Invocarea unor noi motive de nelegalitate a deciziei de concediere direct in apel

Prin invocarea unor motive noi de nelegalitate a deciziei de concediere direct in apel, fara ca acestea sa fi fost invocate si implicit analizate in prima instanta, este evident ca se tinde la schimbarea cauzei cererii de chemare in judecata, care are in vedere atat regula de drept invocata, cat si imprejurarile de fapt datorita carora regula respectiva este aplicata.

Invocarea unor noi aspecte cu relevanta sub aspectul caracterului real si serios al desfiintarii locului de munca se circumscrie unor noi motive de nelegalitate a deciziei de concediere, ce ar trebui analizate prin prisma dispozitiilor legale incidente si a probelor administrate, fiind evident asadar ca acestea sunt incluse in notiunea de cauza a actiunii, exced explicatiilor permise de art. 478 alin. 4 si, prin urmare, nu sunt permise direct in apel.

Prin sentinta civila nr. 763 de la 05 iunie 2014 Tribunalul O. a respins contestatia formulata de reclamantul M. D., parata H-S. SA - Sucursala pentru Reparatii si Servicii S., ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin decizia contestata, nr. 26/18.11.2013 (f. 3-5), s-a luat masura concedierii reclamantului in temeiul art. 65 si urm. din Codul muncii, masura fiind determinata de desfiintarea postului ocupat de salariat, economist (ec. in economie generala) in cadrul Compartimentului Contracte, ca urmare a reorganizarii activitatii societatii.

La baza acestei masuri a stat Strategia globala de restructurare economico-financiara a SC H. S. SA nr. 1011/18.02.2013 (f. 73-76), avizata prin Hot. Consiliului de Administratie nr. 3/21.02.2013 (f. 77) si aprobata prin Hotararea AGA nr. 3/11.04.2013 (f. 82). Prin aceasta s-a dispus desfiintarea a 20 posturi - concedieri individuale la nivelul lunii aprilie 2013, „determinata de necesitatea reorganizarii activitatii in sensul restrangerii acesteia, in scopul administrarii societatii pe principiul rentabilitatii si eficientei economice, in scopul realizarii unui management performant, cu diminuarea costurilor, iar pentru rentabilizarea acesteia, concret s-a impus desfiintarea unor posturi/locuri de munca, printre care si cel al reclamantului, in vederea incadrarii in numarul de personal aprobat prin noua structura organizatorica cat si in BVC/2013, pe baza analizei realizate la nivelul conducerii”.

Prin notificarea nr. 2269/11.04.2013 (f. 137), reclamantul a fost notificat cu privire la intentia angajatorului, fiindu-i acordat un preaviz de 20 zile lucratoare, in temeiul art. 75 Codul muncii. In perioada de preaviz, contractul individual de munca al reclamantului a fost suspendat pentru incapacitate temporara de munca, astfel ca decizia de concediere a fost emisa dupa incetarea motivelor care au determinat suspendarea contractului.

In ceea ce priveste motivele de nelegalitate invocate de reclamant, respectiv lipsa dovezilor privind caracterul individual sau colectiv al concedierii, s-a apreciat ca nu au putut fi retinute, avand in vedere faptul ca parata a dovedit faptul ca reclamantul a fost concediat in cadrul unei concedieri individuale si nu colective. Astfel, potrivit art. 68 alin.1 lit. b), Codul muncii prin concediere colectiva se intelege concedierea, intr-o perioada de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu tin de persoana salariatului, a unui numar de: b) cel putin 10% din salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 100 de salariati, dar mai putin de 300 de salariati.

Organigrama aprobata prin HCA nr. 4/04.03.2012 prevede un numar de 221 de locuri de munca din care au fost suprimate 20 posturi, astfel ca nu ne aflam in prezenta unei concedieri colective pentru a fi necesara respectarea procedurii prevazute de art. 68-74 Codul muncii.

Cu privire la motivul de nulitate a deciziei contestate referitor la nerespectarea art. 76 Codul muncii, in sensul ca decizia nu contine motivele care au determinat concedierea, s-a retinut ca nici acest motiv nu este intemeiat.

