Lichidatorul judiciar, Aprecierea motivelor temeinice de inlocuire a acestuia in raport de circumstantele cauzei, avand in vedere si efectul puterii de lucru judecat

Procedura insolventei.

Art.45 alin.1 lit.f, art.57 alin.4 din Legea nr. 85/2014.

Implicarea administratorului judiciar in desfasurarea activitatii debitoarei prin finantarea capitalului de lucru necesar determina cumularea in aceeasi persoana a administratorului judiciar, atat a calitatii de conducator al activitatii debitorului ca organ care aplica procedura insolventei, cat si pe cea de creditor al debitoarei cu interese personale si contradictorii fata de scopul activitatii practicianului in insolventa de exercitare a atributiilor cu obiectivitate si profesionalism conform dispozitiilor legale si ale judecatorului sindic.

Trimiterea la sentinta civila nr. 622/13.10.2016 pronuntata in cauza prin care administratorul judiciar I.M. a fost obligat la restituirea catre debitoare a sumei de 27.000 lei a fost realizata de catre judecatorul sindic ca element determinant in caracterizarea activitatii desfasurate de apelanta, fara a reprezenta o revenire asupra solutiei de respingere a cererii de constatare a conflictului de interese, ci avand valente sub aspectul viziunii practicianului in insolventa de conducere a activitatii debitoarei prin implicarea in finantarea acesteia.

Elementele apreciate relevante in prezenta cauza din contextul factual si rationamentul logico-juridic al litigiului solutionat anterior prin sentinta civila nr.622/2016 au fost prezentate ca imprejurari de natura a contura existenta motivelor temeinice cerute de dispozitia legala. Verificarea legalitatii si temeiniciei acestor elemente impuse de analiza motivelor de apel privind conditiile de realizare a finantarii este limitata de efectul puterii de lucru judecat impus de dispozitiile art. 431 alin.2 Noul Cod de procedura civila in raport de sentinta civila nr. 622/2016.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 89 din 17 martie 2017

Prin incheierea pronuntata de judecatorul sindic la data de 24.11.2016 in dosarul nr.1995/110/2015 al Tribunalului Bacau a fost admisa sesizarea din oficiu privind necesitatea inlocuirii lichidatorului judiciar si, in temeiul art.45 alin.1 lit.f raportat la art.57 alin.4 din Legea nr. 85/2014, a fost dispusa inlocuirea administratorului judiciar al debitoarei M. S.R.L., incetarea atributiilor administratorului judiciar I.M. S.P.R.L., fiind desemnat administrator judiciar in cauza L.I.E. S.P.R.L. Bacau, cu atributiile prevazute de art.58 alin.1 din Legea nr.85/2014.

Pentru a pronunta aceasta incheiere judecatorul sindic a retinut urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 622/2016 din 13.10.2016 Tribunalul Bacau a admis in parte contestatia promovata de creditorul fiscal D.G.R.F.P. IASI - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Bacau impotriva raportului lunar privind activitatea administratorului judiciar nr. 178/29.07.2016 publicat in BPI nr. 16150/08.09.2016, formulata de contestatoarea D.G.R.F.P. IASI - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Bacau in contradictoriu cu intimatii debitoarea M. S.R.L. prin administrator judiciar I.M. S.P.R.L. si comitetul creditorilor debitoarei M. S.R.L., cu urmatoarea componenta: Administratia Judeteana a Finantelor Publice Bacau, M. V., T.I., a anulat in parte raportul lunar, in sensul ca a anulat masura de plata a sumei de 27000 lei in scopul returnarii sumelor avansate de administratorul judiciar (ultima plata mentionata in tabelul privind situatia financiara a debitoarei aferenta lunii iunie 2016) si a obligat administratorul judiciar I.M. S.P.R.L. sa restituie catre debitoarea M. S.R.L. suma de 27000 lei. Prin aceeasi sentinta a fost respinsa solicitarea de a se constata conflictul de interese in care se afla administratorul judiciar si solicitarea de a se convoca adunarea creditorilor pentru aprobarea finantarii activitatii curente a debitoarei de catre administratorul judiciar. Sentinta este executorie dar nu definitiva, fiind atacata cu apel.

