Liberarea provizorie pe cautiune – Vechiul Cod penal
Liberarea provizorie pe cautiune, potrivit art. 1604, se poate acorda de instanţă atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de judecată, atunci când s-a depus cauţiunea şi sunt îndeplinite condiţiile liberării sub control judiciar.
Cauţiunea este suma de bani depusă de învinuit sau de inculpat, cu scopul de a garanta respectarea obligaţiilor ce-i revin în timpul liberării provizorii. Cuantumul cauţiunii este de cel puţin 10 milioane de lei. Suma reprezentând cauţiunea se consemnează pe numele învinuitului sau al inculpatului şi la dispoziţia organului ce a stabilit-o.
Cauţiunea se restituie în următoarele situaţii:
a) când se revocă libertatea provizorie pentru că se descoperă fapte ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii şi care justifică arestarea învinuitului sau a inculpatului;
b) când se constată de instanţă, prin încheiere, că nu mai există temeiurile ce au justificat măsura arestării preventive;
c) când se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal;
d) când se pronunţă pedeapsa amenzii sau a închisorii cu suspendare condiţionată a executării, cu suspendarea executării sub supraveghere sau cu executare la locul de muncă;
e) când se dispune condamnarea la pedeapsa închisorii;
f) când se constată de instanţă, prin încheiere, că cererea de liberare provizorie a fost respinsă ca neîntemeiată sau când cererea a fost făcută de o altă persoană şi nu a fost însuşită de învinuit sau de inculpat.
Liberarea provizorie pe cautiune
Cauţiunea nu se restituie în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, atunci când libertatea provizorie s-a revocat pentru că învinuitul sau inculpatul nu şi-a îndeplinit, cu rea-credinţă, obligaţiile ce-i reveneau, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului ori a comis din nou o infracţiune. În acest caz, cauţiunea se face venit la bugetul statului din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Procedura de liberare provizorie pe cauţiune
Cererea de liberare provizorie poate fi făcută atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de judecată, de inculpat, de soţul acestuia sau de rudele apropiate ale acestuia.
Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul, calitatea persoanei ce o face, menţiunea cunoaşterii legii cu privire la cazurile de revocare a eliberării provizorii şi a cazurilor când nu se restituie cauţiunea.
Rezolvarea cererii, în cursul urmăririi penale, revine instanţei competente să judece în fond cauza, iar în cursul judecăţii, soluţionarea revine instanţei sesizate cu rezolvarea cauzei. Dacă cererea e depusă la organul de cercetare penală, la procuror sau la administraţia locului de deţinere, ea trebuie înaintată în 24 de ore instanţei competente. Instanţa verifică dacă ea cuprinde toate menţiunile din lege şi, dacă e cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia.
Când cererea este făcută de o persoană diferită de învinuit sau de inculpat, atunci instanţa îl întreabă dacă îşi însuşeşte cererea, iar cele declarate de acesta se consemnează pe cerere.
Instanţa examinează de urgenţă cererea, verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile legii pentru admiterea cererii, soluţionarea cererii făcându-se după ascultarea învinuitului sau a inculpatului şi a concluziilor apărătorului şi ale procurorului.
Dacă sunt întrunite condiţiile legii şi cererea este întemeiată, instanţa va admite cererea şi va dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau a inculpatului. În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile legii (cererea nu este întemeiată sau nu este însuşită de învinuit sau de inculpat), instanţa va respinge cererea.
Împotriva încheierii prin care instanţa a admis sau a respins cererea se poate face recurs de învinuit sau de inculpat ori de procuror. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în două zile şi se soluţionează în sala de consiliu. Instanţa trebuie să pronunţe în aceeaşi zi admiterea sau respingerea recursului.
Liberarea provizorie poate fi revocată în următoarele cazuri:
a) se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data liberării provizorii şi care justifică arestarea;
b) învinuitul sau inculpatul nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, obligaţiile ce-i revin, zădărniceşte aflarea adevărului sau comite cu intenţie o infracţiune;
În caz de revocare a liberării, instanţa dispune arestarea preventivă a învinuitului sau a inculpatului şi emite un nou mandat de arestare.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea liberării provizorii se poate face recurs în 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în camera de consiliu, în termen de două zile, cu participarea învinuitului sau a inculpatului şi a procurorului. Acest recurs nu este suspensiv de executare. Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului.
Afla mai multe detalii de pe pagina Avocat drept penal.