Astfel, in art. 1 din decizia contestata se mentioneaza motivul concedierii reclamantului - ca urmare a desfiintarii postului detinut, iar la art. 2 sunt mentionate motivele de fapt ale concedierii: situatia contractelor de lucrari si prestari servicii pentru anul in curs din care rezulta venituri mai mici decat cele estimate ca fiind necesare desfasurarii activitatii societatii; raportul economic din perioada anterioara din care rezulta scaderea veniturilor si limitarea posibilitatii dezvoltarii proiectelor care sa permita incasarea de noi venituri; necesitatea adoptarii unor masuri urgente la nivelul SC H. S. SA, care sa asigure reducerea cheltuielilor si incadrarea acestora in veniturile estimate a fi incasate in urmatoarele luni ale anului 2013; desfiintarea postului/locului de munca se impune ca o masura efectiva cu cauze reale si serioase.

In ceea ce priveste motivul de nulitate intemeiat pe lipsa capacitatii sucursalei de a emite decizia de concediere, s-a retinut ca, potrivit art. 205 alin.1 Cod civil, persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data inregistrarii lor. Noua societate s-a inregistrat la data de 05.08.2013, iar, potrivit Regulamentului de organizare si functionare al Soc. H. - S. SA, aprobat prin Hot. CA nr. 2 pct. 2/07.08.2013, printre atributiile directorului de sucursala intra si selectarea, angajarea, promovarea si concedierea personalului ce intra in competenta sa de numire acordata de DG. In acelasi sens, a fost emisa decizia nr.33/18.08.2013 (f. 121).

Cum parata a depus la dosar deciziile de numire in functie a directorului de sucursala la Societatea H. - S. S.A., Sucursala pentru Reparatii si Servicii S. - in persoana numitului V.B.N., , semnatarul deciziei contestate si, implicit, reprezentantul legal al angajatorului, fiind persoana careia i s-au delegat astfel de atributii, s-a apreciat ca acest motiv de nulitate este neintemeiat. Sustinerea reclamantului in sensul ca la data emiterii deciziei contestate - 18.11.2013 - aceasta persoana nu mai avea calitatea de reprezentant legal al angajatorului nu a putut fi retinuta avand in vedere decizia nr. 110/07.11.2013 (fila 123).

In ceea ce priveste motivul de nulitate invocat prin concluziile scrise, intemeiat pe dispozitiile art. 76 Codul muncii (art.74 in forma anterioara), respectiv incalcarea de catre angajator a obligatiei imperative de a oferi salariatului concediat un loc de munca vacant in societate, compatibil cu pregatirea sa profesionala, instanta a apreciat ca nici acest motiv nu a putut fi retinut in cauza, avand in vedere ca asupra acestui aspect s-a pronuntat ICCJ, prin decizia nr. 6/2011, data in solutionarea recursului in interesul legii, prin care s-a stabilit ca dispozitiile art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii nu se aplica in situatia in care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, in temeiul art. 65 din Codul muncii. Dispozitiile art. 64 din Codul muncii, la care fac trimitere dispozitiile art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, prevad la alin. 1 ca, in cazul in care concedierea se dispune pentru motivele prevazute la art. 61 lit. c) si d), precum si pentru motivul prevazut la art. 56 lit. e), angajatorul are obligatia de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala sau, dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina muncii.

Dispozitiile art. 64 din Codul muncii au in vedere numai situatiile in care concedierea se intemeiaza pe motivele prevazute la art. 61 lit. c) si d) si la art. 56 lit. e) din Codul muncii.

Din interpretarea acestor texte de lege a rezultat ca decizia de concediere trebuie sa contina lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant numai in situatia in care concedierea s-a dispus pentru motive care tin de persoana salariatului, pentru inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat, pentru necorespundere profesionala, precum si in cazul incetarii de drept a contractului individual de munca, ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in munca a persoanei care a ocupat anterior acel post.

Art. 64 alin. 1 din Codul muncii are caracter de exceptie, de stricta interpretare, astfel ca orice extindere a sferei situatiilor avute in vedere de art. 64 din Codul muncii in care dispozitiile art. 74 alin. (1) lit. d) trebuie aplicate este nelegala.

Ca atare, dispozitiile legale inscrise in art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii nu pot fi extinse si la situatiile in care concedierea s-a dispus in temeiul art. 65 din Codul muncii, pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Legiuitorul nu se refera si la ipoteza concedierii individuale prevazute de art. 65 din Codul muncii, astfel ca, in cazul desfiintarii locului de munca in aceasta situatie, angajatorului nu ii revine obligatia de a-i oferi salariatului un alt loc de munca.

