) din Legea nr. 85/2006 si ca atributiile de control al legalitatii planului apartin judecatorului sindic iar nu adunarii creditorilor, astfel ca nerespectarea cerintelor de nelegalitatea ale planului de reorganizare nu poate fi sesizata prin contestarea hotararii adunarii creditorilor, in temeiul art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, ci exclusiv la momentul analizei confirmarii sau infirmarii planului de catre instanta.

Analizand hotararea primei instante din perspectiva criticilor formulata de recurenta si

A

ale prevederilor art. 304 si art. 304' C.pr.civ., Curtea constata ca recursul este fondat, hotararea primei instantei fiind una nelegala, consecinta unei gresite interpretari a actului de procedura depus la dosar de creditoarea-recurenta si intitulat „opozitie”.

Cu titlu preliminar, Curtea constata ca ulterior aprobarii planului de reorganizare al debitoarei insolvente SC A. SRL (la data de 23.09.2014), de catre adunarea creditorilor, creditoarea Banca C.I.S. Romania SA a depus la dosarul cauzei, anterior momentului in care judecatorul sindic era chemat sa analizeze legalitatea planului de reorganizare si sa il confirme, ori sa il infirme, dupa caz, o cerere intitulata „opozitie la confirmarea planului de reorganizare”.

Fara a solicita nicio lamurire partii, acest act de procedura a fost calificat de catre prima instanta ca fiind o „opozitie - cale de atac” si respinsa ca inadmisibila prin sentinta atacata cu prezentul recurs, pe considerentul ca legea nu stabileste o astfel de cale de atac, ci doar calea de atac a contestatiei impotriva hotararii adunarii creditorilor.

Este adevarat ca termenul de „opozitie” este utilizat de legiuitor in diverse acte normative, inclusiv in cuprinsul Legii nr. 85/2006 [de ex. in art. 11 lit. b)], iar el desemneaza o cale de atac speciala pusa la indemana persoanei interesate in diverse proceduri speciale. Ceea ce este caracteristic insa „opozitiei - cale de atac”, indiferent de actul normativ care o reglementeaza, este faptul ca ea se indreapta intotdeauna impotriva unui act de procedura, de regula emanat de la instanta si care reprezinta obiectul opozitiei. In lipsa unui astfel de act de procedura care sa poata constitui obiect al opozitiei, niciun inscris intitulat de parte in mod gresit „opozitie”, nu poate primi calificarea de „opozitie - cale de atac” iar judecatorul este dator sa califice corect un act de procedura al unei parti, indiferent de denumirea gresita pe care o poarta, conform art. 82 C.pr.civ.

Din lectura actului de procedura depus de creditoare la dosarul de fond, rezulta ca, in realitate, aceasta a formulat doar „o pozitie procesuala” de opunere la confirmarea planului. In cuprinsul acestui inscris au fost detaliate argumentele pentru care creditoarea a apreciat ca planul de reorganizare nu intruneste exigentele legale ce se verifica cu ocazia confirmarii sau infirmarii acestuia de catre judecatorul sindic, supunand atentiei judecatorului sindic toate aceste argumente pentru a fi avute in vedere la momentul la care acesta va lua in analiza conformitatea planului cu cerintele legii. O atare concluzie se desprinde foarte usor si din aliniatul final al actului de procedura depus de creditoare, impropriu intitulat „opozitie”, prin care aceasta a solicitat instantei ca avand in vedere argumentele expuse, sa nu confirme planul asa cum a fost el propus de debitoare si votat de adunarea creditorilor.

Or, un asemenea demers procedural este perfect admisibil, in conditiile in care aspectele ce tin de legalitatea planului de reorganizare, in raport de exigentele art.101 din Legea nr. 85/2006, nu se analizeaza de catre creditori in adunarea lor generala, ci de catre instanta de judecata, iar aspectele de nelegalitate ale planului nu pot fi invocate in cadrul unui contestatii impotriva hotararii adunarii creditorilor, ci exclusiv in fata judecatorului sindic la termenul fixat de acesta pentru confirmarea ori infirmarea planului.

Plecand de la toate aceste considerente, Curtea constata ca judecatorul sindic s-a considerat investit cu o cale de atac pe care creditoarea nu a declarat-o, calificand gresit actul de procedura (impropriu si inadecvat denumit opozitie de catre parte) pe care aceasta l-a depus la dosar, ca fiind o „opozitie - cale de atac”, desi, in realitate, el reprezenta doar o pozitie procesuala, exprimata in scris si care continea argumentele creditoarei in favoarea unei solutii de infirmare a planului pentru nerespectarea exigentelor de legalitate impuse de lege.

Aceasta solutie de respingere ca inadmisibila a unei cai de atac cu care nu a fost investita instanta de fond, ar putea echivala cu refuzul ulterior al judecatorului sindic de a mai verifica aspectele de nelegalitate sesizate de creditoare, cu privire la planul de reorganizare depus si aprobat de creditori, acesta fiind argumentul procedural care conduce la concluzia ca hotararea astfel pronuntata este nelegala si se impune
a

 fi casata in conditiile art. 304

¹

C.pr.civ.

Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, Curtea va face aplicarea art. 312 alin. (1), alin. (3) si alin. (5) C.pr.civ. si va admite recursul declarat de recurenta-creditoare Banca C.I.S. Romania SA in contradictoriu cu debitoarea SC A. SRL, prin administrator judiciar E. SPRL, impotriva sentintei civile nr. 1341/8 decembrie 2014, pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 4204/108/2012, avand ca obiect opozitie la confirmarea planului de reorganizare, urmand a casa hotararea atacata.

Intrucat punctul de vedere exprimat de catre creditoare prin inscrisul intitulat „opozitie la confirmarea planului”, nu reprezinta o cerere in sens procedural care sa necesite o solutie de admitere sau de respingere, urmare a casarii solutiei nelegale pronuntate, judecatorul sindic va continua procedura insolventei din stadiul in care a ajuns si va avea in vedere, la termenul la care va analiza legalitatea planului de reorganizare inclusiv argumentele de pretinsa nelegalitate invocate de creditoare, urmand a confirma ori infirma planul de reorganizare, in raport de modul in care va aprecia ca acesta respecta sau nu exigentele legale.