In considerentele sentintei mentionate, s-a aratat ca finantarea activitatii curente a debitoarei nu putea fi facuta fara convocarea adunarii creditorilor care sa decida asupra acesteia, asa cum impun dispozitiile art. 87 alin. 4 din Legea 85/2014, iar restituirea finantarilor fara un plan de distributie este vadit in contra legii.

Judecatorul sindic a aratat ca nimic nu se opune ca administratorul judiciar (ce conduce activitatea debitorului al carui drept de administrare a fost ridicat) sa ia masuri pentru asigurarea finantarii activitatii curente, precum intreprinderea unor demersuri de obtinere a unor credite de la banci, a unor facilitati din partea creditorilor, temporizarea unor plati prin acorduri incheiate cu creditorii obligatiilor de plata, insa imprumutarea societatii cu sume insemnate de bani de catre insusi administratorul judiciar, fara o aprobare a adunarii creditorilor, fara a rezulta cum au fost incasate sumele in patrimoniul debitoarei (prin virament bancar sau cu bani gheata), fara a rezulta urgenta deosebita si necesitatea absoluta a finantarii capitalului de lucru de catre chiar practicianul in insolventa reprezinta o masura in afara limitelor legale ale atributiilor practicianului in insolventa in procedura.

Atunci cand asigura conducerea activitatii unui debitor al carui drept de administrare a fost ridicat, administratorul judiciar nu poate ignora calitatea sa de organ care aplica procedura insolventei, legiuitorul dorind sa se asigure ca activitatea debitoarei este condusa / supravegheata in mod independent, obiectiv, de catre un profesionist capabil sa analizeze cu obiectivitate starea economico-financiara a debitoarei in insolventa inclusiv prin reglementarea expresa a unor incompatibilitati in art. 30 alin. 2 si 3 din OUG 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa. Potrivit acestui articol, „(2) Nu poate fi numita in calitate de practician in insolventa la o persoana juridica persoana care a detinut calitatea de administrator, asociat, actionar, director sau membru in consiliul de administratie ori alte functii sau pozitii similare la acea persoana juridica. (3) Practicianul in insolventa nu poate fi concomitent administrator judiciar sau lichidator al unui debitor si al creditorului acestuia”.

Concluzia care se impune este ca practicianul in insolventa, chiar si atunci cand asigura potrivit legii insolventei conducerea activitatii debitoarei, nu se poate comporta intr-o maniera identica administratorului statutar, deoarece este chemat sa aplice procedura insolventei independent de interese personale in continuarea sau terminarea activitatii debitoarei, asa cum se poate deduce din reglementarea unor incompatibilitati speciale, menite sa asigure obiectivitate in administrarea procedurii. Activitatea practicianului in insolventa atunci cand in indeplinirea atributiilor sale stabilite de lege asigura conducerea activitatii debitoarei este in totalitate subordonata scopului procedurii insolventei, astfel cum a fost acesta prevazut de art. 2 din Legea 85/2014, respectiv instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci cand este posibil, a sansei de redresare a activitatii acestuia, iar nu subordonata scopului oricarui comerciant care isi administreaza propria afacere, de a obtine profit. Acordarea sansei de redresare a activitatii debitorului este exclus sa se realizeze prin contributii financiare proprii ale practicianului desemnat, deoarece acesta are menirea de a administra procedura colectiva a insolventei pentru a se asigura acoperirea integrala a pasivului, ca principiu fundamental al procedurii insolventei.