Analizand decizia nr. 26/18.11.2013, sub aspectul temeiniciei acesteia, s-a retinut ca la baza masurii concedierii a stat desfiintarea locului de munca detinut de reclamant prin adoptarea unei noi organigrame.

Potrivit art. 65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

Prin reorganizarea unei unitati in temeiul art. 65 Codul muncii se intelege orice modificare a structurii interne a angajatorului si orice masura de ordin organizatoric, singurul indreptatit sa decida acest lucru fiind angajatorul.

Este necontestata imprejurarea ca instanta nu a putut cenzura masura luata de angajator din perspectiva oportunitatii acesteia, dar poate analiza masura sub aspectul caracterului real, efectiv si serios.

Pentru ca o cauza sa fie reala si serioasa este necesar sa aiba un caracter obiectiv, respectiv sa nu aiba legatura cu persoana salariatului (art. 65 alin. 1 Codul muncii).

In speta, masura concedierii a fost dispusa in aplicarea Strategiei globale de restructurare economico-financiara a SC H. S. SA nr. 1011/18.02.2013.

In urma unei analize privind starea financiara a societatii s-a constatat ca veniturile realizate in luna ianuarie 2013 sunt mai mici decat media lunara necesara pentru realizarea propunerii anuale de venituri, astfel ca s-a propus reducerea cheltuielilor de personal, reducerea locurilor de munca prin pensionari anticipate si concedieri individuale, dar si alte masuri de diminuate a drepturilor prevazute in Contractul colectiv de munca.

Parata a dovedit faptul ca masura concedierii reclamantului face parte din proiectul de rentabilizare si eficientizare a societatii, astfel incat a dovedit cauza reala si serioasa a desfiintarii locului de munca.

Pentru a retine cauza reala si serioasa a reorganizarii, nu este necesara dovedirea de catre angajator a existentei unor dificultati economice ce ar presupune pierderi financiare efective, ci este suficient ca angajatorul sa urmareasca eficientizarea propriei activitati in scopul utilizarii cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotari asupra modalitatii in care isi organizeaza activitatea. Desi a sustinut reclamantul ca societatea nu se afla in declin economic nu a facut nici o dovada in acest sens astfel ca nu s-a putut retine aceasta sustinere.

In consecinta, pentru motivele expuse, instanta a constatat ca prezenta concediere are un caracter obiectiv, realizarea obiectivelor propuse de reducere a cheltuielilor, redimensionarea organigramei in scopul obtinerii unui rezultat financiar cat mai bun.

In privinta caracterului real al reorganizarii s-a retinut ca din compararea organigramelor inainte si dupa concediere, respectiv Organigrama aprobata prin HCA nr. 4/04.03.2013 si Organigrama nr. 11/20.11.2012 a rezultat ca postul reclamantului a fost desfiintat.

In cadrul Compartimentului Contracte au existat 2 posturi, conform statului de functii aferent Organigramei aprobata de HCA nr. 11/20.11.2012 (f. 85), din care a fost desfiintat 1 post propus prin pct. 13 din anexa la Strategia globala de restructurare economico-financiara.

Prin Hotararea nr. 4/04.03.2013 a fost aprobata noua structura organizatorica a societatii cu un numar de 221 posturi. Din Organigrama aflata la fila 83 dosar a rezultat ca in urma aplicarii masurii a ramas dupa concediere un post.

Parata a facut dovada fara echivoc a faptului ca procedura de concediere a vizat un post din cadrul Compartimentului Contracte. Faptul ca in noua structura de personal nu mai exista locul de munca detinut de reclamant reprezinta dovada clara a imprejurarii ca restructurarea este reala.

Faptul ca la data finalizarii procesului de fuziune - 05.08.2013 reclamantul a fost preluat de noua societate nu conduce la concluzia ca nu a avut loc o reorganizare reala, parata fiind obligata sa respecte interdictia de a concedia salariatii aflati in incapacitate de munca (art.61 Codul muncii). Astfel ca in statul de functii valabil la data de 19.11.2013 (dupa concedierea efectiva) este prevazut 1 post in cadrul Biroului Contracte, dintr-un total de 214 posturi (f. 86).

Postul ocupat de reclamant nu se mai regaseste in organigrama paratului, astfel ca desfiintarea postului acestuia a fost efectiva si a avut la baza un motiv obiectiv conform celor aratate anterior.

