Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, art. 22 alin. 2

 

Inlocuirea administratorului judiciar dispusa in baza dispozitiilor art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Calitate procesuala activa la formularea caii de atac impotriva incheierii judecatorului-sindic. Cale de atac formulata de creditorul majoritar.

 

Curtea de Apel  Ploiesti, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal,

Decizia  nr. 354 din 28 ianuarie 2015.

 

Comitetul creditorilor ca organ reprezentativ este singurul in masura ca, pe baza unei decizii adoptate in acest sens, sa sesizeze judecatorul-sindic cu o cerere de inlocuire a administratorului judiciar, astfel ca doar acesta poate avea calitatea pentru formularea cererii de recurs impotriva acestei incheieri, in lipsa autorizarii comitetului creditorilor creditorul majoritar neavand legitimare procesuala activa de a formula – in nume propriu – o astfel de cerere .

 

Tribunalul, prin incheierea  de sedinta din  data de 8 septembrie 2014, a dispus,  din oficiu,  inlocuirea administratorului judiciar LD E. G. IPURL cu C.I.M. IPURL.

Pentru a pronunta aceasta  incheiere instanta de fond  a retinut urmatoarele: creditorii au solicitat sesizarea din oficiu  a judecatorului sindic privind unele deficiente din activitatea  administratorului judiciar, fundamentata pe dispozitiile art.22 alin.2 din Legea 85/2006.

Judecatorul-sindic a  apreciat  ca  se impune  autosesizarea sa  prin  insusirea materialelor expuse de creditori si, astfel autosesizat, a constatat  unele nereguli grave in exercitarea  atributiilor specifice pozitiei de administrator judiciar al debitoarei, constand in  aceea ca, de la momentul  ridicarii dreptului de administrare al debitoarei, respectiv la  07.05.2014, administratorului judiciar ii incumba obligatia  de a conduce in tot activitatea societatii.

In cuprinsul planului de reorganizare debitoarea  a precizat ca in prezent se afla in derularea contractului incheiat la 26.05.2014 cu M.M.L., in valoare totala de 11.000.000 USD, pe o perioada de 3 ani – 01.07.2014 – 30.06.2017 – si ca debitoarea  are un numar de 45 de salariati.

Toate acestea nu au fost verificate de administratorul judiciar, care nu a expus un punct de vedere cu privire la situatia  economico-financiara a debitoarei, limitandu-se a efectua doar notificari catre fostul administrator special  al debitoarei la 27.05.2014, pentru a intocmi si prezenta documentele contabile.

Cum factorul postal a mentionat  pe dovada de indeplinire a  notificarii ca in prezent debitoarea, cu punct de lucru in comuna B., este inchisa, administratorul judiciar trebuia ca, de indata, sa se deplaseze la sediul social  pentru a verifica  in ce masura paza bunurilor este asigurata, respectiv pentru identificarea  faptica a bunurilor ce compun averea debitoarei si, totodata, sa uzeze  de dispozitiile art.17 alin.2 din Legea 85/2006.

Judecatorul-sindic a  constatat, astfel, ca sunt suficiente  motive temeinice pentru ca, in baza dispozitiilor art.22 alin.2 din Legea 85/2006, sa se dispuna din oficiu inlocuirea administratorului judiciar  LD E. G. IPURL cu C.I.M. IPURL.  

Impotriva  acestei incheieri a  formulat recurs creditoarea B. SA,
care  arata ca, in mod nejustificat, judecatorul sindic, fara a motiva si fara a indica macar pretinsele motive temeinice, a dispus inlocuirea LD E. G. IPURL cu C.I.M. IPURL.

In ceea ce priveste nelegalitatea hotararii atacate sub aspectul nemotivarii acesteia de catre instanta de fond si care  se incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 7 Cod de procedura civila recurenta invedereaza faptul ca, in vederea dispunerii inlocuirii administratorului judiciar, este necesara existenta unor motive temeinice, conditie ce nu este indeplinita in cauza; judecatorul sindic trebuie sa dispuna aceasta masura printr-o incheiere motivata.

