Nulitățile

Nulitățile

Încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului în condiţiile prevăzute expres de lege.

Actele îndeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o legătură directă între acestea şi actul declarat nul.

Atunci când constată nulitatea unui act, organul judiciar dispune, când este necesar şi dacă este posibil, refacerea acelui act cu respectarea dispoziţiilor legale.

Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind:

1. a) compunerea completului de judecată;
2. b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;
3. c) publicitatea şedinţei de judecată;
4. d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;
5. e) prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;
6. f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.

Nulitatea absolută se constată din oficiu sau la cerere.

Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la lit. a) - d) poate fi invocată în orice stare a procesului.

Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la lit. e) şi f) trebuie invocată:

1. a) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare;
2. b) în orice stare a procesului, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii;
3. c) în orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit încălcarea, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei.

Încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute în cazul nulităților absolute determină nulitatea relativă a actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte părţi sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate.

Nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevăzute de lege.

Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute mai sus poate fi invocată:

1. a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură;
2. b) până la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei;
3. c) până la următorul termen de judecată cu procedura completă, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii.

Nulitatea relativă se acoperă atunci când:

1. a) persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege;
2. b) persoana interesată a renunţat în mod expres la invocarea nulităţii.