Prin urmare, masura concedierii a fost luata cu respectarea dispozitiilor legale in materie si in consecinta a fost respinsa contestatia impotriva deciziei nr. 26/18.11.2013, ca neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul M.D. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului a aratat ca prin sentinta apelata i s-a respins contestatia formulata impotriva deciziei nr.26/18.11.2013 emisa de H. -S. SA-Sucursala pentru Reparatii si Servicii S. ca neintemeiata.

In temeiul art.480 alin .2 Cod procedura civila, solicita admiterea apelului, iar in prima teza, solicita trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul ca, instanta de fond nu s-a pronuntat asupra capatului subsidiar al cererii de chemare in judecata, reprezentand obligarea paratelor la plata drepturilor salariale compensatorii prevazute de art.4120 din Contractul colectiv de munca valabil la nivel de unitate in suma reactualizata cu indicele de inflatie pana la data platii efective si dobanzile aferente platilor compensatorii prevazute de art.4120 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, calculate de la data incetarii contractelor individuale de munca pana la data platii efective si considera ca doar pentru trimiterea cauzei spre rejudecare nu ar fi privat de un grad de jurisdictie, potrivit art.480 alin.3 Cod procedura civila.

Intr-o alta teza, solicita admiterea apelului si pe fond admiterea contestatiei asa cum a fost formulata.

Solicita, in baza art.470 alin.1 lit.d Cod procedura civila, incuviintarea probei cu inscrisuri, respectiv adresa nr.4496/2.06.2014, emisa de ITM O. prin care face dovada ca parata a efectuat angajari, dovedind astfel ca acea cauza reala si serioasa a reorganizarii invocate de parata ca motiv al concedierii sale, nu exista.

Considera ca instanta de fond a facut o apreciere unilaterala, superficiala si eronata a materialului probator administrat in speta dedusa judecatii, motivat de faptul ca a dat eficienta doar materialului probator administrat de parata.

Sustine ca, daca s-ar fi analizat Strategia de Restructurare Economico-Financiara a SC H. SA S. nr.1011/18.02.2013 in baza careia s-au facut concedierile se putea observa ca Organigrama nr.4/04.03.2013 a fost aprobata ulterior aprobarii acestei Strategii de restructurare si mai mult decat atat BVC pentru anul 2013 pe baza caruia a fost elaborata Strategia de restructurare a fost ulterior aprobat in data de 23.08.2013, deci dupa 6 luni de la aprobarea Strategiei de restructurare. Daca aceasta Strategie de Restructurare a avut la baza doua inscrisuri, BVC si organigrama nr.4/04.03.2013 care au fost emise ulterior acestei strategii considera ca nu s-a dovedit caracterul efectiv al concedierii sale. In conditiile in care BVC-ul anului 2013 a fost publicat in Monitorul oficial la data de 23.08.2013 doar dupa aceasta data conducerea societatii putea realiza Strategia de Restructurare si sa efectueze concedieri.

Arata ca, dupa analizarea statului de functii aferent organigramei nr.4/4.03.2014 se va putea observa ca numarul salariatilor nu este identic si de aceea insista sa se depuna acest stat de functii.

Apelantul a mai sustinut ca intimata-parata probabil va spune cu rea-credinta ca nu exista tocmai pentru a nu se putea observa aceste diferente, insa insista sa fie depus. Daca parata nu vrea sa-l depuna, toate sustinerile sale sunt astfel dovedite.

Pentru toate aceste motive solicita admiterea apelului, desfiintarea sentintei apelate, in prima teza solicita trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele indicate mai sus, iar in teza subsidiara solicita admiterea apelului si pe fond admiterea actiunii asa cum a fost formulata.

Solicita obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispozitiilor art. XV din Legea nr. 2/2013.

La data de 03.11.2014 intimat a depus intampinare solicitand admiterea exceptiei lipsei reprezentarii; respingerea cererii de apel ca neintemeiata si in consecinta mentinerea sentintei apelata pronuntata de Tribunalul O. ca fiind legala si temeinica, iar in subsidiar, respingerea petitului privind acordarea ajutorului de concediere prevazut de art.4.120 din CCM.

Apelul este nefondat, fata de urmatoarele considerente.

Prin cererea de chemare in judecata ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul apelant a investit instanta cu un capat de cerere principal - contestatie impotriva deciziei nr. 26/18.11.2013 (inclusiv cererile accesorii vizand repunerea in situatia anterioara si plata drepturilor salariale aferente, actualizate cu rata inflatiei si dobanda legala) - si un capat de cerere subsidiar - obligarea paratelor la plata drepturilor banesti cuvenite conform art. 4.120 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, in eventualitatea in care contestatia va fi respinsa.