Extrem de important este de subliniat in acest context faptul ca finantarile acordate nu au avut drept obiectiv conservarea averii debitoarei pe termen scurt, imediat ulterior deschiderii procedurii, ci asigurarea capitalului de lucru pentru indeplinirea obiectului de activitate al debitoarei, respectiv pentru efectuarea de lucrari in perioada mult ulterioara deschiderii procedurii. Astfel, asa cum s-a retinut in sentinta mentionata mai sus, prima finantare a avut loc in luna octombrie 2015, la patru luni dupa deschiderea procedurii, iar finantarile au continuat pana in iulie 2016 (conform raportului contestat), perioada in care debitoarea realizat si incasari. Daca s-ar putea admite necesitatea finantarii costurilor de conservare a patrimoniului debitoarei (paza unor obiective, pentru a impiedica sustragerea bunurilor debitoarei, plata furnizorului de energie electrica, pentru a impiedica sistarea energiei electrice si degradarea eventualelor bunuri perisabile sau oprirea functionarii sistemelor de alarma pentru asigurarea pazei, avansarea sumelor necesare inscrierii in cartea funciara a unor drepturi, sau a sumelor necesare pentru efectuarea altor formalitati de asigurare a opozabilitatii fata de terti a drepturilor debitoarei) pe termen scurt, dupa deschiderea procedurii, tribunalul considera ca plata sumelor necesare finalizarii unor lucrari sau executarii lucrarilor contractate de debitoare excede complet acestui cadru si nu poate avea o justificare rezonabila. Cu atat mai dificil este de gasit o justificare acestei finantari in situatia in care debitoarea a realizat incasari in perioada de observatie.

In acelasi context, tribunalul a observat ca prin apararile in contestatia A14 administratorul judiciar a pretins ca a fost necesara finantarea activitatii debitoarei pentru plata salariatilor (sustinere inlaturata de tribunal, care a constatat ca debitoarea avea resurse disponibile pentru achitarea salariilor in perioada mentionata, realizand si incasari semnificative in aceeasi perioada), pentru ca prin apararile formulate pentru termenul de astazi sa se arate ca s-a intentionat echilibrarea capacitatii de plata pe termen scurt a debitoarei, care ar fi precara. Or, fara a ignora evidenta contradictie intre sustinerile administratorului judiciar la solutionarea contestatiei si la solutionarea sesizarii din oficiu, tribunalul a subliniat ca pretinsul termen scurt in care s-ar fi echilibrat capacitatea de plata este de aproape un an (octombrie 2015-iulie 2016), aproape pe intreaga durata a perioadei de observatie reglementate de legea insolventei. Fara indoiala, durata perioadei in care s-au acordat finantarile are mai degraba conotatia unei permanentizari a dezechilibrului in capacitatea de plata pe termen scurt, iar nu conotatia unei incapacitati temporare, fiind imposibil de justificat obiectiv demersul administratorului judiciar de a finanta activitatea curenta cu sume de bani in luna iulie 2016, la aproximativ un an si o luna de la deschiderea procedurii.

Ulterior citarii creditorilor cu mentiunea ca se va pune in discutie inlocuirea practicianului din oficiu, administratorul judiciar a depus la dosarul de procedura un proces- verbal al adunarii creditorilor nr. 252 din 01.11.2016 cu urmatoarea ordine de zi: „ratificarea finantarii capitalului de lucru asigurat de administratorul judiciar pentru desfasurarea activitatii curente in perioada de observatie a debitoarei M. SRL. In cazul neratificarii, societatea debitoare ar urma sa intre in faliment”, votul creditorilor care detin impreuna 65,08% din totalul creantelor inscrise la masa credala fiind in sensul ca nu ratifica finantarea efectuata de administratorul judiciar.