Judecatorul sindic, in pretinsa motivare a hotararii, a retinut numai faptul ca se constata anumite nereguli grave in exercitarea atributiilor specifice pozitiei de administrator judiciar, apreciind ca aceasta mentiune constituie o motivare suficienta in argumentarea existentei unor motive temeinice de natura a necesita inlocuirea administratorului judiciar.

Totodata, recurenta arata ca, desi anterior instanta de judecata a constatat imposibilitatea administratorului judiciar de a depune un punct de vedere cu privire la situatia economico-financiara a debitoarei, ca urmare a lipsei oricaror documente in acest sens si a refuzului administratorului special de a comunica orice document contabil, judecatorul sindic, ulterior, sesizat din oficiu, precizeaza ca un motiv temeinic ar consta in faptul ca administratorul judiciar nu ar fi expus un punct de vedere cu privire la aceasta situatie financiara.

Desi administratorul judiciar a depus la dosarul cauzei o serie de notificari catre administratorul special, precum si un set de planse fotografice care sa ateste deplasarea sa la sediul social al debitoarei in incercarea de a lua legatura cu administratorul special, demonstrand, practic, imposibilitatea de a prezenta orice punct de vedere in raport de lipsa oricaror documente pe care sa le analizeze, judecatorul sindic nu a mentionat aceste aspecte in incheiere.

In ceea ce priveste nelegalitatea hotararii in raport de inexistenta motivelor temeinice privind inlocuirea administratorului judiciar recurenta  arata ca, potrivit dispozitiilor art. 22 din Legea nr. 85/2006, judecatorul sindic poate dispune masura inlocuirii numai ca urmare a existentei unor motive temeinice.

Or, este de observat ca judecatorul sindic da o legitimitate abuzului savarsit de administratorul special.

Astfel, fara a mai avea calitatea de reprezentant al debitoarei, administratorul special specifica faptul ca ar fi incheiat un contract cu o pretinsa societate al carei obiect de activitate nu este precizat, aspect fata de care judecatorul sindic a luat act, fara a fi depusa la dosar niciun fel de proba in acest sens.

Recurenta mai arata ca administratorul judiciar LD E. G. IPURL se afla intr-o imposibilitate obiectiva de a depune acest punct de vedere, ca urmare a refuzului fostului administrator judiciar si a celui special de a preda documentele financiar-contabile ale societatii, situatie evocata in repetate randuri judecatorului sindic.

Din aceasta perspectiva, odata cu depunerea documentelor, ulterior analizei acestora, ar rezulta nereguli grave cu privire la activitatea administratorului special intreprinsa de la momentul deschiderii procedurii si pana la momentul ridicarii dreptului de administrare.

Mai mult decat atat, desi administratorul judiciar nu a avut acces la setul de documente aflat in posesia administratorului special, totusi a depus la dosarul cauzei o analiza a situatiei economice a debitoarei, efectuata in baza datelor afisate pe site-ul Ministerului Finantelor Publice, date care au fost luate in considerare chiar de judecatorul sindic odata cu solutionarea cererii de ridicare a dreptului de administrare.

In ceea ce priveste paza bunurilor, recurenta solicita instantei de recurs sa observe ca a fost adus la cunostinta judecatorului sindic faptul ca administratorului judiciar nu ii este permis accesul in sediul social al debitoarei, solicitandu-se autorizarea de a proceda la efectuarea acestor demersuri.

Recurenta  solicita, astfel, admiterea recursului si  modificarea  in tot a incheierii  recurate, in sensul mentinerii in cauza ca administrator judiciar a LD E. G. IPURL.