Prin sentinta apelata, desi a respins ca neintemeiata contestatia formulata impotriva deciziei nr. 26/18.11.2013, prima instanta a lasat intr-adevar nesolutionata cererea privind plata drepturilor salariale compensatorii prevazute de art. 4.120 din Contractul colectiv de munca valabil la nivel de unitate.

Omisiunea pronuntarii asupra acestei cereri putea fi remediata insa doar prin procedura prevazuta de art. 444 Noul Cod procedura civila referitoare la completarea hotararii, si nu prin intermediul caii de atac promovate impotriva acestei sentinte, fata de dispozitiile art. 445 Noul Cod procedura civila, conform carora indreptarea, lamurirea, inlaturarea dispozitiilor contradictorii ori completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, ci numai in conditiile art. 442 - 444 Noul Cod procedura civila.

In ceea ce priveste criticile referitoare la solutionarea pe fond a contestatiei, a retinut Curtea ca, prin motivele de apel, apelantul a contestat caracterul real si serios al concedierii prin prisma mai multor aspecte: efectuarea de noi angajari de catre parata dupa concediere, aprobarea Organigramei nr. 4/04.03.2013 ulterior aprobarii Strategiei de Restructurare Economico - Financiara a SC H SA S. nr. 1011/18.02.2013, aprobarea si publicarea in Monitorul Oficial a BCV aferent anului 2013 la data de 23.08.2013, ulterior deci aprobarii Strategiei nr. 1011/18.02.2013, existenta unor contradictii intre numarul salariatilor din Organigrama nr. 4/04.03.2013 si statului de functii aferent acesteia.

Prin urmare, prin prisma limitelor caracterului devolutiv al apelului, consacrat de dispozitiile art. 477 alin. 1 Noul Cod procedura civila, Curtea a analizat legalitatea sentintei doar sub aspectul motivelor de nelegalitate a deciziei de concediere care au fost reiterate prin motivele de apel.

De asemenea, in ceea ce priveste criticile referitoare la aprobarea Organigramei nr. 4/04.03.2013 ulterior aprobarii Strategiei Globale de Restructurare Economico - Financiara a

SC H. S. SA nr. 1011/18.02.2013, aprobarea si publicarea in Monitorul Oficial a BCV aferent anului 2013 la data de 23.08.2013, ulterior deci aprobarii Strategiei nr. 1011/18.02.2013, existenta unor contradictii intre numarul salariatilor din Organigrama nr. 4/04.03.2013 si statului de functii aferent acesteia, a retinut Curtea ca acestea nu au fost invocate nici prin cererea de chemare in judecata initiala, nici prin concluziile scrise.

Potrivit dispozitiilor art. 478 alin. 3 Noul Cod procedura civila, in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot formula pretentii noi.

Ori, prin invocarea unor motive noi de nelegalitate a deciziei de concediere direct in apel, fara ca acestea sa fi fost invocate si implicit analizate in prima instanta, este evident ca se tinde la schimbarea cauzei cererii de chemare in judecata, vazuta atat ca regula de drept invocata, cat si imprejurarile de fapt datorita carora regula respectiva este aplicata.

Astfel, invocarea unor noi aspecte cu relevanta sub aspectul caracterului real si serios al concedierii se circumscrie unor noi motive de nelegalitate a deciziei de concediere, ce ar trebui analizate prin prisma dispozitiilor legale incidente si a probelor administrate pentru dovedirea acestora, fiind evident asadar ca acestea sunt incluse in notiunea de cauza a actiunii, exced explicatiilor permise de art. 478 alin. 4 si, prin urmare, nu sunt permise direct in apel.

Analizand asadar in limitele anterior precizate criticile apelantului privind caracterul real si serios al concedierii, a retinut Curtea ca potrivit dispozitiilor art. 65 alin. 1 si 2 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, iar desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

Referitor la interpretarea acestor dispozitii legale, in primul rand angajatorul are libertatea de a dispune cu privire la reorganizarea activitatii sale in scopul cresterii eficientei, inclusiv prin stabilirea organigramei in functie de necesarul de personal.