Cu referire la sustinerile potrivit carora nu orice culpa sau omisiune ar putea constitui motiv temeinic de inlocuire, ci numai acele fapte sau omisiuni grave ale practicianului care prejudiciaza sau pun in pericol grav interesele colective ale creditorilor, tribunalul a constatat ca prin ea insasi, implicarea administratorului judiciar in sensul finantarii activitatii curente a debitoarei diminueaza semnificativ increderea creditorilor in obiectivitatea cu care practicianul isi indeplineste atributiile de organ care aplica procedura insolventei. Avand in vedere ca dispozitiile legale confera finantarilor din perioada de observatie rang prioritar la restituire conform art. 159 si 161, la care face trimitere art. 87 alin. 4 din legea insolventei, prejudicierea creditorilor este evidenta, acestia vazandu-si micsorate sansele de recuperare integrala a creantelor in contextul majorarii obligatiilor de plata prioritare la restituire din averea debitoarei.

Tribunalul a apreciat ca si plata de catre practician siesi a unei parti din sumele cu care a asigurat finantarea activitatii curente este deosebit de grava, prejudiciind interesele colective ale creditorilor inscrisi la masa credala, intrucat a fost realizata in afara oricarui cadru legal, in lipsa unui raport asupra fondurilor si a unui plan de distributie pe care creditorii sa il poata contesta, eludandu-se astfel in totalitate controlul pe care sunt indreptatiti creditorii sa il exercite fata de masurile luate de practician. Asa cum s-a aratat si la solutionarea contestatiei A 14, plata prioritara a finantarilor acordate debitorului in perioada de observatie este reglementata in legea insolventei prin art. 159 alin. 1 si art. 161 alin. 1 in cadrul sectiunii a 7-a din lege, intitulata „falimentul si lichidarea activelor” - parag. 3 - „distribuirea sumelor realizate in urma lichidarii”. Restituirea finantarilor acordate in perioada de observatie nu putea avea loc in aceeasi perioada de observatie, adica prin plati facute de practician siesi in perioada de observatie cu titlu de restituire imprumut, ci numai prin programul de plata a creantelor, cu includerea masurilor adecvate pentru punerea sa in aplicare (art. 133 alin. 3 lit. B din legea 85/2014) sau prin raport asupra fondurilor si plan de distributie intocmit conform art. 159 si 161 din Legea 85/2014 in cazul falimentului, fiind exclusa orice alta forma de restituire.

Concluzionand, tribunalul a constatat ca atat finantarea activitatii curente a debitoarei, cat si restituirea acestei finantari in perioada de observatie reprezinta masuri care nu au nicio acoperire legala si care exced in totalitate limitelor in care practicianul isi poate exercita atributia de conducere a activitatii debitoarei in perioada de observatie, prejudiciind creditorii prin eludarea oricaror forme de control asupra platilor prioritare a finantarilor si prin mascarea starii economico-financiare reale a debitoarei in perioada de observatie, ridicand dubii cu privire la obiectivitatea cu care sunt indeplinite atributiile de organ care aplica procedura.

Impotriva acestei incheieri a declarat apel, in termen legal, I.M. S.P.R.L., administratorul judiciar al debitoarei M. S.R.L., apel legal timbrat cu taxa judiciara de 100 lei depusa la fila 19 din dosar.

In motivarea apelului a fost criticata pentru nelegalitate si netemeinicie masura judecatorului sindic, sustinandu-se ca avand in vedere ca prin sentinta civila nr.622/13.10.2016, pronuntata in acelasi dosar nu a considerat ca fiind intemeiat capatul de cerere din contestatia creditoarei Administratia Judeteana a Finantelor Publice Bacau privind existenta conflictului de interese in care s-ar fi gasit administratorul judiciar, acelasi judecator sindic nu poate reveni implicit asupra acestei hotarari prin inlocuirea administratorului judiciar pentru ratiuni ce tin de scaderea increderii creditorilor in activitatea sa de arbitru al procedurii insolventei.

