Invocarea compensatiei legale, Existenta interesului in persoana recurentului

Cerere de inchidere a procedurii formulata de lichidatorul judiciar pentru lipsa de bunuri. Recurs al creditorului motivat pe lipsa diligentei lichidatorului judiciar in recuperarea unor creante ale debitoarei. Invocarea compensatiei legale. Existenta interesului in persoana recurentului

Instanta a respins cererea de recurs a creditoarei motivand ca deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare legala sunt indeplinite la data deschiderii procedurii. In speta fiind indeplinite aceste conditii compensatia a operat de drept, stingandu-se astfel creantele debitoarei. Totodata instanta de recurs a stabilit ca recurentei, pe parcursul procedurii, i s-au distribuit de catre lichidator sumele pentru acoperirea creantei, astfel ca nu mai detine calitatea de creditoare cu un interes actual.
(Curtea de Apel TimiSoara - Decizia nr. 237 din 20 mai 2005)

Prin Incheierea nr. 88/S din 24.07.2003, pronuntata de Tribunalului TimiS prin judecator-sindic, in Dosarul nr. 54/S/2002, s-a dispus inchiderea procedurii falimentului fata de debitoarea SC "A." SRL Iecea Mare, s-a respins cererea de antrenare a raspunderii administratorului debitoarei, s-a dispus inscrierea cuvenitelor mentiuni la Oficiul Registrul Comertului TimiS.

Impotriva incheierii a formulat obiectiuni creditoarea DGFP TimiS, care a solicitat continuarea procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995, republicata, Si obligarea lichidatorului de a lua toate masurile necesare Si legale in vederea maririi averii debitoarei Si de recuperare a creantelor pe care le are fata de debitorii sai in conditiile art. 23 lit. g), art. 43 - 58 din lege.

Prin Sentinta civila nr. 152 din 22 ianuarie 2004, pronuntata de Tribunalul TimiS in Dosarul nr. 8822/COM/S/2003, s-au respins obiectiunile creditoarei DGFP TimiS.

In motivarea hotararii s-a retinut ca inchiderea procedurii s-a dispus conform art. 118 din lege, constatand ca debitoarea nu iSi mai poate realiza obiectul de activitate, nu dispune de bunuri suficiente care sa poata fi valorificate in vederea recuperarii creantelor Si nici a cheltuielilor necesare in vederea continuarii procedurii Si nici un creditor nu s-a oferit sa avanseze aceste cheltuieli.

Ca aceeaSi creditoare a formulat aceleaSi obiectiuni Si la raportul final al lichidatorului, care a fost refacut cu aceleaSi concluzii de imposibilitate a recuperarii creantelor.

Impotriva sentintei a declarat recurs creditoarea DGFP TimiS, care, invocand prevederile art. 304

Si art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii obiectiunilor Si continuarea procedurii in vederea recuperarii creantelor fata de debitorii sai.

In motivele recurentei s-a aratat ca debitoarea in lichidare avea creante de recuperat de la doua societati comerciale Si alti debitori mai mici, ceea ce presupune ca nu se poate inchide procedura de lichidare, intrucat lichidatorul nu a intreprins nici o actiune pentru recuperarea lor, deSi in raportul final acesta a aratat ca fata de cele doua societati datoriile debitoarei in lichidare sunt mai mari decat creantele de recuperat de la acestea Si astfel intervine o compensare a datoriilor.

Ca aceasta compensare nu este posibila intrucat orice creditor trebuie sa depuna o declaratie de creanta in dosarul de lichidare, ceea ce nu-l exonereaza de obligatia de a-Si achita eventualele sale datorii, ceea ce nu s-a intamplat in dosarul de fata.

Examinand cererea de recurs a creditoarei, prin prisma motivelor invocate in scris Si din oficiu pentru cele de ordine publica, Curtea a respins ca nefondat recursul, pentru urmatoarele considerente:

Judecatorul-sindic a dispus inchiderea procedurii in temeiul art. 118 din Legea nr. 64/1995, republicata, dupa care a respins obiectiunile recurentei formulate fata de aceasta masura, obiectiuni ce vizeaza in principal recuperarea a doua creante considerabile, de catre lichidator pentru debitoare, de la societatile Sc "C." SRL Si SC "G." SRL.

Privitor la aceste creante, lichidatorul a evidentiat ca, deSi acestea exista, pe de alta parte debitoarea in lichidare avea datorii ce depaSeau aceste creante, iar recurenta a considerat in mod neintemeiat ca nu se poate proceda la o compensare a datoriilor.

Astfel, art. 40 din Legea nr. 64/1995, republicata, modificata prin Legea nr. 149/2004, arata ca deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare legala sunt indeplinite la data deschiderii procedurii.

Alte aspecte vizand indeplinirea conditiilor de aplicare a art. 118 din lege, privitor la imposibilitatea realizarii obiectului de activitate, lipsa bunurilor Si a fondurilor pentru continuarea procedurii, nu au fost contestate de creditori.

Pe de alta parte, interesul este una din conditiile pentru a fi parte intr-un proces civil, prin acesta intelegandu-se folosul practic, imediat, pe care-l are o parte pentru a justifica o cerere. Recurentei, pe parcursul procedurii, i s-au distribuit de catre lichidator sumele pentru acoperirea creantei, astfel ca nu mai detine calitatea de creditoare cu un interes actual Si, astfel, prin cererea de recurs, a solicitat recuperarea creantelor altor creditori ai debitoarei.