In acelasi timp insa, pentru a proteja salariatul de o eventuala atitudine abuziva a angajatorului, legiuitorul a impus cerinta ca desfiintarea locului de munca sa fie nu numai efectiva, dar si justificata de o cauza reala si serioasa, in sensul de a fi determinata de o cauza obiectiva, de o anumita gravitate, care sa impuna intr-adevar aceasta masura.

In sensul art. 65 alin.2 din Codul muncii, cauza este reala, atunci cand are un caracter obiectiv, adica exista cu adevarat, si serioasa atunci cand urmareste exclusiv imbunatatirea activitatii, independent de persoana salariatului.

Cu privire la caracterul real si serios al masurii, a retinut Curtea ca la baza masurii concedierii, conform deciziei contestate, s-a aflat Strategia Globala de Restructurare Economico-Financiara a SC H S SA nr. 1011/18.02.2013, avizata prin Hotararea Consiliului de Administratie nr. 3/21.02.2013 si aprobata prin Hotararea AGA nr. 3/11.04.2013.

Prin aceasta strategie s-a dispus, printre alte masuri luate in scopul eficientizarii activitatii, si desfiintarea a 20 posturi - concedieri individuale la nivelul lunii aprilie 2013, masura „determinata de necesitatea reorganizarii activitatii in sensul restrangerii acesteia, in scopul administrarii societatii pe principiul rentabilitatii si eficientei economice, in scopul realizarii unui management performant, cu diminuarea costurilor (...) pe baza analizei realizate la nivelul conducerii”.

In Anexa la acest inscris, cuprinzand posturile/locurile de munca desfiintate, la pozitia 13, s-a mentionat si functia si respectiv locul de munca al reclamantului - economist (ec. in economie generala) la Compartimentul Contracte.

Decizia de concediere nr. 26/18.11.2013 s-a emis ulterior Hotararii nr. 3/21.02.2013 a Consiliului de Administratie si respectiv Hotararii nr. 3/11.04.2013 a AGA, prin care a fost avizata si respectiv aprobata Strategia nr. 1011/18.02.2013, dar si ulterior aprobarii noii Organigrame prin Hotararea Consiliului de Administratie nr. 4/04.03.2013, imprejurari fata de care nu prezinta relevanta avizarea Strategiei nr. 1011/18.02.2013 anterior aprobarii noii

Organigrame nr. 4/04.03.2013 si respectiv efectuarii formalitatilor de publicitate prevazute de lege (publicarea in Monitorul Oficial a bugetului de venituri si cheltuieli).

Sustinerile apelantului referitoare la angajarile efectuate de intimata parata in perioada august - noiembrie 2013 nu sunt confirmate de probele administrate in cauza, in conditiile in care din adresa nr. 4496/02.06.2014 emisa de ITM Olt, depusa de apelant in apel (fila 5) rezulta insa faptul ca in perioada respectiva s-au facut angajari la SC H S SA B. si nu la nivelul Sucursalei S.

Dimpotriva, potrivit adresei nr. 7221/21.11.2014 emisa de ITM O. (fila 36 dosar apel) in perioadele 01.02.2013 - 05.08.2013 si respectiv 05.08.2013 - 19.11.2014, la nivelul Sucursalei S. (fosta filiala) nu s-au facut angajari, cu exceptia unui director de sucursala, angajat prin contractul nr. 1/05.08.2013 si caruia in prezent i-a incetat contractul.

Angajarea acestuia s-a facut in contextul fuzionarii celor 8 societati - inclusiv SC H SA - Filiala pentru Reparatii si Servicii „H” S. - in SC H S SA si transformarii celor 8 filiale in sucursale ale noii societati (fara personalitate juridica), urmata de infiintarea unui post cu atributii de conducere la nivelul sucursalei, fara asadar a se putea retine ca prin aceasta s-ar aduce caracterului real si serios al desfiintarii postului, cu atat mai mult cu cat postul pe care s-a facut angajarea avea o natura diferita de cel ocupat anterior de contestatorul apelant.

Desfiintarea postului ocupat de apelantul contestator a fost si efectiva, asa cum rezulta din compararea organigramelor anterioare si ulterioare concedierii, din 20.11.2012 si respectiv din 04.03.2013 si 19.11.2013

Fata de aceste considerente, retinand legalitatea si temeinicia sentintei apelate, in baza art. 480 alin. 1 Noul Cod procedura civila Curtea a respins apelul ca nefondat.

(Decizia nr. 774 din 12 Februarie 2015 - Sectia I civila, rezumat judecator Tarlea Mirela Cristina)