S-a sustinut ca intreaga motivare a judecatorului sindic este vaga, ambigua, nereiesind cu precizie modalitatea in care creditoarea societatii prejudiciaza in mod efectiv redresarea situatiei financiare a debitoarei sau interesele creditorilor. Prin creditarea societatii debitoare administratorul judiciar a vizat atat echilibrarea capacitatii acesteia de plata pe termen scurt, cat si redresarea efectiva a activitatii comerciale a societatii, respectiv a situatiei incasari- debite pentru a satisface creantele creditorilor, dar si pentru finalizarea procedurii in conditii de mentinere pe piata a societatii debitoare.

Avand in vedere diferentele dintre atributiile administratorului judiciar si cele ale lichidatorului judiciar, precum si aplicarea eronata de catre judecatorul sindic a dispozitiilor legale care reglementeaza procedura falimentului unei situatii de fapt diferite (perioada de observatie), apelanta a sustinut ca finantarea capitalului de lucru a fost asigurata in limitele activitatii curente, conform dispozitiilor art.5 pct.2 lit.c si art.45 alin.2 din Legea nr.85/2014 fara a provoca un prejudiciu creditorilor, fara a periclita grav drepturile acestora si fara a nesocoti o dispozitie legala ori a judecatorului sindic.

A fost invocata incalcarea dreptului la aparare prin necercetarea de catre judecatorul sindic a inscrisurilor depuse la termenul din data de 24.11.2016 din care rezulta in mod cert ca utilizarea sumelor s-a facut in limitele activitatii curente. Pe de alta parte, a fost sustinuta interpretarea eronata a dispozitiilor art.87 alin.4 din lege, nu toate finantarile acordate debitoarei beneficiind de prezumtia de restituire in cazul falimentului, ci doar acele finantari aprobate de adunarea creditorilor.

Solutia criticata s-a bazat pe o presupunere si o cercetare superficiala a cauzei din partea instantei, contrar dispozitiilor art.22 alin.2 Cod procedura civila, fara a exista in mod concret un prejudiciu ori o punere in pericol grav a drepturilor creditorilor, in conditiile in care in cauza creditorii si-au manifestat opozitia fata de un anumit act al administratorului judiciar fara a solicita inlocuirea acestuia.

Totodata apelanta a solicitat si suspendarea efectelor incheierii din data de 24.11.2016 pana la solutionarea apelului.

Pentru sustinerea apelului au fost depuse inscrisuri.

In sedinta de judecata din data de 17.03.2017 reprezentantul apelantei a precizat ca intelege sa nu mai sustina cererea de suspendare a incheierii apelate in conditiile judecatii la acel termen a caii de atac promovate.

In cauza debitoarea a fost reprezentata de noul administrator judiciar desemnat care a formulat concluzii in sensul exercitarii atributiilor stabilite de catre judecatorul sindic.

Examinand apelul promovat pentru motivele aratate instanta l-a apreciat ca fiind nefondat pentru considerentele ce urmeaza:

Inlocuirea administratorului judiciar de catre judecatorul sindic este recunoscuta ca o prerogativa legala prin dispozitiile art.45 alin.1 lit.f coroborate cu art.57 alin.4 din Legea nr.85/2014, masura fiind conditionata de existenta unor motive temeinice.

Din aceasta perspectiva analiza judecatorului sindic a modului de indeplinire a atributiilor administratorului judiciar s-a raportat la implicarea apelantei in desfasurarea activitatii debitoarei prin finantarea capitalului de lucru necesar. Trimiterea la sentinta civila nr.622/13.10.2016 pronuntata in cauza prin care administratorul judiciar I.M. a fost obligat la restituirea catre debitoare a sumei de 27.000 lei a fost realizata de catre judecatorul sindic ca element determinant in caracterizarea activitatii desfasurate de apelanta, fara a reprezenta o revenire asupra solutiei de respingere a cererii de constatare a conflictului de interese, ci avand valente sub aspectul viziunii practicianului in insolventa de conducere a activitatii debitoarei prin implicarea in finantarea acesteia.