In solutionarea recursului Curtea a retinut urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, in orice stadiu al

procedurii, judecatorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, il

poate inlocui pe administratorul judiciar, prin incheiere motivata, pentru motive

temeinice. Incheierea de inlocuire se pronunta in camera de consiliu, de urgenta, cu

citarea administratorului judiciar si a comitetului creditorilor.

Procedura insolventei reprezinta, potrivit art. 3 pct. 3 din lege, o procedura colectiva in care creditorii recunoscuti participa impreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor, in modalitatile prevazute de lege.

Avand in vedere caracterul colectiv, concursual si egalitar al procedurii, legiuitorul a inteles ca anumite actiuni sa fie exercitate individual de catre creditori, iar altele sa fie exercitate prin organele lor colective, adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor.

Astfel, atunci cand urmeaza a fi adoptate masuri care privesc interesul comun al creditorilor, adoptarea acestora urmeaza sa se realizeze in conditiile de cvorum si majoritate prevazute de lege, situatii in care se confera calitate procesuala activa adunarii creditorilor sau comitetului creditorilor si nu creditorilor actionand individual, care nu se pot subroga, printr-un act unilateral de vointa, in rolul organelor colective si nu se pot substitui vointei acestora.

Or, Curtea a retinut ca in cazul cererii de inlocuire a administratorului judiciar legea atribuie calitate procesuala activa comitetului creditorilor si nu creditorilor actionand in mod individual, totodata judecatorul-sindic avand posibilitatea de a se sesiza din oficiu; astfel, cadrul procesual este stabilit de dispozitiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, respectiv partile care trebuie citate conform dispozitiilor art. 7 alin. 2 din lege – “in procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate in calitate de parti numai persoanele ale caror drepturi sau interese sunt supuse spre solutionare judecatorului-sindic, in conditii de contradictorialitate”.

Asadar, textul de lege mentionat prevede in mod clar entitatile abilitate sa procedeze la initierea demersurilor pentru inlocuirea practicianului in insolventa: judecatorul-sindic, din oficiu, sau comitetul creditorilor, dupa ce a fost adoptata o decizie in acest sens.

Calitatea procesuala activa presupune existenta identitatii intre persoana reclamantului si cel ce se pretinde titular al dreptului dedus judecatii.

Curtea a retinut ca hotararea civila produce efecte relative, in principiu, astfel ca numai persoanele care au avut calitatea de parte la prima instanta pot declara calea de atac. Au, de asemenea, calitatea de parti in calea de atac si succesorii in drepturi ai partilor si persoanele sau organele carora le-a fost recunoscuta legitimare procesuala activa.

In speta, insa, recurenta B. SA este creditoare a debitoarei SC F. SA si a formulat in nume propriu, in aceasta calitate, cererea de recurs impotriva incheierii de inlocuire a administratorului judiciar, masura dispusa din oficiu de judecatorul-sindic; or, Curtea a considerat ca, din moment ce comitetul creditorilor ca organ reprezentativ era singurul in masura ca, pe baza unei decizii adoptate in acest sens, sa sesizeze judecatorul-sindic cu o cerere de inlocuire a administratorului judiciar, doar acesta poate avea calitatea pentru formularea cererii de recurs impotriva acestei incheieri, in lipsa autorizarii comitetului creditorilor recurenta neavand legitimare procesuala activa de a formula – in nume propriu – o astfel de cerere.

Retinand ca verificarea legalitatii si temeiniciei masurii de inlocuire a administratorului judiciar dispusa in cauza nu poate fi efectuata de instanta de control judiciar decat in raport de dispozitiile art.22 alin.2 din lege, orice cerere formulata de creditori in mod individual nefiind permisa de lege, Curtea a admis exceptia lipsei calitatii procesuale  active a creditoarei si a respins recursul acesteia ca fiind  formulat de o persoana lipsita de calitate procesuala, prin admiterea exceptiei, in conformitate cu dispozitiile art. 137 Cod de procedura civila.

 

(Judecator Liliana Felicia Androne)