Elementele apreciate relevante in prezenta cauza din contextul factual si rationamentul logico-juridic al litigiului solutionat anterior prin sentinta civila nr.622/2016 au fost prezentate ca imprejurari de natura a contura existenta motivelor temeinice cerute de dispozitia legala. Verificarea legalitatii si temeiniciei acestor elemente impuse de analiza motivelor de apel privind conditiile de realizare a finantarii este limitata de efectul puterii de lucru judecat impus de dispozitiile art.431 alin.2 Noul Cod de procedura civila in raport de sentinta civila nr.622/2016.

Astfel, in conditiile in care a fost retinuta realizarea de catre apelanta a unei finantari in cuantum de 86.802 lei, fiind obligata la restituirea sumei de 27.000 lei, ca urmare a formularii unei contestatii de catre un creditor, examinarea respectarii conditiilor legale privind finantarea activitatilor curente, respectiv a regimului juridic al creantelor nasute astfel, cu consecintele urmarite de catre apelanta, reprezinta o incalcare nepermisa a puterii de lucru judecat a sentintei civile nr.622/2016. Limitele de analiza a criticilor formulate pe calea apelului in raport de sentinta civila nr.622/2016 sunt reprezentate de caracterizarea imprejurarilor retinute ca fiind motive temeinice de natura sa justifice masura judecatorului sindic.

Din aceasta perspectiva instanta observa ca implicarea administratorului judiciar in activitatea debitoarei prin finantarea acesteia determina cumularea in aceeasi persoana a administratorului judiciar, atat a calitatii de conducator al activitatii debitorului ca organ care aplica procedura insolventei, cat si pe cea de creditor al debitoarei cu interese personale si contradictorii fata de scopul activitatii practicianului in insolventa de exercitare a atributiilor cu obiectivitate si profesionalism conform dispozitiilor legale si ale judecatorului sindic.

Deosebirile dintre atributiile practicianului in insolventa in raport de faza procedurii falimentului, invocate prin apelul promovat, nu afecteaza situatia de fapt a finantarii apreciate ca fiind nelegala, cu consecinta stabilirii obligatiei de restituire catre debitoare a sumei incasate in cadrul procedurii.

Incalcarea dreptului la aparare ca urmare a neanalizarii inscrisurilor depuse la termenul judecarii sesizarii pentru inlocuirea sa nu este prezumata in conditiile in care nu a fost dovedita producerea unei vatamari de neinlaturat, in sensul dispozitiilor art.175 alin.1 Noul Cod de procedura civila, respectiv imprejurarea de natura a modifica determinant si esential contextul factual al litigiului.

Invocarea comportamentului creditorilor care nu au cerut inlocuirea administratorului judiciar nu are drept efect caracterul netemeinic al masurii contestate, cu atat mai mult cu atat mai mult cu cat creditorii si-au manifestat vointa in sensul neratificarii finantarii capitalului de lucru asigurat de administrator judiciar, potrivit procesului verbal al adunarii creditorilor nr.252/01.11.2016. Aceasta atitudine reflecta divergentele de pozitie dintre creditorii inscrisi in tabelul creantelor si practicianul in insolventa cu privire la asigurarea finantarii debitoarei, fiind un element relevant in stabilirea situatiei de fapt a litigiului, respectiv in verificarea existentei motivelor temeinice, chiar si in absenta unei cereri formale de inlocuire a administratorului judiciar.

Apreciind ca analiza expresa in considerentele incheierii apelate se caracterizeaza prin coerenta, legalitate si cercetare temeinica a aspectelor relevante ale cauzei instanta a considerat ca nu poate fi retinuta incalcarea dispozitiilor art.22 alin.2 Noul Cod de procedura civila privind rolul activ al judecatorului.

Fata de aceste considerente, in temeiul art.480 alin.1 Noul Cod procedura civila, a fost respins apelul ca nefondat